Reputata ziaristă Lucia Hossu Longin anunță că va da în judecată Revista 22, CNSAS și pe cercetătorul Mădălin Hodor după ce acesta a publicat recent o listă a unor presupuși colaboratori ai Securității pe care apare numele său. Măcar Longin are un anume avantaj în acest scandal; un număr mare de intelectuali de prestigiu plasați pe aceeași listă neagră nu vor putea, însă, reacționa în același mod, ceea ce va face ca anatema să plutească veșnic asupra lor.

Reamintim pe scurt: în ultimele luni, un cercetător/angajat al CNSAS, Mădălin Hodor, a lansat pe piață cîteva liste cuprinzînd sute de nume de intelectuali de vîrf care ar fi fost colaboratori ai fostei Securități.

Scrie Hodor:
”La începutul anului 1985, în urma unui ordin al șefului Centrului de Informații Externe (CIE), general-locotenent Aristotel Stamatoiu, toate unitățile spionajului comunist și-au reactualizat situația bazei operative și au raportat rezultatele către UM 0503 (Cartoteca CIE). UM 0225 (Brigada Antiemigrație) a întocmit în acest scop câteva tabele în care se regăsesc nume sonore ale societății românești”.

Și ni se livrează, sec, tabelele respective.
Nume grele: președintele academiei, Ioan Aurel Pop, Zoe Petre, dirijorul Horia Andreescu, ziariștii Cornel Nistorescu, Ion Cristoiu, soții Hossu Longin, Valentin Păunescu, sociologi, artiști, medici, arhitecți și foarte mulți istorici.
În principiu, orice demers privind scoaterea la lumină a unor fapte și atitudini reprobabile din trecut ale unor personalități e salutar.
În cazul listelor lui Hondor, însă, există o ”mică” problemă.
De nicăieri nu rezultă ce anume au făcut, concret, acei oameni ori măcar statutul lor exact.
Știm doar că apar în anumite evidențe ale securității, dar nu și în ce calitate.
Erau colaboratori?
Erau oameni care ar fi fost valoroși în calitate de colaboratori și urmau să fie testați în vederea unor racolări?
Erau oameni care fuseseră deja testați și nu dăduseră satisfacție? (Asta, cu atît mai mult cu cît Hodor susține că după 1985 se renunțase la ei, din motive necunoscute)

De fapt, așa cum am mai scris, chiar Mădălin Hodor admite, într-un simpozion organizat ulterior pe acest subiect de către GDS:

”Vreau să fac o precizare legată de chestiunea colaboratorilor de pe listă(…) Ceea ce am vrut să arăt este că au existat grade de colaborare. Nu toată lumea a avut angajament, nu toată lumea a dat note informative, nu toată lumea a primit chitanțe sau bani, nu toată lumea lumea i-a turnat pe vecinii care ascultau Europa Liberă. Nu toți au fost informatori, nu toți au fost colaboratori, nu toți au fost surse. N-a existat un standard de colaborare – Securitatea venea și-ți punea un formular, tu semnai și asta era tot. În termeni ușor religioși, dacă punem Securitatea în rolul Diavolului, Diavolul a avut întotdeauna oferte pentru toată lumea și pe gustul tuturor. Lista aceasta vorbește despre astfel de oferte”.

De aici se ridică o întrebare: cum ar putea fi diferențiați cei care nu au făcut nimic, potrivit lui Hodor, de cei păcătoși?
Cui și cînd îi revine sarcina clarificării lucrurilor? Mai ales că mulți de pe acele liste sunt decedați și nu se mai pot apăra singuri.

Mai grav, ultimul lot de documente livrate de cercetător nu mai conține nimic altceva, niciun alt element de identificare în afara numelui. Nu meserie, nu adresă, nu loc de muncă, nimic-nimic.

De aici, o veritabilă dramă pentru mulți dintre cei plasați acolo: dacă unii dintre ei se pot adresa, Justiției, precum Lucia Hossu Longin, grație unui nume mai aparte, alții nici măcar acest instrument nu îl au la îndemînă, pentru că nu ar putea dovedi, la formularea plîngerii, că ei sunt cei vizați de dezvăluiri.

Pe listă, spre exemplu, apare numele Alexandru Călinescu.
Să fie vorba de prestigiosul critic literar de la Iași, interzis la un moment dat în regimul comunist?
Sau e altcineva?
Dan Dumitru, Daniel Nicolae, Ion Scurtu, Ion Cristoiu, Floarea Gheorghe, Olaru Ion, Paul Nicolae, Dumitru Costel, Valeriu Dinu, zeci de nume relativ comune.
De fapt, chiar Lucia Hossu Longin apare pe listă cu numele ”Lucia Hosu”, iar soțul ei e ”Valentin Hosu Loghin”. Or fi ei, nu or fi ei?

Puțini de pe listă au ”norocul” reputatului artist Amatto (scris Amato) Checiulescu, adică un nume care să nu lase loc de dubii.

În condițiile în care nu sunt prezentate marelui public documente suplimentare care să lămurească statutul celor livrați de Hodor, asupra unui număr uriaș de oameni va pluti o nedreaptă sabie a lui Damocles. Nedreaptă pentru că nu se vor putea apăra de ea. Dar ce documente suplimentare să mai fie, atît timp cît din chiar listele lui Hodor lipsește, în mod suspect, o pagină, una care ar putea acoperi, teoretic, un nume prea valoros pentru a fi devoalat?

În urmă cu 20 de ani, ne amintim un scandal asemănător, cînd ministrul de Externe Adrian Severin a vorbit public despre o listă văzută de el care conținea cîteva nume de politicieni și de directori din presă care ar fi fost agenți străini.

Severin a trebuit să demisioneze imediat, și pe bună dreptate, pentru că el crease o situație fără ieșire: nu putea face publice respectivele nume, dar aruncase anatema în special la adresa presei, pentru că nu erau chiar așa mulți directori de redacții la acea vreme și oricine devenea suspect.

Hodor, dimpotrivă, chiar suspendat de CNSAS pentru încălcarea regulilor instituției, a perseverat, livrînd și mai mult și mai prost.

Nu e greu de observat că listele sale sunt foarte convenabile pentru o anume parte a spectrului politic, pentru că lovesc în primul rînd într-un potențial candidat de mare anvergură pentru alegerile prezidențiale de anul vitor, președintele academiei, dar și în ziariști extrem de critici cu președintele Iohannis și, mai ales, cu statul-paralel.

Pînă cînd nu apar documente și probe suplimentare de la CNSAS, care să lămurească încurcata situație, avem dreptul să luăm în calcul și ipoteza că au început deja manevrele murdare dinaintea anului electoral. Nu ar fi, de altfel, prima oară cînd asemenea manevre se fac cu mîna CNSAS. (Bogdan Tiberiu IACOB)