Deși Convenția de la Montreux îi acordă Turciei statutul de jandarm al Mării Negre, astăzi situația de fapt ne conduce la concluzia că Marea Neagră a ajuns la discreția Federației Ruse. Navele militare ale acesteia blochează traficul comercial și pun în pericol statele riverane. Iar Turcia ezită să ia măsuri. Un pericol major și pentru România.
Conform Convenției de la Montreux din 1936 cu privire la statutul strâmtorilor Bosfor și Dardanele, există o serie întreagă de restricții, monitorizate de Turcia, atât în ceea ce privește statele riverane, cât și sau mai ales statele neriverane. Astfel se limitează numărul și dimensiunea vaselor de război aparținând altor țări decât cele riverane. Ca să fim mai exacți, în cazul oricărui tranzit al unui vas de război, acesta trebuie anunțat cu 15 zile înainte și în niciun caz nu poate depăși 15 mii de tone. Ceea ce înseamnă că nicio țară NATO nu poate trimite portavioane în Marea Neagră. Nicio țară neriverană nu poate staționa în Marea Neagră mai mult de 21 de zile consecutiv. Iar Turcia, în caz de război – și ne aflăm într-un asemenea caz – poate militariza strâmtorile și ar putea limita numărul vaselor militare rusești. Deși Turcia a anunțat că va adopta măsuri restrictive și aparent le-a și adoptat, Federația Rusă încalcă regulile, nesancționată fiind, și-și face de cap în Marea Neagră, utilizând o prestidigitație. În realitate, Marea Neagră este în prezent ocupată de numeroase vase comerciale, care de fapt sunt dotate cu armament și îndeplinesc funcții militare. Treptat, Marea Neagră se transformă astfel într-un lac rusesc.
Pericolul este imens. Nu numai pentru Ucraina, care nu mai are posibilitatea să-și utilizeze porturile de la Marea Neagră, fiind practic blocată comercial pentru nu se știe cât timp, ci și pentru România și Bulgaria.
Un așa-zis analist s-a aventurat, la un canal de televiziune de știri, să afirme că Insula Șerpilor nu are de fapt nicun fel de însemnătate strategică. În sensul că, dacă pe ea ar fi instalată o bază de rachete, aceasta ar fi mult mai ușor de distrus decât lansatoarele de rachete aflate pe vasele sau submarinele în mișcare. Raționamentul, până la un punct, pare a se susține. Numai că Insula Șerpilor reprezintă un avanpost avansat către România, deținut în prezent de Federația Rusă, care a reușit să o cucerească. Din Insula Șerpilor poate fi controlat întreg traficul spre gurile Dunării. De asemenea, Insula Șerpilor deține un platou continental și, dacă rămâne în posesia rușilor și va avea un statut asemănător Peninsulei Crimeea, va dispune și de ape teritoriale, pe o întindere de mulți kilometri pătrați, prin care nu vor putea tranzita vase comerciale, decât cu acceptul Moscovei. În fine, platoul continental reprezintă în sine o zonă extrem de bogată în hidrocarburi, care, chiar dacă nu vor fi exploatate de Federația Rusă, nu vor putea fi exploatate nici de alte state.
În felul acesta, a fost făcută praf și pulbere Convenția de la Montreux, semnată în 1936 de numeroase state – Turcia, URSS, Mare Britanie, Franța, Bulgaria, România, Grecia, Iugoslavia și de încă două, mai îndepărtate, dar interesate în navigație, Australia și Japonia.
În cazul unor tentative ale Federației Ruse, de altfel în curs de realizare, de a-și aduce în Marea Neagră flote din alte mări ale lumii, cum se întâmplă în prezent cu flota militară din Mediterană, și în condițiile în care Turcia nu reacționează, îndeplinindu-și cu onestitate rolul de garant și de gardian, Moscova poate controla militar coastele Mării Negre și poate amenința major nu numai Ucraina, cu care se află în război, ci și două state NATO, România și Bulgaria. În ceea ce privește România, blocarea ieșirii pe Dunăre la Marea Neagră și a tranzitului de mărfuri dinspre Marea Neagră pe Dunăre se pot dovedi nu numai periculoase, ci chiar catastrofale.
Este necesar să precizez că, în conformitate cu prevederile Convenției de la Montreux, nu putem fi apărați nici de portavioane ale statelor NATO aduse în Marea Neagră și nici de suficiente vase militare, al căror tonaj este limitat și al căror timp de stațonare este de asemenea limitat. Aparent, singura soluție este să dispunem de o puternică flotă militară, permisă de Convenția de la Montreux, întrucât suntem stat riveran. Numai că ce n-am făcut până acum este imposibil să realizăm bătând din palme. Singura soluție este ca, după modelul practicat în cel de-al Doilea Război Mondial, Statele Unite și alte state NATO să doneze, să împrumute sau să închirieze pur și simplu vase militare, care să poată patrula în Marea Neagră sub pavilion românesc. Altfel, fără doar și poate, Marea Neagră se transformă într-un lac rusesc. Iar dacă deja s-a transformat, rămâne așa.