A iscat mare zarvă ideea recentă a premierului privind modificarea Constituției în sensul încălcării mai ușoare – în anumite condiții, desigur – a dreptului de proprietate, pentru a se putea, bunăoară, confisca mai ușor mașinile derbedeilor șoselei. S-au găsit imediat și ”puriștii”, cei care au sărit în apărarea sfintei proprietăți. Ei uită, însă, ori se fac că uită, că de aproape un sfert de secol România băltește și în numele proastei înțelegeri a dreptului respectiv. Și că a venit momentul să se ia o decizie fermă, într-o formă sau alta.

Din start o spunem: nu credem că premierul chiar a avut în cap confiscări de mașini cînd a vorbit de modificarea Constituției la articolul privind proprietatea privată. Mult mai probabil că el a fost sfătuit să ambaleze un concept mai serios într-o poleială pe gustul celor mulți și necăjiți. E de prespus, într-adevăr, că ideea lăsării derbedeilor șoselelor fără bolizii de sute de cai putere ar da satisfacție șoferilor de rînd, care plătesc ani de zile un leasing usturător la Dacia Logan și sunt nevoiți să constate, zilnic, că în România există două coduri rutiere, unul pentru ei și altul pentru posesorii de BMW, Mercedes, Porsche, Maserati etc.

Pentru aceștia din urmă, limita legală de viteză pare să fie 150 la oră în localitate și 200 pe DN, fără ca polițiștii să se dea prea mult de ceasul morții ca să îi ardă la permise. De ani de zile, românii află că nu știu ce beizadea și-a recuperat permisul rapid, după un accident cu 300 la oră, ori a scăpat cu 3 ani cu suspendare după ce a ucis trei oameni cu bolidul luat de tăticul. ”Dă-i în p…mea de morți”, cum plastic se exprima, nu demult, unul dintre aceștia.

Din acest punct de vedere, e de așteptat, cum spuneam, ca ideea lui Ponta să prindă la marele public. Numai că altul e scopul premierului, și nu doar al lui, ci al unei întregi clase de investitori străini exasperați de mofturile și fițele din România.

Mai precis, e vorba de investiții de miliarde de euro care s-au pierdut și se pierd din cauză că statul nu reușește decît cu greu să rezolve probleme legate de expropieri. De cîte ori se pritocește o autostradă, o conductă, o magistrală de metro, un pasaj aerian, o șosea de centură, un parc industrial, un aeroport, un stadion șamd, apar inevitabilele probleme cu terenuri ale unor particulari care nu vor să audă de expropiere decît în schimbul unor sume exorbitante, de zece ori prețul locului. Și cînd spunem particulari, vorbim, cel mai adesea, de omniprezenții băieți deștepți ai terenurilor, care află mereu primii ce urmează să se clădească și cumpără din timp terenurile respective. Cînd nu primesc sumele uriașe solicitate, pac la justiție, pentru ani de zile de procese, orice activitate fiind, evident, blocată pînă la soluționare.

Ponta însuși a explicat mecanismul, dînd exemplul conductei de conexiune de gaze cu Republica Moldova pentru care s-au pierdut trei ani pentru 14 km.
„Pentru 14 km am stat trei ani, că trece conducta şi tulburăm vacile care pasc pe acolo. Cu Bucureşti-Constanţa am stat patru ani. Avem de adus zăcăminte, gaze, petrol din Marea Neagră. Ce facem, iar stăm patru ani până convingem pe nu ştiu care că terenul lui nu face un milion de euro? Să nu credeţi că cineva în Occident şi-a făcut autostradă şi mari lucrări de infrastructură…până la urmă terenul era al cuiva, nu?”, a explicat Ponta.
El a mai spus, pentru ”Gândul”, că doreşte ca, după ce viitoarea Constituţie va fi adoptată, să poată stabili prin Ordonanţă de Urgenţă sau Hotărâre de Guvern că anumite exproprieri sunt de „interes strategic, naţional”. În noul sistem privind exproprierile pe care îl are vedere, statul român va oferi un preţ proprietarilor în urma unei expertize, iar ulterior poate folosi acea proprietate.

„Statul român oferă un preţ şi transferă banii într-un cont. Dacă omul este nemulţumit, poate merge în instanţă. Banii se obţin ori prin expertiză, ori în instanţă, dar nu mă mai poate bloca. Vrem să punem în Constituţie să fie un articol mai flexibil în ceea ce priveşte proprietatea, pentru a nu mai fi atacate la CCR”, a mai declarat Victor Ponta.

Adevărul e că mulți români confundă realitatea de zi cu cu zi cu cea din filmele siropoase hollywoodiene, în care ditai complexul imobiliar e blocat de cîteva broscuțe țestoase pe cale de dispariție, în aplauzele ecologiștilor. Altfel cum să îți explici reacția furioasă a unor fermieri din Pecica, nu demult, care reclamau că praful produs de construcția autostrăzii Arad-Nădlac le afectează recoltele de grîu. Chiar dacă ar avea dreptate, impresia generală, din afară, e că România e o țară țîfnoasă, în care nu e suficient să aduci posmagi, ci musai să îi și înmoi, în prealabil. Marile democrații s-au clădit cel mai adesea și prin măsuri nedemocratice, iar statele superdezvoltate care pun azi cel mai mare preț pe sănătatea mediului și pe respectarea la maxim a drepturilor omului s-au ridicat și consolidat în perioade în care destui au avut de suferit și au fost neîndreptățiți, întru binele comun de mai tîrziu.

Dacă sute ori mii de români stau azi fără locuri de muncă doar pentru că unui Gigi Becali i-a crescut peste noapte un teren fix pe locul unde ar trebui să avem autostrada București-Ploiești e din cauza unei democrații prost înțelese, în care niciun bărbat de stat nu a avut curajul să rupă pisica și să spună gata, pînă aici!
Victor Ponta dă semne că a înțeles cum stau lucrurile; rămîne de văzut și dacă își va găsi resursele necesare să meargă pînă la capăt. (Bogdan Tiberiu Iacob)