CURS VALUTAR

Intelectualii Europei se mobilizeaza. Ai nostri inca-i trag cu ”Muie PSD”

12 comentarii / 3736 vizualizări / 26 ianuarie 2019

Prestigiosul The Guardian – predestinat nume – publică o scrisoare apel, semnată de peste 30 de intelectuali de prestigiu ai lumii, între care Ismail Kadare, Adam Michnik, Herta Muller, Orhan Pamuk, Salman Rushdie, Bernard-Henri Lévy, Eugenio Scalfari ori Mario Vargas Llosa și care cheamă la acțiune pentru salvarea Europei într-un moment dificil. Un gest excepțional, care denotă luciditatea specifică eminențelor cenușii în ceasurile de cumpănă. Avem și în România o mobilizare intelectuală. Dar, vai, cît de departe de cea sus-pomenită.

”Europa e atacata de falsi profeti imbatati de ranchiuna, in delir in fata posibilitatii de a acapara lumina reflectoarelor. A fost abandonata de cei doi mari aliati care, in secolul trecut, au salvat-o de la sinucidere; unul dintre ei e de cealalta parte a Canalului (Manecii – n.red.), iar celalalt e dincolo de Atlantic. Continentul e vulnerabil la propaganda desantata a ocupantului de la Kremlin. Ideea de Europa se destrama sub ochii nostri.
Acesta este climatul toxic in care se vor desfasura alegerile europarlamentare din luna mai. Asta, daca nu cumva ceva se va schimba! Daca nu cumva ceva va veni sa intoarca valul! Daca nu se va ridica un nou spirit revolutionar, aceste alegeri promit sa fie cele mai catastrofale din cate am vazut. Ele le vor da castig de cauza sabotorilor. Iar pentru cei care inca mai cred in mostenirea lui Erasmus, Dante, Goethe si Comenius, va mai fi doar infrangere umilitoare. O politica ce dispretuieste inteligenta si cultura va triumfa astfel. Va urma o explozie de xenofobie si antisemitism. Dezastrul se va abate asupra noastra a tuturor” se punctează în scrisoare.

Un text care arată că intelectualitatea europeană începe să conștientizeze atît pericolul real cît și propria răspundere în eliminarea lui.

”Acum trebuie sa luptam pentru ideea de Europa sau o vom vedea pierind sub valuri de populism.
Impotriva atacurilor nationaliste si identitare, trebuie sa redescoperim spiritul activismului sau sa acceptam ca resentimentele si ura ne vor inconjura si ne vor inghiti. Avem nevoie urgent sa tragem un semnal de alarma impotriva acestor incendiatori ai sufletului si spiritului care de la Paris la Roma, trecand prin Barcelona, Budapesta, Dresden, Viena si Varsovia, vor sa ne distruga libertatile” mai scriu semnatarii.

Lupta înseamnă implicare, în primul rînd implicare politică și civică.
Din nefericire, există și în România un soi de implicare a intelectualilor, dar extrem de specifică.
Mioritică, aproape am spune.
Au trecut mai bine de doi ani de cînd ceea ce o parte a românilor numește ”ciuma roșie” a preluat autoritar puterea și mai e puțin pînă la extrem de importantele alegeri europarlamentare, de care vorbesc și Llosa & Kadare.
Mai apoi, vin prezidențialele.
Cu toată agitația mitingistă și virtuală a intelectualilor autohtoni, de la Pleșu, Liiceanu, Cărtărescu pînă la Oana Pellea, Rebengiuc, Blandiana, nimeni nu pare dispus să se înhame politic, pentru a da măcar un semnal de non-pasivitate în fașa ofensivei analfabeților, a idiocrației.
Pare mult mai ușor statul la mitinguri pe arșiță ori pe ger, strigînd din toți plămînii inclusiv lozinci obscene reevaluate filosofic decît să se facă pasul spre un partid, spre listele de candidați.
De la Leon Dănăilă încoace, niciun intelectual de prestigiu nu a intrat în vreun partid autohton. Și, chiar și el, e mut ca peștele.
Chiar dacă vocația intelectualilor nu e neapărat politica, în ceasuri de restriște puterea exemplului personal e atît de mare încît merită un sacrificiu.
De ce nu se implică mai serios numele sonore ale societății civile în reabilitarea politicii românești, aflate în grea suferință?
De ce listele pentru europarlamentare se conturează a fi doar un amalgam de odrasle securiste, amante de partid, amatori de sinecuri, oameni ai serviciilor ori lideri expirați în căutarea unei pensii mai dulci?
De ce nu are România un Havel și încearcă să se mintă, pe mai departe, cu mediocrul Iohannis?
Bună întrebare.
Și greu de dat răspunsul precis.
O explicație ar fi că politica presupune ceva muncă, ceva implicare directă, ceva riscuri, ceva sacrificii. Or, e mai comod, poate, ca intelectualii să se rezume la sprijinirea unor politicieni în schimbul unor avantaje materiale după ajungerea respectivilor la putere, decît să se bată ei înșiși.
O alta ar fi că implicarea civică – și doar atît – a materiei cenușii autohtone nici măcar nu e sinceră, ci e stimulată de structuri secrete, adesea pe bază de șantaj, iar acestea nu doresc cu adevărat penetrarea politicii de figuri cu greutate intelectuală.
Nu se știe ce gînduri i-ar încerca odată ajunși în vîrf.
Vor mai fi fiind, poate, multe altele.

Extraordinar puncta, cu decenii în urmă, marele Mircea Eliade:

”Ați văzut vreodată un „intelectual” în timpul unei crize politice, sau al unei prefaceri internaționale? Nu numai că e uluit și neiformat, asta încă n-ar fi o rușine prea mare. Dar e de a dreptul înspăimântat, e copleșit de frică, e paralizat de panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbește, are o încredere oarbă în orice dobitoc politic – și tremură pentru viața și libertatea lui ca cel din urmă dintre sclavi. Numai atunci își dă el seama ce puțin s-a „interesat” de viața socială din jurul său. Și caută pretutindeni sprijin, adăpost, încurajare. Renunță la orice demnitate personală, uită cu desăvârșire misiunea lui istorică; frica face din el o lichea și un sclav.
De câte ori plutesc în aer psihoze politice, de câte ori se întâmplă sau se așteaptă ceva grav – o revoluție, o reformă acerbă, un atentat, o schimbare esențială a ordinei sociale – bietul „intelectual” român își pierde mințile”.

Eliade parcă ar fi privit în viitor – prezentul nostru – scriind profeticele cuvinte.
Și astăzi, intelectualii autohtoni aleg permanent doar agitația sterilă pe margine în locul intrării într-o luptă autentică, aspră, dar salvatoare pentru nație, pe termen lung. În cel mai fericit caz, încearcă să-și bage la înaintare și să-și căpătuiască doar odraslele. Recent, reputatul actor Ion Caramitru pretindea, într-un interviu, că înaintea alegerilor din 1990, Iliescu, Brucan, Bârlădeanu și Roman i-ar fi propus să preia șefia FSN și să fie candidat cu șanse totale la președinția țării. Iar el ar fi refuzat.
O fabulație a actorului, așa cum am arătat la vremea respectivă. De dragul argumentației, însă, hai să ne închipuim că ar fi fost așa. Cum ar explica, oare, omul de cultură Ion Caramitru de ce a refuzat șansa de a pune România pe alt făgaș decît cel trasat de ”ciuma roșie”? Poate ar fi eșuat; dar nici măcar nu a încercat.

Voind să se tragă în sus, Caramitru nu a făcut decît să se îngroape cu respectivele afirmații.
Pe Andrei Pleșu, alt intelectual de calibru, politica nu îl deranjează, dimpotrivă. Dar numai când e numit direct în fruntea bucatelor, ministru, consilier prezidențial etc, altfel nu concepe să se implice. Lui Gabriel Liiceanu i-ar fi greu să bată coclaurile în campanie tîrînd ditamai geanta cu pomezi fine după el.

Exemplele ar putea continua.
Pasivitatea intelectualilor autohtoni naște, finalmente, monștri.
Luciditatea se stinge; delirul a cuprins nu doar mințile sfertodocților din partide de la care nu ai mari așteptări, oricum, ci, mai grav, pe ale oamenilor de cultură.
Oana Pellea lansează public chemarea la revoluție, ca ultimă soluție, pentru a nu ajunge ca în Venezuela.
Filosoful Mihai Șora plînge din cauza guvernanților, pentru că a văzut ”ce şerpi şi broaşte le ies pe gură la Bruxelles”.
Distinsul politolog Vladimir Tismăneanu se exprimă public mai rău ca la bodegă, inclusiv la adresa unui confrate intelectual: ”Un scatofag bine remunerat. Este jegul personificat. Nu sunt un fan al televiziunii lui Guşa. Dar, o spun deschis, cand coprofagul RCC(Radu Călin Cristea n.n.) loveste ignobil, imund si laş in libertatea presei, imi ridic vocea si spun: Marş de-aici, javra râioasa! Esti intruchiparea proverbului facerea de bine, amor cu mama…????”.
Fiul lui Ion Caramitru – că tot îl pomeneam – distins economist trăitor ani de zile în crema occidentului, e și mai radical:
”De ce nu am da și noi un OUG retroactiv in prima zi de guvernare care sa anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce in pușcărie imediat pe toți ? Ce ne-ar împiedica dacă exista precedent ? Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția ? Așa scăpăm și de voi și rezolvam și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți !!!!!(…)Trebuie sa câștigam alegerile sau – dacă le masluiesc și le fură masiv – sa le dam foc” scrie el pe Facebook la adresa coaliției de la putere.

Un ziarist binecunoscut și cu background de presă solid imploră serviciile secrete să intervină de urgență pentru salvarea țării. Deși, culmea, în același material, tot el istorisește că serviciile au filat un ministru care îngropa două milioane de euro în grădină fără să facă nimic împotriva lui. Halal salvatori…

Foarte interesant, de-a lungul istoriei, în situații politice dificile oamenii își puneau speranțele în armată, ca soluție extremă, să preia puterea pînă se revine la normal. La noi se lucrează mai original, salvarea musai să vină de la specialiștii în plantat microfoane și spionat de pe gard.

Una peste alta, faptul că marii intelectuali ai Europei trag semnalul de alarmă și cheamă la acțiune e, poate, cea mai bună veste a momentului.
Intelectualii noștri, deocamdată, încă nu au ieșit din rutina glorificării lui ”Muie PSD”, a sanctificării lui Bot, Dide și Sandy ori a plînsului pe motiv de șerpi și broaște. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

12 Comentarii

  1. Sigur, pentru asta trebuie rapid introdusa Europa cu doua viteze cum sa se pronunte Orban sau Kaczynski asupra vreunui subiect?. La est de Viena si Berlin trebuie rapid ridicate noi ziduri. Sa salvam Europa!

  2. ” […] Mai vreau să menţionez că lumea care rămăsese acolo, mai ales cei de jos, erau oameni foarte simpli. Încă o dată remarc lipsa acută a intelectualilor. Cu deosebită părere de rău. Şi, în jurul, deci trăiam acest sentiment oarecum al eşecului şi aşteptam să vedem ce se va întâmpla cu noi. […] ” – Lorin Fortuna, decembrie 1989

    „În acea noapte aşteptăm ivirea zorilor cu nişte sentimente foarte pesimiste. Şi, deşi ne era frică, la toţi ne era frică, ajunsesem în faza în care nu mai vorbeam unul cu altul. Terminaserăm de redactat proclamaţia şi o păstram câţiva acolo ca să fim siguri că dacă, în sfârşit, măcar unul să scape, să o poată, dacă vom fi atacaţi să o poată scoate. Ei, vreau să vă spun că în jurul orei 6… Până atunci, un alt sentiment al amărăciunii noastre, am omis să spun, era şi faptul că aveam impresia că efortul nostru, iniţiativa noastră de a organiza întreprinderile, de a ne asocia întreprinderile, de a declanşa greva generală în întreprinderi, eşuase. Judecam în felul acesta pentru faptul că de fapt, aşa cum v-am spus, am rămas aproape singuri. Mai vreau să menţionez că lumea care rămăsese acolo, mai ales cei de jos, erau oameni foarte simpli. Încă o dată remarc lipsa acută a intelectualilor. Cu deosebită părere de rău. Şi, în jurul, deci trăiam acest sentiment oarecum al eşecului şi aşteptam să vedem ce se va întâmpla cu noi. În jurul orei 6 însă, a sosit gâfâind primul om de jos, care pentru noi probabil că a avut acelaşi efect pe care l-a avut soldatul de la Maraton, şi care ne-a spus, ţin minte şi acuma, „vine 6 Martie!”. 6 Martie fiind una din marile întreprinderi timişorene. Ei, atunci am început să prindem curaj. Iar după asta au început să vină pe rând şi să ne spună: vine Electromotorul, vine ELBA, vine…, veneau celelalte unităţi mari din Timişoara, mai mari sau mai mici, şi ne-am dat seama că de fapt le trebuise o noapte întreagă să rumege ideea, să se hotărască, probabil mulţi s-au dus acasă, să-şi prevină familiile asupra gestului, dar am constatat că populaţia Timişoarei, întreprinderile Timişoarei, nu ne-au abandonat de fapt”,

  3. La noi, multi din „intelectualii de dreapta” sunt un trib de politruci semidocti, evident fara opera reala, toxici pentru societate datorita comportamentului radical la extrem, specific fascismului antebelic sau bolsevismului rusesc, care isi au radacinele evolutiei lor infipte in sertarele fostei securitati.

    Ii cred in stare pe unii din acesti indivizi auto-intitulati „intelectuali” ca atunci cand vor ajunge la putere sa reinfiinteze lagarele de concentrare pentru sanctionarea delectul de opinie. Cu siguranta, samavolniciile vor avea girul neo-marxistilor de la Bruxelles si vor fi aplicate conform recomandarilor Comisiei de la Venetia.

  4. Dl. Andrei Caramitru uita ca a crescut cu sumele imense pe care i le-a pus la dispozitie tatalui sau ,,ciuma rosie,,. De asemenea, se vede ca a crescut intru-n mediu in care au existat multe camasi verzi. Poate il mai pondereaza tatal sau. Publicati,va rog, fisa acestui individ, care, la acest moment, se poarta cam ciudat.

    • E și datoria celor care se uită în gura lui Andrei Caramitru să priceapă că un cocalar gen băiatul lui tata nu are valențe politice. Puțoii ăștia iresponsabili nu își pot purta lor înșiși de grijă. Prin urmare, și votanții unor astfel de pupeze electorale au aceeași carență.

  5. gresit gasit inamic… Rusia… ma faceti sa rad impreuna cu marii entelectuali ioropeni… daca populalistii pulii vor pierde alegerile se va chema ca „vine rusii!!!”… hai sictir salman, salam si cine plm mai gandeste in vestul pulii… ati orbit dracului, ati beut alcool metilic idiotilor! (scrisoarea „fantasticilor” pregateste in vest ceea ce pregatesc si caramitrii de la noi aici – contestarea alegerilor in caz ca lumea se desteapta si nu mai vrea circul inspaimantator globalist al lui soros)…

  6. Toti, dar toti „intelectualii” pomeniti in articol sint beneficiarii epocii! Credeti ca toti care-si plimba dosul in Vest sint si plini de inteligenta?! Cel putin din Viena unde traiesc de foarte multi ani va pot da exemple de nulitati romane!

  7. Apropos!
    Decrepitul de „filozof” Sora merita luat in seama?! Are scoala in trecutu-i comunist?!
    De ce toti „intelectualii” pomeniti in articol, toti fost comunisti de nadejde, sint libidinosi si traiesc fara sa produca ceva de valoare?
    Nu vi se pare ca toti sint niste caption?!
    Intelectuali sint in Romania numai cei fara opera? Cine este Oana Pellea? Fata lui taica-sau?! Exista in Romania scriitori adevarati, informaticieni de valoare mondiala, fizicieni, chimisti, matematicieni si lista poate continua. Caricaturile din articol nu merita nici macht amintiti…

  8. Raspunsul la intrebare este ca din pacate Romania NU are oameni de calitate indiferent de ceea ce sunt ei: politicieni, intelectuali. Te si intrebi cum a involuat aceasta natie de la Eminescu la Cartarescu, de la Eliade la Plesu sau Liiceanu. Doar dorinta nemasurata de arginti sa fie cauza?

  9. O analiză foarte bună. Din păcate, la noi se va bălti în continuare.

  10. „Lucizii” astia sunt si ei manipulati, de noua ideologie progresista, de corectitudinea politica, de sinecurile la care sunt, deja, abonati. Interesant e ca, la noi, dar si aiurea, nu s-a facut publicitate celorlalti intelectuali, cu adevarat nealiniati, care au semnat Declaratia de la Paris si care par sa fie „ingrijorati” dinspre alt curent, ala care ne cam plaseaza la remorca neomarxismului, al pierderii de identitate, al aneantizarii…Totusi, cat de rupt de realitate sa fii cand te ingrijorezi de recrudescenta antisemitismului fara sa identifici principala cauza, ba, chiar sa sprijini noua orientare care duce la asta…Si asta in vreme ce in Franta tuturor libertatilor, al revolutiei perpetue, exportata si testata, se petrec atrocitati (numarul celor ce si-au pierdut ochii sub asaltul armelor „neletale” ale fortelor de ordine comandate de Macron a depasit suta si creste in continuare) impotriva populatiei rasculate legitim chiar impoatriva celor ce impun „libertatile si luciditatea” pe care le sustin intelectualii semnatari. Astept de multa vreme un semnal din partea intelectualilor in privinta manipularii media, a refuzului de libertatea cuvantui daca nu e „conform”, al adevarului spus la ore de audienta, pe posturile de televiziune nationala, dar, in loc de asta primim partzul „ingrijorarii” ca aluneca Europa spre nationalism si „moare UE”…Daca n-ar fi ticalos, ar fi foarte „ingrijorator” pentru restul populatiei sa aiba o asa elita precara intelectual…

  11. Si totuși ceva nu e in regula.
    De la americani vine salvarea Europei si de la rusi distrugerea ei. Oare asta e adevarul?
    Sau consideram Europa numai partea ei vestica iar cea din est e înapoiată si barbara?
    Referirea la Budapesta si Varșovia sunt destul de transparente.
    Probabil Dl. Llosa si Dl. Kadare, intelectuali de marca sunt multumiți, primul de cum fac americanii legea in America Latina, al doilea de apariția Republicii Kosovo.
    NB. Am întâlnit in Chile doi tineri americani, băieți buni dintr-un orășel. Erau surprinși si triști ca in mai multe orașe sud americane localnicii ii tratau cu ostilitate pentru ca erau “gringos”

Scrie un răspuns la ML Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *