De cîteva zile, știrea cel mai intens dezbătută în presă e iminenta numire a lui Klaus Iohannis la șefia Consiliului European. Atît de iminentă încît deja se delirează pe un scenariu care va urma acestei numiri, anume demisia președintelui, anticipate odată cu localele, Ciucă atacînd Cotrocenii din poziția de președinte interimar, cu mult mai mult succes tocmai din acest motiv etc. În realitate, sunt toate șansele, în opinia noastră, ca scenariul stupid de mai sus să fie opera PSD și poate chiar a unui grup de liberali rebeli, pentru că el nu avantajează cîtuși de puțin PNL și pe Iohannis, ci exact pe dos. Poate nu e întîmplător că cel care anunță azi oficial interesul președintelui pentru postul la CE nu e Iohannis, ci liderul PSD.

Să o luăm metodic.

Demisia lui Charles Michel de la șefia CE creează serioase probleme de ordin legislativ, pentru că Tratatul UE spune că președintele e ales pentru un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi înnoit o singură dată, deci cinci ani în total. Nu e prevăzută, însă, procedura de alegere a unui lider pentru restul de mandat în cazul unei demisii sau a decesului titularului. În mod firesc, atribuțiile lui Charles Michel ar reveni președintelui sau premierului statului care asigură președinția rotativă a uniunii, în cazul de acum, lui Viktor Orban. Teoretic, ar exista varianta ca, în iulie, Consiliul să aleagă prin vot un președinte cu mandat întreg de doi ani și jumătate, dar asta ar produce, în premieră, un decalaj între mandatele Consiliului și cele ale restului instituțiilor europene de la Bruxelles, care merg mereu cap la cap.

De fapt, președintele Consiliului e mereu ales în vară, la fel ca toate celelalte funcții bruxelleze, dar cu începerea mandatelor în noiembrie-decembrie. Dacă, să zicem, s-ar merge, totuși, pe varianta Orban locțiitor, Iohannis ar putea fi numit șef al CE în iulie pentru un mandat normal, care ar începe la 1 decembrie, caz în care alegerile prezidențiale de la noi s-ar ține la timp, picînd varianta anticipatelor. Adio povești cu Ciucă interimar etc.

Mai trebuie spus că legislația prevede că în timpul Consiliului European în care se dezbate alegerea președintelui, respectiva parte a reuniunii este prezidată de șeful de stat sau de guvern care reprezintă președinția rotativă, adică de Orban, care intră în pîine de la 1 iulie, deci înainte ca demisia lui Michel, anunțată spre jumătatea lunii, cînd se depune jurmîntul de europarlamentar, să devină efectivă. Orban ar fi sărit complet din schemă, deci, doar dacă Ungaria ar fi deposedată de șefia rotativă a UE, ceea ce ar declanșa o criză politică majoră.

Ceea ce trebuie reținut -și în asta constă fakeul invocat – e faptul că e absolut exclus ca Iohannis să aibă deja asigurat postul la șefia Consiliului grație unor așa-zise negocieri de culise la Bruxelles (încă din vară, după unele surse), ca o recompensă pentru devotamentul său față de valorile europene, ori pentru că României i s-ar cuveni un asemenea post.

Desemnările în cele patru mari funcții, Comisia Europeană, Parlamentul European, Consiliul European ori Banca Centrală Europeană se fac NUMAI după alegerile europarlamentare și ele depind direct și absolut de rezultatul acestora. Posturile se negociază la sînge între grupurile europarlamentare și se împart în funcția de ponderea lor și de alianțele conjuncturale.

Grupul popularilor europeni, în calitate de cel mai mare din PE, în mod tradițional, revendică, evident, cel mai important post, șefia Comisiei Europene, și o va face și anul acesta, pentru că sondajele arată că își va menține locul unu. În acest caz, PPE nu mai poate revendica una dintre celelalte două funcții politice mari, șefia Consiliului și a PE. Chiar dacă, să zicem, PPE ar rata șefia CE și s-ar mulțumi cu următorul post ca importanță, numai naivii ar crede că i l-ar oferi pe tavă lui Iohannis, care ține tot de populari.

În 2019, PPE a luat șefia CE, ALDE pe cea a Consiliului, iar socialiștii șefia PE.
Au fost tensiuni imense atunci, scandaluri, acuzații de șmenuri pe sub masă, tot tacîmul. Poate nu ar fi rău de amintit că Ursula von der Leyen a ieșit președinte al CE după ce marele candidat al PPE, Manfred Webber, a fost blocat de ceea ce el însuși a numit axa răului Macron-Orban.
Anul acesta, lucrurile vor fi mult mai complicate, pentru că sondajele relevă o scădere a PPE și a Alianței Socialiștilor și o creștere a Conservatorilor, a grupului Identity and Democracy Group (ID) și a partidelor neafiliate.

Feliile de tort vor fi revendicate de mai mulți și este, deci, absolut exclus ca un singur grup, PPE, să obțină două funcții din trei.

Toate aceste lucruri se știu bine în sferele înalte de la București, și totuși presa o ține langa de zile bune cu noul șef al Consiliului și cu efectele parvenirii sale.

Cine pierde și cine cîștigă din această fantasmagorie?
Răspunsul nostru e că adversarii PNL și ai lui Iohannis.

Concluzia simplă pe care românul de rînd o trage e că după ce două mandate nu a făcut altceva decît a trăit bine și s-a relaxat în călătorii exotice și inutile, Iohannis își plasează palma peste turul pantalonilor și își aranjează un post nou și călduț, tot în contul statului român. Bye-bye, votanți, hello Bruxelles!

Nu altceva se întîmplă în acest moment cu Charles Michel, pulverizat în presa din țara sa și nu numai pentru cinismul de a abandona funcția doar pentru a-și aranja alta.

Demisia prematură de la Cotroceni e percepută firesc ca ultima sfidare a lui Iohannis la adresa românilor care l-au votat și cărora le-a promis atîtea și atîtea în campaniile sale.
Iar oprobriul la adresa lui se reflectă automat și asupra partidului care a susținut ”dezertorul”, PNL, ca să nu mai vorbim de creația 100% iohannistă, adică Nicolae Ciucă. (Ca o mică paranteză, apropo de scenarii exaltate, să punctăm că numirea lui Iohannis la șefia Consiliului l-ar ajuta pe Ciucă să cîștige Cotrocenii exact cum a ajutat-o pe Dăncilă numirea pesedistului Geoană la NATO, în 2019).

Faptul că Iohannis nu e urcat, ci coborît de scenariul demisiei explică, poate, și muțenia deplină a președintelui pe subiect, pentru că orice ar spune ar fi în defavoarea lui.
În 2019, el a comentat zvonul numirii sale la șefia Consiliului European, spunînd că sunt doar informații neoficiale, iar ulterior, despre o eventuală propunere la NATO a spus că ar analiza-o cu toată seriozitatea.

Acum e tăcere deplină, în pofida imenselor valuri din media.

Cine le-a copt-o președintelui și PNL, le-a copt-o bine! (Bogdan Tiberiu Iacob)