Klaus Iohannis este total dezlegat. La mâini și la picioare. E conștient că Guvernul nu mai poate fi dat jos. Dar, în același timp, nici el nu mai poate fi suspendat. Între puterile statului are loc fenomenul de șah etern. Președintele știe că poate să facă orice. Fără a fi sancționat. Așa că se pregătește pentru următoarea lovitură. Care este posibil să vină chiar azi.
Klaus Iohannis a încălcat săptămâna asta de două ori Constituția. O dată, când a omis să motiveze refuzul de a numi doi miniștri. A doua oară când, fapt fără precedent, a refuzat revocarea altor doi miniștri. A creat astfel în mod deliberat un cerc vicios. Prin care el afirmă că nu poate numi doi miniștri la același minister. Nu contează că niciunui alt președinte, nici măcar lui Traian Băsescu, nu i-a trăsnit prin cap așa ceva. Nici că Legea Fundamentală, Constituția nu îi conferă acest drept. Așa că ambii nerevocați, la ora la care redactez această analiză, încă se cramponează de scaune. Paul Stănescu, care este și vicepremier și ministru al Dezvoltării, o face chiar într-o manieră în care lasă impresia că joacă la înțelegere cu Klaus Iohannis.
Președintele a creat astfel o nouă criză instituțională, care a degenerat și într-un scandal pe teme antisemite. Care se internaționalizează. A făcut-o pentru că știe că pur și simpu calendarul politic nu mai permite suspendarea sa. Și se pregătește pentru a doua lovitură.
Ce poate să facă în aceste condiți majoritatea PSD plus ALDE? O dată intrată pe țeava de tun prezidențială, premierului Dăncilă nu-i mai rămâne decât să facă noi nominalizări cu acceptul Comitetului Executiv. Și face acest lucru. O mută pe Olguța Vasilescu vicepremier și ministru al Dezvoltării, iar la Transporturi îl propune pe Mircea Drăghici. Aceste nume ajung pe masa președintelui. Acesta poate continua în vechea logică, dacă tot nu poate fi suspendat. El poate considera că cele două poziții nu sunt vacante, întrucât solicitările de revocare pentru Stănescu și, respectiv, pentru Șova sunt ținute la sertar. Nesemnate. Mai mult, cei doi se duc la ministere ca și când nimic nu s-ar fi întâmplat. Deci prima variantă la îndemâna lui Klaus Iohannis, care a decis să joace în afara regulilor jocului, este să ignore pur și simplu propunerile făcute de premierul Dăncilă. Dar mai are o variantă.
A doua posibilitate luată în calcul este de a respinge propunerile. Forțând nota, Klaus Iohannis o poate respinge pe Olguța Vasilescu, afirmând că el și-a fi îndeplinit privilegiul constituțional la începutul acestei săptămâni, respingând pur și simplu persoana. Iar nu persoana legată ombilical de un anumit minister. Cu alte cuvinte, ar putea face afirmația că Olguța Vasilescu nu este bună pentru niciun minister. Nu doar pentru Transporturi, unde fusese propusă inițial. În ceea ce îl privește pe al doilea nominalizat, Mircea Drăghici, ei bine aici Iohannis are două variante de lucru. 1). Să-l respingă pur și simplu pe model constituțional, pentru că are acest privilegiu. Motivat. Iar în motivare să considere că nu este potrivit pentru această funcție. 2). Să forțeze nota și să-l respingă pe motive ținând de legislație. În sensul că acesta este acuzat într-un proces penal pe care, e drept, l-a câștigat în prima instanță. Președintele poate ignora, considerând-o o chichiță, acea prevedere din lege, care îi permite să demită orice ministru dacă acesta se află în stare de judecată într-o cauză penală, dar, atenție, numai dacă respectiva cauză este legată de activitatea sa de ministru.
Dacă procedează într-unul dintre cele două scenarii pe care le-am prezentat mai sus, în România se va declanșa din nou o puternică dezbatere între frontul PSD și frontul anti-PSD pe tema statului de drept și a „penalilor”. Frontul PSD va susține pe bună dreptate, dar degeaba, că obligația președintelui de a nu numi sau de a demite un ministru, care se află în orice fază a unui proces penal intentat împotriva sa, nu se referă decât strict la situația în care acesta ar fi săvârșit o prezumtivă infracțiune în calitate de ministru. Ceea ce nu este cazul la Drăghici. În timp ce frontul anti-PSD va da cu barda, plasându-se de partea președintelui și ignorând această prevedere legală și restictivă.
Și, în fine, președintele Klaus Iohannis, pentru a șicana în continuare Guvernul, poate aproba o revocare și o numire, refuzând a doua revocare și a doua numire.
În toate aceste scenarii, exceptând pur și simplu situația în care Klaus Iohannis reintră în deplină legalitate, majoritatea PSD plus ALDE nu are altă soluție decât să se adreseze Curții Constituționale, semnalând existența unui nou conflcit interinstituțional și solicitând o decizie. După care președintele va aștepta motivarea. Și apoi o va citi până când o va înțelege.
Și astfel ar putea să treacă luna decembrie cu o echipă guvernamentală incompletă, pentru că arbitrul nu a acceptat înlocuirea jucătorilor. În aceste condiții, vom intra în 2019, un an în care vom avea mai multe runde de alegeri și în care ne revine și sarcina, timp de șase luni, de a deține președinția Uniunii Europene, fără un buget și fără echipă completă care să negocieze cu omologii europeni diversele capitole și orientări ale bugetului UE. Se creează astfel toate premizele unui eșec. În care PSD va da vina pe președinte, în vreme ce președintele va da vina pe PSD.
Nu-mi rămâne decât să sper că Liviu Dragnea a ajuns în această situație altfel decât în mod deliberat. Mai exact, sper că Liviu Dragnea a făcut doar o greșeală de ordin tactic și nu una calculată, tocmai pentru a se ajunge la o asemenea criză și pentru ca o țară înteagă să discute despre noul conflict constituțional și nu despre altceva. De ce fac această afirmație? Pentru că Livu Dragnea avea și o altă posibilitate, mult mai simplă de a schimba componența Guvernului, fără a mai ajunge în vreun fel la mâna președintelui. El putea comasa două ministere mai puțin importante și, întrucât se schimba astfel structura Guvernului, putea să facă remanierea prin Parlament, prin votul majorității pe care PSD și ALDE o au, fără a mai fi solicitată nicio semnătură din partea președintelui, care, în acest scenariu, ar fi avut doar un rol decorativ. Cum s-a mai întâmplat.
Dar acum nu mai există drum de întors. Așa că nu ne mai rămâne decât să așteptăm cu nerăbdare și legitimă curiozitate următoarea mișcare a președintelui. Un președinte care oricum se află în epicentrul îngrijorărilor generale, întrucât a reușit să blocheze și numirea întregii garnituri de conducere la DNA. În aceste condiții, statul de drept zbârnâie în România în finalul acestui an. (Sorin Roșca Stănescu)