Decretul prezidențial de prelungire a stării de urgență, semnat azi de președintele Klaus Iohannis, este aproape dublu, ca număr de prevederi, față de precedentul, 94 de articole în raport cu 57. Venit într-un moment în care cetățenii, voci ale societății civile ori politicieni cer relaxarea măsurilor anti-Covid, decretul prezidențial merge cu pași foarte mari în direcția exact contrară. Iar semnul că s-ar putea să vină vremuri mai tulburi decît ne imaginăm, nu neapărat din vina coronavirusului, sunt anumite prevederi neortodoxe din decret, inclusiv una care deschide drum luării cu arcanul a medicilor și asistentelor medicale.

În primul decret de convocare a stării de urgență, apărea următorul articol:

”Art. 52 – (1) La propunerea ministerelor și autorităților publice locale, Ministerul Afacerilor Interne, prin Administrația Națională a Rezervelor de Stat și Probleme Speciale, analizează și face propuneri de folosire a unor resurse materiale și umane în vederea sprijinirii populației afectate, precum și satisfacerii cererilor de produse și servicii destinate nevoilor instituțiilor cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și securității naționale, inclusiv prin scoaterea, în condițiile legii, a unor materiale din rezervele de stat sau de mobilizare.
(2) În aplicarea alin. (1), autoritățile împuternicite de lege pregătesc și efectuează rechiziții de bunuri și chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public în scopul rezolvării problemelor materiale de orice natură și asigurarea forței de muncă”.

Concret, acest lucru însemna că pentru ajutorarea populației afectate se puteau lua măsuri de rechiziționări de bunuri și de resurse umane, dar strict în situații ținînd de amenințări la apărare, siguranță națională și ordine publică, de unde și referirile la MAI și la Administrația Rezervelor Statului.
Mai trebuie spus că despre asemenea rechiziționări și prestări nu se vorbea deloc în preambulul drecretului prezidențial.

Azi, lucrurile s-au schimbat radical.

În preambulul măsurilor enunțate, în decretul lui Iohannis se menționează, între alte motive care justifică prelungirea stării de urgență, următoarele:

”Considerând că sunt necesare atât mecanisme care să permită rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public în condițiile legii, atunci când situația o va impune(s.n.), cât și mecanisme referitoare la utilizarea materialelor din rezervele de stat sau de mobilizare,
Având în vedere că, dincolo de eforturile pentru asigurarea intervenției medico-sanitare(s.n.), sunt necesare și măsuri care să permită asigurarea și menținerea capacității de intervenție a forțelor de ordine, atât pentru aplicarea și urmărirea respectării măsurilor restrictive instituite pe durata stării de urgență, cât și pentru prevenirea unor amenințări la adresa ordinii publice, de natură a afecta siguranța națională sau democrația constituțională”.

Așa că nu mai e de mirare cînd apare un articol într-o formă sensibil diferită de cea precedentă, legată de posibilitatea aducerii oamenilor cu forța la muncă:

”Art. 87. – (1) La solicitarea instituțiilor și autorităților publice centrale și locale beneficiare, autoritățile împuternicite de lege pregătesc și efectuează rechiziții de bunuri și chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, necesare prevenirii și combaterii COVID-19, în condițiile Legii nr.132/1997 privind rechizițiile de bunuri și prestările de servicii în interes public.
(2) Plata prestărilor de servicii în interes public, efectuate în timpul stării de urgență, se efectuează la nivelul stabilit prin sistemul de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar. În cazul în care activitatea prestată nu poate fi asociată unei funcții existente în sistemul de salarizare a personalului contractual din sectorul bugetar, plata se face la nivelul unei funcții similare, stabilită de beneficiar, cu avizul Ministerului Muncii și Protecției Sociale.”

Ce înseamnă prestări de servicii, conform legii 132/1997:

”Art. 1. – Rechiziţia de bunuri şi prestările de servicii reprezintă măsura excepţională prin care organele autorităţii publice împuternicite prin lege obligă agenţii economici, instituţiile publice, precum şi alte persoane juridice şi fizice la cedarea temporară a unor bunuri mobile sau imobile, în condiţiile prezentei legi.
Art. 2. – (1) Bunurile rechiziţionate vor fi puse la dispoziţia forţelor destinate apărării naţionale sau a autorităţilor publice, la declararea mobilizării generale sau parţiale ori a stării de război, la instituirea stării de asediu sau de urgenţă, precum şi în caz de concentrări, exerciţii şi antrenamente de mobilizare ori pentru prevenirea, localizarea, înlăturarea urmărilor unor dezastre, cât şi pe timpul acestor situaţii.
(2) Bunurile consumptibile şi cele perisabile pot fi rechiziţionate definitiv, cu plata despăgubirilor prevăzute de lege.
(3) Cetăţenii apţi de muncă pot fi chemaţi pentru prestări de servicii în interes public, constând în efectuarea unor lucrări sau desfăşurarea unor activităţi în situaţiile prevăzute la alin. (1).
Art. 6. – (1) Rechiziţionarea bunurilor şi chemarea persoanelor fizice pentru prestări de servicii în interes public, în situaţiile prevăzute în prezenta lege, se fac de către centrele militare judeţene şi al municipiului Bucureşti.
Art. 8. – (1) Pot fi chemate pentru prestări de servicii în interes public persoanele apte de muncă, în vârstă de 16-60 de ani bărbaţii şi de 16-55 de ani femeile.
(2) Unii specialişti, ca: medici, ingineri, subingineri, tehnicieni, economişti, farmacişti, asistenţi medicali etc., pot fi chemaţi să presteze servicii în specialităţile lor şi peste limita maximă de vârstă prevăzută la alin. (1), dar nu mai mult de 65 de ani bărbaţii şi de 60 de ani femeile. Peste aceste limite, persoanele pot fi chemate numai la cererea lor.”

Ce s-a întîmplat din 16 martie, data primul decret prezidențial, pînă azi, încît tema aducerii cu forța la muncă să devină suficient de importantă încît să impună modificarea din temelii a articolului privind rechiziționarea resurselor umane?

În niciun caz temerile legate de rămînerea recoltelor nestrînse pe cîmp, dat fiind că guvernanții au dat drumul cu generozitate zilierilor să plece spre alte zări.

În opinia noastră, un singur fenomen s-a declanșat și a luat amploare după 16 martie, pînă într-atît încît a impus chiar o campanie neoficială împotriva sa, purtată prin presa devotată puterii, influenceri on-line șamd.
E vorba de demisiile pe capete ori intrările în concedii ale cadrelor medicale.
Noul decret prezidențial ”rezolvă” acest aspect: prin articolul 87, medicii și asistentele demisionari vor putea fi aduși cu forța la lucru și ținuți atît timp cît este necesar.
Cît despre cei care au ales calea intrării în concediu, e ac și de cojocul lor.
Pentru că un alt articol din decret introduce azi dreptul angajatorilor de a chema oricînd orice angajat din concediul de odihnă, fără plată, studii șamd:
”Art. 54. – Pe durata stării de urgență, în funcție de specificul activității și de nevoi, pentru personalul din sectorul public, angajatorul: a) poate dispune unilateral întreruperea concediilor de odihnă, de odihnă suplimentare, fără plată, de studii și pentru formare profesională ale personalului angajat și reluarea activității”.

De ce toate aceste măsuri?
O explicație – sumbră – ar putea fi furnizată de decretul de azi văzut în în ansamblu. Venit într-un moment, cum spuneam, cînd se miza pe relaxarea unor măsuri, după modelul altor state, decretul lui Iohannis trimite cu gîndul, dimpotrivă, la strîngerea lațului încă mai mult, ca și la o prelungire a stării de urgență pe termen mai lung decît cele alte 30 de zile anunțate azi.
Să nu uităm că, azi, armata a fost introdusă și mai adînc în problematică, pînă la a dubla complet Poliția – va putea inclusiv să dirijeze traficul -, și la fel și serviciile secrete, care primesc inclusiv dreptul de a face achiziții materiale fără licitație și orice control.

A început oare, să-i placă regimului Iohannis starea de urgență și avantajele incomensurabile pe care i le oferă aceasta, din anumite puncte de vedere?
Răspunsul s-ar putea să nu convină celor mai mulți dintre noi. (Bogdan Tiberiu Iacob)