20 de ani de teatru politic ieftin și prost, cam așa s-ar putea spune despre perioada post-decembristă analizînd fie și numai comportarea forțelor politice în cazul moțiunilor de cenzură. Dacă ne amintim, bunăoară, declarațiile de la prima moțiune de cenzură și le comparăm cu cele de azi, constatăm că politicienii dîmbovițeni au făcut, între timp, progrese serioase, cam de la glezna broaștei la genunchiul ei. Ori invers.

Octombrie 2010
Să amintim, întîi, mesajul PDL vizavi de moțiunea de cenzură de mîine, așa cum a fost el transmis luni, după ședința BPN, de către Gheorghe Flutur:

”Este o motiune strict politica, cu termeni ultrapopulisti si politicianisti, fara niciun fel de solutii, si in esenta, si spunem cu regret, este o motiune care are la baza instigarea la violenta.
Avem informatii consistente si concrete referitoare la instigarea la violenta in ziua motiunii pregatita de PSD. Organizatii judetene ale PSD pregatesc zeci de autocare si garnituri de tren cu oameni pe care sa-i trimita la Bucuresti si, ce este regretabil, ca probabil vor recurge la trimiterea acestor delegatii ca sa-i prezinte drept cetateni indignati impotriva Guvernului. Liderii PSD stiu de la bun inceput ca motiunea n-are nicio sansa sa treaca, dar doresc sa o mute in strada. Asta este o problema regretabila pentru un partid care se pretinde a fi european, dar care recurge la mijloacele anilor ’90.
Atentionam opinia publica sa nu se lase inselata de violentele si manipularile pe care PSD le pregateste pentru data de 27 octombrie, miercuri, ziua motiunii. Atentionam sindicatele sa nu se lase atrase in aceasta regie a violentei si avertizam la modul cel mai serios PSD ca este un partid parlamentar si are si el obligatia de a pastra ordinea si statul de drept in aceasta tara. Adresam o intrebare publica PSD-ului. Cine plateste? Din ce bani se plateste furnicarul de autocare si cheltuielile mari pe care PSD le face pentru ca sa-si trimite la Bucuresti atatia oameni in ziua motiunii. Motiunea va pica. Aceasta, de fapt, va fi ultima zvarcolire a PSD, un partid el insusi nereformat, care este dusman al reformarii statului roman si sunt convins ca astfel de lucruri vor fi sanctionate de populatie”.

Martie 1993
Să vedem, în continuare, cum stăteau lucrurile în 19 martie 1993, cînd Parlamentul României s-a confruntat cu prima moțiune de cenzură post-decembristă. La acea vreme, principalul avocat al guvernării Văcăroiu era Vadim Tudor, membru al ”pentagonalei roșii” (FDSN-PSM-PRM-PUNR-PDAR) cel care, vorbind în numele puterii, a declarat că moțiunea opoziției urmărește destabilizarea totală a țării, pentru a-l aduce la conducere pe Mihai de Hohenzollern și pentru a face jocul ungurilor. De fapt, iugoslavizarea României a fost unul dintre leit-motivurile dezbaterilor, iar întreaga ședință a fost presărată de apelative precum ”golanule”, ”banditule” etc, opoziția părăsind la un moment dat sala, în semn de protest. După ce Nicolae Manolescu, pe atunci liderul PAC, a acuzat guvernul Văcăroiu că nu are cum să consolideze o economie ale cărei structuri principale au rămas, în mare parte, socialiste s-a trezit cu replica ucigătoare a lui Adrian Păunescu, cel care a spus că Manolescu vrea să omoare o țară, după ce a omorît revista ”România literară”.

De altfel, scandalurile începuseră încă înaintea votării moțiunii, atunci cînd PUNR acuzase opoziția că vrea să blocheze activitatea guvernului, în timp ce Dinu Patriciu contra prin afirmația că România nu traversa o criză economică, ci una politică și riscă să ajungă o republică bananieră. A fost momentul în care Vadim Tudor a lansat o afirmație celebră pînă azi: ”Decît o democrație bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă”. Din partea guvernului, premierul Văcăroiu susținea că în viața lui nu a auzit atît de multe inepții economice precum la ședința respectivă.

Să notăm și faptul că primul politician român care a anunțat oficial inițierea moțiunii de cenzură a fost Corneliu Coposu, care a fost împiedicat, însă, să ajungă la microfonul Parlamentului pentru a face anunțul respectiv. Astăzi, tot lotul parlamentarilor de guvernămînt e împiedicat să ajungă la urnele de vot, prin decizie de partid. Salutar ”progres”…

În fine, pentru a demonstra că ”garnisirea” moțiunii de mîine cu proteste sindicale nu reprezintă o tentativă de lovitură de stat, așa cum sugerează PDL, amintim că și prima moțiune s-a derulat în exact același decor: în Piața Victoriei, dar și în țară, se țineau lanț mitingurile de protest ale marilor sindicate, cu zeci de mii de participanți, de la constructorii de avioane pînă la BNS, Univers și Cartel Alfa, afișînd pancarte cu ”Minicună + Corupție = Sărăcie” șamd. Finalmente, moțiunea a căzut cu 260 de voturi contra și 192 pentru. Au trecut de atunci 17 ani și mai bine, dar constatăm, iată, că la nivelul acuzațiilor și ”dezvăluirilor” incendiare nu s-a înregistrat niciun progres: tot lovituri de stat, trădări naționale, jocuri ungurești și altele de același calibru.(Bogdan Tiberiu Iacob)