Așadar, bomba explodează la final de sezon politic, cînd mare parte dintre lideri deja visează la vacanțele din Caraibe, Coasta de Azur, Madeira, Florida șamd. România se confruntă cu o posibilă cădere de guvern, cu o rearanjare a aritmeticii parlamentare, chiar cu o criză de proporții, funcție de cum vor evolua evenimentele. Care nu sunt neapărat o premieră, la noi. Atît doar că merită analizat, cît mai succint cu putință, dacă pe primul-ministru l-a călcat pe cap DNA ori TVA.

Am scris și cu alte ocazii, scenariul care se prefigura după alegerile prezidențiale era următorul: PSD rămîne la guvernare pînă la alegeri, în condițiile în care PNL continuă să se confrunte cu tensiuni interne care trebuie nivelate cu tact și răbdare. Iohannis își prezervă popularitatea, prin intervenții rare, dar bine calculate. În paralel, raidurile DNA-SRI curăță scena politică de multe uscături și împing spre o polarizare a scenei politice, după alegeri urmînd să rămînă 2, maxim 3 partide. (Nu întîmplător, se vorbea recent chiar de o fuziune rapidă PSD-UNPR). Ponta simte că e protejat pînă atunci de atacurile justiției și îți permite chiar declarații teatrale, cum că ar demisiona imediat ce ar fi urmărit penal. În fine, PNL trebuie să-și păstreze avansul în sondaje în fața PSD, pentru a fi sigur că va cîștiga alegerile de anul viitor, ceea ca va însemna guvernare pe cont propriu. Un scenariu care convenea și Occidentului – existența a doar două mari partide e visul marilor cancelarii de ani și ani –, mai ales că americanii, în special, au o neîncredere cronică în partidele de stînga europene. Deci, în 2016 s-ar fi făcut rocada, cu PNL la putere și PSD în opoziție. Pentru prima dată în ultimii 70 de ani, am fi avut un partid mai mare decît cel al stîngii.

Un plan OK, per ansamblu, cam pentru toată lumea, inclusiv România, în ansamblu.

Ca mai mereu, însă, socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din tîrg.
Esențial, pentru respectarea planului, era ca PNL, subliniem, să păstreze avansul în fața PSD. Un avans nenatural, e drept, oferit doar de victoria strălucită a lui Iohannis în alegeri.

O bună perioadă, lucrurile au mers.
Pînă cînd PSD a început să înțeleagă că are nevoie de măsuri cu efecte pozitive pe termen mediu și lung și să se ”miște” mai bine.

Poate cam prea bine!

Aici, credem noi, se află cheia scandalului din ultimele zile.

În ultimele 2-3 luni, evenimentele au evoluat altfel decît își doreau unii păpușari politici.
Să o luăm metodic.
Klaus Iohannis are propriile probleme de imagine. Departe de a demonstra pe viu ce înseamnă România lucrului bine făcut, președintele se arată incapabil măcar să-și constituie o echipă de consilieri. De la Cotroceni mai mult s-a plecat decît s-a venit, și nu fără scandal. Dezamăgirea produsă de ”salvatorul” nației crește vertiginos, în sondaje procentele de încredere scad. Îl ”bate” pînă și nevasta acolo…A ajuns să dea interviuri imaginare în presa externă. Singurele domenii unde punctează eficient sunt luxul și loisirul. ”Ghinion” pentru o nație deja sătulă de criză. Cel mai trist, președintele pare să nu aibă probleme cu PSD și al său lider, cînd fanii săi abia așteaptă să dea cu el de pămînt.

În PNL, tensiunile nu s-au calmat, ci, dimpotrivă, cresc de la o zi la alta și au răbufnit în public.
Mai rău, au apărut șușoteli despre o posibilă destrămare a alianței/fuziunii cu PDL, în maxim cîteva luni.
Crin Antonescu dă și el semne de reactivare, în ciuda declarațiilor de sens contrar.
Din partid, parlamentarii pleacă pe capete, mai ales în ajunul moțiunii de cenzură, cînd, de obicei, se petrece fenomenul invers. Două nume grele, Norica Nicolai și Renate Weber, sunt excluse fără a fi clar care le e vina, în condițiile în care sunt păstrați penali notorii.
Cîțiva parlamentari se implică, braț la braț cu Brătianu-Cartof, într-un așa-zis club pentru reformarea PNL, cu un manifest de inspirație clar rusească.

Cel mai grav, însă, PNL e atacat dinspre dreapta de PSD. Și încă tăios.

Noul cod fiscal e aplaudat de mediul de afaceri, reducerea TVA la alimente și dublarea alocațiilor, de populație.
Alte măsuri similare urmează să fie luate în lunile care urmează.
Incapabil de reacții politice bărbătești, mature, PNL dă impresia de partid haotic, în degringoladă, care mizează integral pe DNA pentru a-și face pîrtie către alegeri. În special cele locale, unde procurii au ”ras” sute de primari pesediști, la nivel național. (În Argeș, fief pesedist, peste 40 de primari au fost trimiși în judecată anul trecut, într-o singură zi).

Numai că – iarăși ghinion – DNA și SRI se confruntă cu probleme neașteptate. Scandalul Rarinca zguduie sistemul din temelii și amenință să ducă la căderea capului unui pion major: Livia Stanciu.
Asta, în condițiile în care albirea lui Iohannis în procesele de conflict de interese nici nu s-a încheiat, măcar. Nu mai vorbim de altele, Declarațiile halucinante ale generalului Dumbravă incendiază Justiția, magistrații cer măsuri contra acoperiților. Unele propuneri de modificare a codurilor penale amenință să lase binomul fără spectacolul cătușelor.

Revenind, PNL e în criză de leadership. Blaga are probleme penale în familie, Gorghiu se vîntură prin lume, pe model Iohannis, și-și consumă iubirea alături de viitorul ministru de Finanțe, Lucian Isar, cum bîrfește presa.

O mare lovitură e dată de PSD, culmea, în plan moral, prin adoptarea Rezoluției integrității, la ultimul Consiliu Național, care elimină penalii din partid încă din faze incipiente. Prima victimă a însuși nr.2, Liviu Dragnea, rămas fără toate funcțiile și scos din guvern.
”Replica” liberalilor e hilară: sunt amenințați cu excluderea, printr-o decizie a conducerii, membrii de partid care îi mai critică pe cei care vor să se înscrie în PNL(?!!). Ultima lor ședință de Consiliu Național se lasă cu huiduieli. În fine, pentru moțiunea de cenzură s-a ales cel mai stupid motiv cu putință, absența unei măsuri, votul prin corespondență, care e, de fapt, apanajul parlamentului și, oricum, nu e foarte populară și bine înțeleasă.

Intrarea în vigoare a reducerii TVA, pe 1 iunie, e picătura care umple paharul. Primele sondaje-fulger, prin metoda CATI, confirmă, din informațiile noastre, o revenire a PSD pe creștere. La PNL, de ceva vreme, trendul e invers.

Proiecțiile și analizele socio-politice sunt nemiloase. La cum se mișcă lucrurile, PNL intră în alegeri, anul viitor, mult în urma PSD.

Ce e de făcut?

Dacă lucrurile rămîn așa, toamna ar putea fi prea tîrziu pentru a se mai repara ceva. Mai ales că peste vară e de așteptat ca războiul din PNL să atingă paroxismul, pe fondul stabilirii candidaților pentru locale, iar Iohannis va bifa, probabil, vreo 4-5 vacanțe exotice, spre enervarea și mai profundă a fanilor.

PNL și Iohannis au nevoie disperată de o soluție.

Iar soluția ”crizei” TVA e DNA.

E aproape cert, în opinia noastră, că punerea lui Ponta sub urmărire penală a fost declanșată în urma unor informații îngrijorătoare de ultimă oră, chiar dacă suprapuse altor temeri mai vechi. Dacă ar fi existat un plan de dărîmare a guvernului Ponta pregătit mai din timp, el ar fi fost cunoscut, la un anumit nivel. Dragnea nu s-ar mai fi luptat ca un leu să-și lase succesor la minister, Alina Gorghiu nu ar mai fi plecat, relaxată, în Japonia, de unde s-a întors cu ușile în cap ca să nu rateze împărțeala, iar liberalii nu și-ar mai fi pus poalele în cap ca la ușa cortului. Aroma ciolanului domolește miraculos spiritele.

Declanșarea urmăririi penale contra premierului are multiple avantaje, pe termen scurt.
Să le enumerăm.
Dacă premierul demisionează, la cererea răspicată a președintelui, Iohannis își reface, brusc, mare parte din imaginea boțită; la urma-urmei, nici temutul Băsescu nu a reușit să demită vreun premier, nici măcar din propria alianță, DA, ori propriul partid, PDL. Darmite de la adversar.

Dacă PSD pleacă de la guvern și cedează locul PNL, liberalii și democrat-liberalii vor lăsa deoparte meciurile dintre ei, ocupați fiind, de acum, cu împărțirea posturilor.
Dacă PSD își păstrează alianțele și reclamă un nou guvern, atenția va fi, oricum mutată de la problemele severe ale PNL.
În fine, dacă Ponta refuză să demisioneze, e perfect pentru liberali, pentru că social-democrații vor intra pe terenul mlăștinos al contestării morale perpetue, inclusiv din afara țării, efectul fiind stoparea creșterii în sondaje. Ar fi varianta ideală pentru Iohannis și PNL.
PSD ar fi perceput, din reformistul de pînă mai ieri, drept lupul care și-a lepădat blana de oaie și a urlat. Să nu uităm că Ponta ar trebui să demisioneze din orice funcție guvernamentală și partinică strict din cauza rezoluției integrității, dincolo de legislația în vigoare. Cum ar explica el că ceea a fost bun pentru Dragnea nu e bun pentru el e greu de întrevăzut.

Trebuie spus, însă, că, pentru PNL, nu toate variantele sus-pomenite sunt benefice și pe termen lung.
Preluarea guvernării nu se poate face fără UNPR, partidul generalilor, coloneilor, dar și al exagerat de multor penali, majoritatea rejectați pînă și de PSD cel tolerant la corupție.

Cum vor sta aceștia braț la braț cu liberalii în poza de familie e o întrebare grea.

În treacăt să notăm că desprinderea UNPR de PSD înseamnă, automat, adio parlamentului, anul viitor, pentru că e exclus, practic, ca PNL-PDL, cărora deja nu le mai ajung funcțiile, să cedeze o felie zdravănă din fotoliile parlamentare oamenilor lui Oprea. Iar noul parlament, să nu uităm, va avea, după schimbarea legii, cca.200 de fotolii mai puțin.
Poate nu întîmplător, iresponsabila Alina Gorghiu s-a repezit să fluture ideea anticipatelor, știind că acestea s-ar face după legea veche, a parlamentului supra-dimensionat, ceea ce ar mai lăsa ceva loc pentru UNPR, totuși. La ce vor românii, un parlament sensibil redus, nu pare să îi fi stat vreo clipă mintea. În plus, cu anticipate anul acesta, în 2019 am avea prezidențiale la pachet cu parlamentarele, adică locomotivă prezidențială pentru PNL, în persoana lui Iohannis. Să ne calmăm, însă, anticipatele sunt aproape imposibil de declanșat, tehnic vorbind.

Dincolo de asta, situația politică e foarte complicată.

Ponta poate pleca prin demisie, ca un erou, sacrificat de interesele meschine ale păpușarilor din SRI și DNA. Două instituții bănuite serios că s-au implicat în alegerea președintelui și acum, în schimbarea premierului. (Că numele SRI nu mai apare în dosarul premierului e logic în condițiile în care șeful serviciului e un liberal de marcă, suspectibil de intervenții în favoarea partidului său)
Premierul știe, însă, la fel de bine, că în politică, după ce nu mai ai funcții, te otînjește după ceafă pînă și femeia de serviciu de la partid. Spaima că ar putea fi dat de-a berbeleacul cu totul îl poate împinge spre eroarea cramponării de post, costurile urmînd să fie decontate de PSD.

Scriam mai sus că manevra anti-Ponta nu e deloc nouă, cu tot cu contextul în care se produce.
Petre Roman a fost debarcat cu mineri, în 1991, pentru că măsurile reformiste pe care le luase ca premier amenințau să marginalizeze, în timp, garnitura de dinozauri peceriști a FSN.
Victor Ciorbea a fost ras în 1998 pentru că bătălia pentru impunerea retrocedărilor in integrum amenința să lase PD-ul lui Roman și Băsescu fără electoratul care se opunea acestor măsuri, grupat în spatele lor. Radu Vasile a fost demis neconstituțional după ce începuse să închege o mișcare în PNȚCD prin intermediul căreia viza preluarea partidului înaintea alegerilor din 2000, ceea ce nu convenea președintelui Constantinescu.

În toate aceste cazuri, ca și la Ponta, miza nu era una a momentului, ci a viitorului, care nu cadra cu planurile altora.

Nu e limpede pentru nimeni, deocamdată, cum se va finaliza criza politică în derulare; sigur e, însă, că ne așteaptă cîteva zile, ori chiar săptămîni, mai mult decît fierbinți, și nu neapărat din vina caniculei. (Bogdan Tiberiu Iacob)