CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Iohannis – doua saptamini de mutenie pe tema vinzarii Ardealului. Si cumplita duplicitate a PNL

2 comentarii / 2611 vizualizări / 13 mai 2020

Au trecut două săptămîni și președintele României, Klaus Iohannis, nu a furnizat nicio probă vizavi de incendiarul său scenariu cu vînzarea Ardealului către unguri, în baza unor negocieri secrete derulate în clădirea Parlamentului între PSD și Viktor Orban, premier al unei țări străine. Două săptămîni în care relațiile dintre România și Ungaria s-au inflamat serios și sunt semne că lucrurile nu se vor opri aici, dar în care nici Iohannis, nici guvernul Orban, nici PNL, ca partid, nu au suflat vreun cuvînt pentru clarificarea situației. O atitudine extrem de diferită de cea avută de PNL în alte vremuri, după cum vor reaminti în rîndurile care urmează.

Mai exact, PNL a vrut cîndva nici mai mult, nici mai puțin decît să dărîme un guvern pentru afirmații infinit mai puțin grave decît ale președintelui.
Chiar dacă nu a reușit, PNL a făcut un mega-scandal național la acea vreme, cu grave acuzații. Și, la fel ca și acum, substratul era pur electoral.

În toamna anului 2001, ministrul de Interne Ioan Rus, din guvernul Năstase, a exprimat public, printr-un document intitulat Programul social-democrat pentru Transilvania, un punct de vedere conform căruia statul român ar fi pierdut autoritatea asupra zonei Covasna şi Harghita. „Se vehiculează conceptul de patrie interioară realizată pe teritoriul Harghitei, Covasnei şi Mureşului, care să-şi asume, împreună cu Ungaria, un rol major în dezvoltarea şi controlul economic al Transilvaniei, iar programul elaborat de statul ungar este pus în aplicare prin intermediul organismelor guvernamentale şi neguvernamentale şi prin angrenarea unor societăţi comerciale sau bănci cu capital de stat sau privat” se mai arăta în document. Ulterior, informații similare au difuzat public și directorul SRI, Radu Timofte, ca și președintele comisiei SRI, Ion Stan.

PNL, PD, PRM și UDMR au luat foc instantaneu, denunțînd un discurs ultranaționalist

Premierul Adrian Năstase a încercat dezamorsarea scandalului, anunțînd că va solicita SRI să precizeze dacă există situaţii în care s-au încălcat legile ţării în judeţele Harghita şi Covasna, și promițînd că vor fi sesizate Parchetul sau CSAT.

Dar PNL, aflat într-o mare ”jenă” electorală, adică în jurul a 7%, nu s-a mulțumit cu poziția guvernamentală. Pe 27 noiembrie, liberalii anunțau moţiune de cenzură, pe motiv că primul-ministru refuzase să prezinte în faţa Parlamentului un raport referitor la măsurile de redobîndire a autorităţii în cele două judeţe.

„Credem că un om de anvergura premierului Năstase trebuie să înţeleagă că este de datoria sa să trateze cu toată seriozitatea această problemă”, declara senatorul PNL Radu F. Alexandru.

Textul moţiunii de cenzură iniţiată de PNL se referea la „incapacitatea premierului Adrian Năstase de a conduce Executivul printr-o bună administrare a treburilor ţării şi încălcarea Constituţiei, prin refuzul de a veni în faţa Parlamentului pentru a da explicaţii într-o chestiune de siguranţă naţională”.
Iniţiatorii moţiunii considerau că Năstase „nu numai că a ignorat, din nou, obligaţiile ce-i revin, din litera Constituţiei, de a răspunde politic în faţa Parlamentului”, dar este vorba şi despre „incapacitatea totală a primului ministru de a dispune măsurile ce se cuvin pentru reinstalarea imediată a autorităţii statului pe întreg teritoriul ţării”.
Moţiunea de cenzură iniţiată de PNL prevedea dezbaterea, în Parlamentul României, a „valului de informaţii aduse fără nici o reţinere în spaţiul public, că ne aflăm în faţa unei situaţii de o gravitate fără precedent”.

„În fapt, se mai arăta în textul moţiunii, este pentru prima dată în istoria modernă a ţării, cînd, în timp de pace, prin neputinţa Guvernului, s-a ajuns să fie pusă în discuţie condiţia de stat unitar şi indivizibil, a României”.

Din păcate pentru PNL, tocmai condiția de partid mic le-a blocat visul dărîmării Guvernului: neputînd să strîngă suficiente semnături, s-au mulțumit doar cu o moțiune simplă, și aceea picată lejer în Senat, în 27 decembrie.

Acum două săptămîni, președintele țării a făcut afirmații extrem de grave, ținînd de înaltă trădare.

”În timp ce noi, eu, Guvernul, celelalte autorități ne luptăm pentru viețile românilor, ne luptăm ca să scăpăm de această pandemie, PSD, marele PSD, se luptă în birourile secrete din Parlament ca sa dea Ardealul ungurilor (…) Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri?”

De atunci, liniște deplină; preșdintele nu a mai furnizat nici informație, nu a prezentat nici cea mai măruntă dovadă în sprijinul spuselor sale.

Nu-i vorbă, că nici PSD nu s-a omorît cu firea; doar o plîngere la CNCD, o invitație pentru directorul SRI să dea oarece date parlamentului, iar ALDE a vorbit de nevoia unei prezențe a președintelui în fața Parlamentului, pentru explicații.

Dincolo de asta, rămîne însă duplicitatea stupefiantă a PNL: cînd e indignat că PSD vorbește de pericolul enclavizării Ținutului Secuiesc, cînd de faptul că același PSD vrea să vîndă Ardealul cu totul. În ambele cazuri, se pare, cum spuneam, că substratul scandalului e același: ”jena” electorală a liberalilor. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

2 Comentarii

  1. Cred ca imunitatea absoluta pe care o detine presedintele tarii creaza mari probleme, prin acordarea unor drepturi excesive.
    Cred ca daca ar ramane imunitate doar pentru declaratiile politice (nu si penru alte delicte, unele anterioare dobandirii functiei de presedinte), acestia ar fi mai responsbili.
    Declaratia dlui KWI este atat de aiuritoare, nesustinuta de nimic, incat nu poate fi considerate declarative politica.
    Imunitatea impiedica transformarea acestei declaratii intr-un dosar penal.

  2. De ce tace kwj?
    Simplu: deoarece „mintea lui KWJ nu poate să gândească dincolo de ce îi spun stăpânii săi”.
    Discursul, rostit cu ură scrâșnită, a fost unul „pe cont propriu”, pornit doar din ambiții/frustrări
    personale – specifice oamenilor „mărunți” și fără anvergură (politică, intelectuală etc.).

    Nefiind un gest derivat din vreo poruncă a „stăpânilor” săi, kwj se vede pus în situația de a
    găsi singur o ieșire, adică, lucru rar(!), să gândească!
    Deocamdată, a ales soluția pe care el o stăpânește cel mai bine (și care l-a făcut „celebru” în
    fața a milioane de gogomani): „tăcerea competentă”.
    Doar că, pe românește, asta se numește tăcerea cu „obrazul gros”, ca „ghiță-n păpușoi”; nu-i
    prea mai merge „șmecheria”, mai cu seamă când Budapesta & UDMR țin subiectul „cald” și
    punctează metodic, agresiv și eficient, cu fiecare zi ce trece!
    Cine, și cum să-l mai scoată (iarăși) „basma curată” din rahatul în care s-a vârât fără să gân-
    dească și la consecințele mâniei sale dezlănțuite?

    În toate realizările notabile din „viața sa anterioară” (sic!) (afacerea „traficul de copii”, afacerea
    „frauduloasa moștenire”, afacerea fdgr etc.), kwj nu a avut decăt un rol de „neica nimeni”, „dus
    de nas” de către alții, adică, „pe șleau”, nimic mai mult decât clasica rimă la „vârful dealului”.
    Iar de când e la Cotroceni, la fel. Ce așteptări poți avea de la un astfel de om?
    … Dar, adevărata problemă nu-i la EL, ci la noi, poporul. Și mai avem încă aproape cinci ani!…

Scrie un răspuns la totuna Renunță

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998