Judecat prin prisma rezultatelor, Mircea Geoană este un politician de eșec, că dacă ar fi fost de succes nu pierdea absolut toate bătăliile politice posibile. Dincolo de asta, însă, el are ceva din talentul unic al lui Traian Băsescu, anume arta de a linge unde a scuipat și invers. Practic întreaga comportare a personajului intră în contradicție cu ceva ce a făcut în trecut, iar Geoană face asta cu o seninătate ori perfect jucată, ori de-a dreptul sinceră, ceea ce ar fi și mai grav. Desigur, la asta îl ajută foarte mult și capacitatea opiniei publice de a uita chiar evenimente petrecute acum cîteva luni, darmite acum cîțiva ani.

Există și persoane care uită mai greu, însă.
Bunăoară, în februarie-martie 2005, înainte ca anumite cercuri oculte să îi propună înscierea în cursa pentru șefia PSD, contra lui Iliescu, Mircea Geoană își negociase postul de vicepreședinte al BERD, lăsînd baltă partidul devenit neinteresant după înfrîngerea în fața ADA.
Astăzi, declară cu fălcile încleștate: ”Nu am părăsit și nu voi părăsi niciodată PSD”.

La congresul din 2005, unul dintre mesajele care i-au asigurat victoria a fost cel potrivit căruia PSD va trebui să abandoneze conducerea individuală în favoarea uneia de echipă: ”PSD nu va mai fi partidul unui om, ci al unei echipe”. Cîteva zile mai tîrziu, însă, enervat de unele insinuări ale presei că nu el, ci Năstase ar conduce de fapt PSD, Geoană declara public: „După un astfel de eveniment cum a fost Congresul se fac fel și fel de comentarii. Cei care nu sînt fericiți că PSD a votat schimbarea încearcă să urzească tot felul de scenarii. Aberații mai mari ca astea n-am auzit în viața mea. Să fie un lucru foarte bine înțeles: președintele conduce partidul”.

Astăzi, Geoană nu are ezitări să îl acuze pe succesorul său de exact același lucru, anume că a lăsat conducerea PSD pe mîna lui Năstase și Iliescu. A uitat că ”președintele conduce partidul”.

Despre dreptul de a te exprima liber în partid și a-i critica acestuia conducerea Geoană are destule de spus, astăzi, cînd mesajul său public e că i s-a băgat pumnul în gură. În noiembrie 2005, însă, cînd situația din PSD era explozivă și curgeau acuzațiile că noul lider cam face jocurile Cotrocenilor, Geoană încuraja libera exprimare în partid astfel: „Diplomaţia e soră bună cu milităria. Gata. Cine e pesedist să vină alături de noi. Cine nu, să plece. E momentul să dăm milităria jos din pod”. El mai explica, pentru Mediafax: „Dacă mă opream să răspund la fiecare epitet lansat de cineva cu mai multă experienţă sau la inabilitatea cuiva de a se adapta cu locul doi, distrugeam partidul”, a declarat Mircea Geoană.
Oare astăzi cine s-a dovedit incapabil să se adapteze la un loc secundar?

Încă și mai spectaculoasă a fost atitudinea lui Geoană în martie 2006, atunci cînd peste 80 de parlamentari ai PSD au semnat o listă de susținere a lui Adrian Năstase, aflat la un pas de excluderea din partid. ”Sunt niște golani mizerabili” a răcnit liderul PSD, ceea ce i-a obligat pe unii parlamentari să îi solicite prezentarea de scuze.
În plus, la celebra ședință a liderilor de la hotelul ”Confort”, în care Geoană a supus la vot retragerea sprijinului politic pentru Năstase, el a jucat cu demisia pe masă pentru a-și convinge colegii; astăzi nu are nicio jenă să îl acuze pe Ponta de joc necinstit pentru că a recurs, marți, la aceeași metodă.

La aceeași ședință, cca.70% dintre liderii de organizații au cerut congres extraordinar pentru clarificarea situației, dar Geoană s-a eschivat și nu a supus la vot această propunere .
Astăzi, se pregătește să ceară congres extraordinar de unul singur, doar pentru a contesta decizia Comitetului Executiv.

Alt exemplu: zilele trecute, ca răspuns la acuzația că a lăsat PSD cu datorii bănești uriașe, Geoană a declarat că pentru asta trebuie luați la întrebări oameni precum Dragnea sau Hrebenciuc.
El uită că, încă din septembrie 2006, PSD pierduse, la judecătoria sectorului 1, un proces cu Ion Antonescu, patronul agenției Marshall Turism, care dorea să își recupereze în Justiție contravaloarea biletelor de avion folosite de Geoană și Ana Birchall în diverse deplasări externe la Londra, Frankfurt și Bruxelles.
La fel cum uită celebra declarație televizată a lui Gușă, de acum cîțiva ani, potrivit căreia Hrebenciuc era portofelul familiei Geoană, omul care achita notele de plată.

Cum se manageriază, însă, dialogul cu presa, atunci cînd ești membru al unui partid respectabil? Ne explica tot Geoană, în noiembrie 2006, după o ședință de BPN: „Năstase să nu-şi mai ridice nefericirile în faţa presei „.
„Eu îl văd făcând aceste gesturi ca un act de disperare (…) Propriul ego îl orbeşte pe Adrian în ceea ce face. Nu face bine pentru el, nu face bine pentru partid şi nu face bine pentru şansele lui, disperarea de a reveni în prim planul vieţii politice”.
El mai explica presei că nu doreşte ca fostul preşedinte al partidului să părăsească formaţiunea politică, dar că deputatul trebuie să înţeleagă că PSD „are şi altă treabă de făcut decât să panseze rănile şi frustrările cuiva care a fost important”.

Faptul că, astăzi, Geoană e de dimineață pînă seara prezent la toate televiziunile, dînd ”din casă” tot ce se poate nu reprezintă, probabil, decît o coincidență.

Ne oprim aici cu exemplele, dar ele ar putea continua la nesfîrșit, conturînd în amănunt portretul unui cameleon politic perfect, pe măsura adevăratului său maestru, Traian Băsescu.
Să spunem, în final, doar atît: cînd acuzațiile de bolșevism la adresa PSD și sintagma ”Adio, tovarăși” vin de la fiul unui fost general de securitate, el însuși suspectat de a fi ofițer acoperit al fostei securități, înseamnă mult… (Bogdan Tiberiu Iacob)