Un articol apărut acum doi ani merită recitit, în opinia noastră, pentru a înțelege mai bine unele evenimente prezente:

”Scandalul Turcescu ofițer acoperit e departe de a se fi lămurit oficial – și sunt șanse nici să nu se mai întîmple asta vreodată – dar, asta nu înseamnă că el a fost produs în zadar. Aventurîndu-ne pe tărîmul supozițiilor, am putea spune, dimpotrivă, că și-a atins scopul cu vîrf și îndesat.

Ceea ce a reușit scandalul Turcescu a fost preluarea unei părți însemnate a presiunii de pe Traian Băsescu, iar mai apoi, îngroparea cu totul a celuilalt scandal, cel serios de astă dată, anume ”acoperitul din cursa prezidențială”.

Sunt zile bune de cînd presa pare să fi uitat de promisiunea prezidențială, a dezvăluirii acelui candidat care dă semne că se va înscrie în cursă fără să menționeze în CV că a fost ofițer acoperit. Traian Băsescu a făgăduit, reamintim, că o va face el, după ce vom ști lista integrală a înscrișilor.

A trecut momentul înscrierii tuturor candidaților, liniște la Cotroceni.
A trecut perioada contestațiilor, liniște la Cotroceni.
A trecut, de vreo 2-3 zile, și termenul rămînerii definitive a candidaturilor, liniște la Cotroceni.

De acum, e inutilă dezvăluirea prezidențială.
Orice ar spune și orice probe ar arăta, candidatul respectiv rămîne în cursă și poate chiar ajunge președinte bine mersi.

Dacă Băsescu iese în perioada următoare cu mult așteptata dezvăluire, el nu face decît să își puncteze singur complicitatea cu individul, în sensul lipsei unei acțiuni de bun simț în perioada cînd încă se mai putea face ceva, măcar teoretic. E probabil, deci, că povestea s-a încheiat.

Cum s-a întîmplat asta?

Cu ajutorul neprecupețit al scandalului Turcescu. În locul unei presiuni a presei, a opiniei publice, a societății civile asupra șefului statului, pentru a-l obliga să clarifice scandalul tot de el amorsat, ne-am trezit cu întrebări vizavi de epifania lui Turcescu, de dedesubturile ei, de sănătatea lui mintală, mai nou de identitatea viitoarei consoarte.

La umbra împărțitorului de bile alb-negre, Băsescu s-a fofilat ușor-ușurel, mai întîi dispărînd din peisaj cîteva zile, apoi reapărînd vesel la bere cu Udrea, dar fără cea mai mică intenție de a se ține de cuvînt.
Scandalul s-a fîsîit controlat, presiunea a fost eliberată în condiții de siguranță, precum aburii din oala de gătit cu supapă.

Exact asta s-a urmărit, de la bun început, în opinia noastră, prin declanșarea contra-scandalului Turcescu: să se arunce în derizoriu și în uitare povestea candidatului acoperit, care ar fi putut produce, oricum am da-o, mare deranj politic(…).

Spectacolul halucinant oferit de Turcescu a creat condițiile înmormîntării celuilalt scandal.
Ziaristul a aruncat o bombă peste telespectatori fără să fi spus, de fapt, NIMIC.
Nu agent al serviciilor, nu ofițer acoperit, ci ”lt.colonel sub acoperire”. O formulă care poate fi decriptată în mai multe feluri.
A livrat, totodată, un așa-zis delir mistic vecin cu prăbușirea pe fond nervos – deja sunt voci serioase care susțin varianta pierderii minților, sau a decompensării psihice, în limbaj tehnic – dar asta nu l-a împiedicat să pună, senin, de o căsătorie într-un moment cînd te-ai fi așteptat să-l vezi ori la schit ori la sanatoriu.

Naiv să fii și să mai crezi ce (ești lăsat să) vezi!

Peste cîteva săptămîni, Turcescu va putea reveni liniștit la pupitrul unei noi emisiuni. În România se uită faptele atît de lesne…

Cauzele exacte ale declanșării scandalului Turcescu nu prea mai au importanță.
Fie că Băsescu s-a speriat de feed-back-ul violent al serviciilor după amenințarea cu deconspirarea unui acoperit, fie că tabăra celui în cauză a amenințat, la rîndul ei, cu o contra-dezvăluire, de acum e totuna.

Aflat la New York, premierul a făcut, spre exemplu, mare tapaj pe marginea unei povești scoasă de la naftalină de Inpolitics cîteva zile înainte, aceea a intenției lui Băsescu, potrivit Vocii Rusiei, în decembrie 2012, de a-l deconspira pe Ponta drept ofițer acoperit al SIE, pentru a nu fi nevoit să-l desemneze prim ministru.
Dacă era pe de-a-ntregul corect, Ponta ar fi trebui să prezinte și o altă poveste, lansată tot de Vocea Rusiei, cu doar cîteva zile înaintea celei sus pomenite. O poveste conform căreia PSD, prin vocea lui Ponta, șantajase, la rîndul lui, cu declasificarea documentelor răpirii din Irak, pentru a se vedea dacă s-au plătit anumite sume pentru răscumpărare și cine le-a încasat cu adevărat.

Posibil șantaj contra șantaj, posibil să nu, sigur e că niciuna dintre părți nu a mai venit cu nimic, ulterior, și s-a pus de o coabitare care funcționează și azi. Pentru că sistemul a funcționat și funcționează, iar cînd la vîrf survin marile înțelegeri, cei care rămîn cu buzele umflate sunt, invariabil, alegătorii”. (Bogdan Tiberiu Iacob)

Au trecut mai puțin de doi ani de la publicarea acestui material și măcar două lucruri s-au confirmat strălucit: primul, că Turcescu a revenit, rapid și senin în presă și al doilea, că între el și fostul președinte e o legătură mai profundă decît se estima.
Pentru a doua oară, Turcescu e chemat să-l salveze pe Băsescu dintr-o belea, anume riscul de a fi bătut măr de Gabriela Firea în alegeri, adică rușinea supremă. Nu știm dacă ziaristul îi datorează ceva ex-președintelui, sigur e, însă, că Băsescu îi e dator vîndut lui Turcescu.
Cu un partid de 5%, Băsescu s-a trezit că nu are, nici el personal, șansa să cîștige, ori măcar să piardă la mare luptă, primăria generală, dar nici vreun nume cît de cît de impact, în partid, ca să-l arunce în locul lui în bătălie. Soluția? Rezervorul de ziariști, o metodă tot mai la îndemînă, se pare, pentru clasa politică.
De aici l-a extras pe amicul Robert, cu riscul de a-l afunda și mai tare în noroi. Pentru că ulciorul nu merge la infinit la apă, iar ziaristul a plusat, deja, cam riscant.
În februarie anul acesta, el declara într-un interviu în revista Tango: ”Cel mai important atu al unui jurnalist – îl ştiam, dar l-am neglijat la un moment dat- este să fie sau să încerce să fie cât mai liber cu putinţă. Să îţi faci profesia în absenţa unei libertăţi depline, gândindu-te că ar putea să te aibă cineva cu ceva la mână la un moment dat, e o păcăleală a ta cu tine însuţi şi e groaznică”.

Fix în acea perioadă, Turcescu se înscria pe șest, în PMP, ascunzînd oficial informația pînă zilele trecute, și începea pregătirile în vederea posibilei supliniri a lui Băsescu în caz de nevoie. Cu legitimația de membru la piept, Turcescu a făcut luni de zile emisiuni de moderator independent și imparțial, admițînd, cu jumătate de gură, că ar fi doar un soi de consultant de imagine pentru partid.

(Apropo de imagine, să fii protagonistul unui scandal cu o înaintare la gradul de colonel în rezervă în absența stagiului militar măcar, iar mai apoi al altui scandal de acoperit al serviciului de informații al armatei și, ulterior, cînd te lansezi ca civil în campania electorală să anunți că vrei să dai milităria jos din pod, înseamnă că subconștientul îți joacă, efectiv, un renghi.)
Pînă la toamna parlamentarelor, Băsescu se va mulțumi să adune resturile picate de la celelalte partide, în speranța creșterii PMP pînă măcar peste pragul electoral.
Cît despre Turcescu, probabil se va întoarce, iar, senin în presă, ca jurnalist imparțial și deplin independent, după ce își va fi rupt demonstrativ carnetul temporar de partid, ca simbol al unei noi ”eliberări”. (Bogdan Tiberiu Iacob)