Întîmplarea a făcut ca miercuri 15 octombrie, pe la două, să fiu la sediul Adevărul, pentru obișnuita ședință de sumar la Historia. Puțină lume știe că sunt de un car de ani director al revistei Historia. Am conceput-o și lansat-o pe piață ca unul dintre acționarii unei edituri (a fost redactor șef într-o vreme și Iulian Chifu, actualmente consilier prezidențial), cînd n-am mai putut să fac față dificultăților financiare, am vîndut-o trustului Adevărul și una dintre condițiile cumpărării a fost să rămîn mai departe director.

La terminarea ședinței, însoțit de Ion Ioniță, redactorul șef al Historia, m-am îndreptat spre ieșire. Drumul meu trecea prin fața studioului tv al Adevărului. Aici lume multă, agitată, inși cu sîrme în urechi, tinere îmbrăcate office, bărbați la costum, toți cu un aer de vădită neliniște premergătoare strigătului Vine!

Ce se întîmplă? A venit Obama? am întrebat, dibuind imediat acea atmosferă de descindere undeva a unui ștab a cărui ființă fizică trebuie nu numai protejată, dar și înconjurată de alte numeroase persoane fizice, care-i duc servieta, îi dau un șervețel cînd trebuie să se șteargă la gură și mai ales îl înfășoară în cuvinte de laudă, gen, șeful ați fost formidabil, șeful ați dat lovitura.

De ce n-am întrebat dacă n-a venit Traian Băsescu?
Din simplul motiv că președintele n-are boala de a veni undeva cu alai, cu huiet menit a înspăimînta muritorii la gîndul c-a coborît Dumnezeu în lumea lor păcătoasă. Ori de cîte ori a avut vreun interviu cu mine la vreo televiziune, Traian Băsescu m-a surprins plăcut prin simplitatea prezenței. De altfel, președintele e unul dintre șefii României de azi care te dă gata cu firescul comportamentului. Nu te-ai mira dacă l-ai vedea într-un tramvai strigînd Mergeți mai în față! cînd un altul de funcția lui, dacă ar călători cu tramvaiul, ar pune pe cei de la SPP să strige Mergeți mai în față!

Afară, în fața ușii, îl aștepta pe Înaltul oaspete al ziarului un jeep de lux, cu motorul pornit. M-am felicitat c-am ieșit din clădire înaintea Înaltului Oaspete. Riscam să fiu îmbrîncit din calea Înalților Pași de cei cu sîrme în urechi.

Știți cine era Înaltul Oaspete?
Nimeni altul decît Klaus Iohannis!

Păi, dacă acum, cînd e doar candidat la Președinție, Klaus Iohannis descinde între noi muritorii în mijlocul unui asemenea alai, se scaldă într-o atmosferă de Dumnezeu apărat de arhangheli cu săbii de foc, socotind că văzîndu-i fața ne vom transorma cu toții în stane de piatră, ce se va întîmpla cînd va ajunge președinte?
Va descinde direct din cer în carul de foc? (Ion Cristoiu – material preluat de pe cristoiublog.ro)