CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9691 RON DOWN | 1 USD = 4.5463 RON DOWN | 1 GBP = 5.8319 RON DOWN

Lectia trecutului: sa ne amintim de Marea Adunare Nationala

0 comentarii / 2648 vizualizări / 27 octombrie 2009

Ideea fluturată de Traian Băsescu și de PDL, potrivit căreia un parlament cu o singură cameră ar fi o structură mai suplă, mai eficientă, mai potrivită pentru nevoile poporului și, nu în ultimul rînd, mai economică este contrazisă de mai mulți factori. Inclusiv de experiența parlamentară de dinainte de 1989. Pînă atunci, România a avut parlament unicameral, Marea Adunare Națională, ale cărei atribuții, culmea, erau mai mari decît ale legislativului actual, după cum veți vedea în rîndurile de mai jos, ceea ce înseamnă disiparea puterii într-un număr mai mare de mîini, exact esența democrației și opusul dictaturii. Lucru care nu a împiedicat existența unei dictaturi feroce, de tristă amintire. Ce puteri avea MANTeza dragă a lui Băsescu înseamnă pentru România revenirea la sistemul parlamentar comunist, ceea ce nu înseamnă, însă, că dictatura a avut legătură cu forma de organizare statală. Dimpotrivă, am putea spune că MAN avea puteri mult mai mari decît Parlamentul actual, lucru care nu l-a împiedicat pe Ceaușescu să conducă după bunul plac. (În plus, malițioșii ar spune că MAN a avut printre conducători somități ca Mihail Sadoveanu ori Constantin Parhon, în timp ce azi defilăm cu Roberta Anastase). Să ne amintim, pe scurt, principalele caracteristici ale fostului parlament unicameral. MAN era organul suprem al puterii de stat și avea cam 500 de membri, o rată de un deputat la 40.000 de locuitori, aleși prin vot direct de la 23 de ani în sus, pentru un mandat de 4 ani. MAN avea între competențe:a) alegerea Prezidiului Marii Adunări Naţionaleb) formarea Guvernului Republicii Populare Române;c) modificarea Constituţiei;d) chestiunile războiului şi ale păcii;e) stabilirea planurilor economiei naţionale;f) aprobarea bugetului de stat, a încheierii exerciţiilor bugetare şi stabilirea impozitelor şi veniturilor destinate bugetului statului;g) stabilirea numărului de ministere, denumirea, contopirea şi desfiinţarea de ministere;h) modificarea împărţirii pe regiuni a teritoriului Republicii Populare Române;i) acordarea amnistiei;j) controlul general asupra aplicării Constituţiei.De asemenea, MAN alegea și desemna procurorul general, reglementa organizarea judecătorească, sistemul electoral, stabilea politica externă, decreta starea de urgență ori de necesitate și, cel mai important lucru, alegea șeful statului și desemna/revoca miniștrii. Altfel spus, în cea mai teribilă dictatură răsăriteană, nu șeful statului avea puterile cele mai mari pe hîrtie, ci politicienii aleși direct, prin vot, de către români. Faptul că asta nu a ajutat la nimic dovedește că nu sistemul este cel care trebuie modificat în permanență, ci mentalitățile, sau, cum spun britanicii „mai bine o lege proastă aplicată de oameni capabili, decît o lege bună aplicată prost”. Un fost președinte al României a răcnit, cîndva: „nu răspund decît în fața Marii Adunări Naționale!” Se poate și mai rău de atît însă: un președinte care să nu răspundă în fața nimănui. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

STRTIME=1662721998