CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9486 RON UP | 1 USD = 4.2693 RON UP | 1 GBP = 5.8647 RON DOWN

Inpolitics a dezlegat un mister: de ce-l cheama Seitan pe ministrul Muncii

0 comentarii / 2493 vizualizări / 26 februarie 2010

Ministrul Muncii, Mihai Șeitan, are cel mai ciudat nume cu putință, unul care nu ar putea să aparțină niciunui reprezentant al religiilor creștină, musulmană, mozaică, budistă ori cine mai știe care. Și asta pentru că  ”Șeitan” e un cuvînt eminamente turcesc și înseamnă ”drac”. Și totuși, cum a ajuns acest nume la un român? Poveste este spectaculoasă și v-o prezentăm așa cum ne-a fost dezvăluită de către însuși ministrul Muncii.

Povestea lui Mihai Șeitan, unchiul lui Mihai Viteazul
Probabil că primul român care a purtat numele, sau mai bine zis supranumele de Șeitan a fost Mihai Șeitan Cantacuzino, ori Șeitanoglu, după alte surse, un desecendent al celebrei familii bizantine, despre care există informații că ar fi fost fratele mamei lui Mihai Viteazul, la rîndul ei (sigur) o Cantacuzină. Se mai bănuiește că Mihai Viteazul a ajuns domn cu ajutorul banilor mamei sale și a insistențelor acesteia pe lîngă marele vizir al vremii. După cucerirea Constantinopolului de către turci, Cantacuzinii, urmașii împăratului de odinioară, au stat cîteva generații ascunși în Bizanț, după care au scos, însă, iar capul la lumină. Interesant, Cantacuzinii s-au aflat în război, acum aproape o mie de ani, pentru tronul Bizanțului cu Paleologii, strămoșii deputatului PDL Theodor, care, multe sute de ani mai tîrziu, se distra urinînd pe maimuțe.

Incredibila pățanie a ciobanului ardelean cu turcii din Dobrogea
Este ministrul Muncii un urmaș al lui Mihai Șeitan Cantacuzino ajuns, prin ironia sorții, în același partid cu urmașul Paleologilor, dușmanii de moarte ai familiei sale? Răspunsul e nu. Mihai Șeitan explică, pentru Inpolitics, genealogia familiei sale, care e, însă, cel puțin la fel de spectaculoasă: ”Cunosc originea familiei mele pînă pe la 1700 și știu cum am dobîndit acest nume ciudat. În acele vremuri, strămoșii mei erau ardeleni care porneau anual din zonele Siliștea de Sibiu sau Săcele de Brașov, cu turme de sute de oi, pe care le mînau în Dobrogea, zonă colonizată în bună măsură de turci și tătari, mari amatori de carne de oaie. Cu banii încasați, reveneau acasă și cumpărau pămînturi. La un moment dat, unul dintre acești ardeleni, strămoșul meu direct, nu s-a mai reîntors în Ardeal după ce terminase comerțul cu turcii, pentru că strînsese o sumă foarte mare de aur și s-a temut de drumul lung. Și-a construit, deci, o colibă, sub care a îngropat aurul și în ea s-a stabilit cu soția și cei doi copii. Într-o noapte, însă, peste el au năvălit turcii, dornici să îi fure banii. Ca să îl facă să dezvăluie locul, i-au pus unul dintre copii pe plită și l-au afumat, dar strămoșul meu s-a ținut tare. A urmat la rînd soția, și abia cînd i-au pus și al doilea copil pe plită a cedat și le-a arătat ascunzătoarea banilor. La plecare, turcii i-au săpat cu hangerul, pe frunte, o cruce, și l-au lăsat într-o baltă de sînge”.

Sărutul dulce al răzbunării…
Dacă ciobanul ardelean nu ar fi luat-o pe drumul răzbunării, se cheamă, însă, că nu ar fi fost demn de str-strănepotul său ministru. ”Așa că, de-a doua zi, strămoșul meu a adunat o ceată de români, s-au înarmat și au început să dea iama în zonele locuite de turci, pe care le pustiiau și măcelăreau oamenii fără milă. Se spune că groaza stîrnită de el ajunsese atît de mare încît, la auzul coptitelor cailor săi, turcii fugeau urlînd din toți rărunchii: ”Șeitan…Șeitan!!!”. Așa i-a rămas porecla și, mai apoi, numele, care s-a perpetuat pînă în ziua de azi” mai explică demnitarul. El mai spune că despre faptele de vitejie ale descendenților lui Șeitan se vorbește și azi în legendele din Dobrogea, și chiar într-un volum apărut în anii 50, unde se pomenește de aventurile unui Nicu al lui Șeitan, descendent al aceluiași ardelean nedreptățit de turci. ”Poate tocmai acest trecut însîngerat m-a împiedicat, pînă acum, să calc în Turcia, cine știe, poate le-ar fi venit cheful să se răzbune…” conchide, cu umor, demnitarul. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *