Premierul Nicolae-Ionel Ciucă a convocat, azi la Palatul Victoria, o întâlnire cu ministrul Sportului, Carol-Eduard Novák, și conducerea Comitetului Olimpic și Sportiv Român, un scop major declarat fiind încurajarea sportului de masă în România. În urmă cu doar cîteva zile, același Nicolae Ciucă își punea semnătura pe un aiuritor proiect de lege prin care jocurile pe calculator ar urma să devină oficial ”sporturi”. O linie fină între sport de masă și sport la masă.

O aberație de proporții s-a produs în sportul mondial acum un deceniu și jumătate cînd, presat de magnații puternicei industrii mondiale de jocuri video, în creștere explozivă, Comitetul Internațional Olimpic a acceptat cel mai mizer compromis, anume să declare jocurile video drept sporturi.
Așa ne-am trezit, spre exemplu, la Olimpiada din 2008 cu ”sportul” Counter-strike.

Nici România nu e scutită de asemenea presiuni, pentru că jocurile video fac ravagii și în rîndul tinerilor de la noi și avem deja organizații de profil. Pentru că la noi, piața de jocuri video bate spre sfertul de miliard de euro anual.
În filmele americane, tinerii pasionați de jocuri video sunt înfățișați ca personaje obeze, cu ochelari de vedere, care petrec zilnic 10-12 ore în fața computerelor ori a televizoarelor cu console, mănîncă pizza și hamburgeri și toarnă în ei cola. Nu e neapărat o imagine exagerată. Dacă șahul dezvoltă măcar creierul, jocurile video dezvoltă cel mult dexteritatea degetelor și provoacă o dependență, în multe cazuri, care a fost deja asimilată de specialiști dependenței de droguri și tratată în clinici de profil.

Zilele trecute, aflăm că un grup de parlamentari ai PNL au depus un proiect de lege care să modifice Legea educaţiei fizice şi sportului și să includă jocurile video printre activităţile considerate ramuri sportive. Printre iniţiatori se numără şi preşedintele PNL, Nicolae-Ionel Ciucă.

”În prezent, în România se desfășoară activități care intră în sfera domeniului sporturilor electronice (E-sports), iar în jurul acestei industrii s-a dezvoltat un adevărat ecosistem: de la înființarea de cluburi sportive, organizarea de competiții și echipe de jucători profesioniști până la crearea de noi locuri de muncă și apariția unor calificări specifice industriei. Prin prezentul document se urmărește reglementarea și recunoașterea acestor activități” se arată în expunerea de motive a legii lui Ciucă.
Rețineți: nu sport de dragul sănătății și al performanței, ci pentru că există deja o industrie, se creează locuri de muncă și apar ”calificări specifice”.

Același Ciucă ne spune azi că „Este nevoie de o abordare prin care să încurajăm practicarea sportului de masă, dar și performanța sportivă pentru a oferi cetățenilor români șansa la o viață sănătoasă și bucuria obținerii de rezultate deosebite de către sportivii noștri. Dezvoltarea infrastructurii necesare pregătirii sportive este absolut necesară atât pentru a încuraja copiii și tinerii să facă sport, cât și pentru a-i susține pe cei care doresc și pot să facă performanță”.

În viziunea premierului, sport de masă e sport așezat la masă. Ori pe canapea. Iar peste ani, grație legii peneliste, mulți români se vor putea lăuda: ”Am făcut mult sport la viața mea. Am fost chiar campion regional la Warcraft. Nimeni nu ucidea mai mulți orci dect mine!”. (B.T.I.)