Din momentul în care președintele a anunțat, zilele trecute, decizia fermă de a convoca un referendum pe 26 mai, am intrat oficial, conform legii, în campania electorală. Fără să știm pînă în acest moment întrebarea care urmează a fi adresată poporului. Există indicii destul de clare, însă, am spune, legate de ținta pe care o urmărește președintele, e vorba de ordonanțele de urgență în domeniul justiției.

Procedura de convocare a referendumului a fost declanșată, reamintim, în ianuarie 2017, pe fondul tensiunilor sociale produse de celebra Ordonanță 13. Conform avizului solicitat de președinte parlamentului la acea vreme, poporul urmează să-şi exprime voinţa cu privire la „continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”.
Legea stabilește că președintele nu poate ieși din acest cadru cu întrebarea de la referendum fără a solicita un nou aviz consultativ parlamentului.
Care va fi întrebarea, totuși?
Mai mult ca sigur, ea va avea legătură cu procedura ordonanțelor de urgență.
Iată ce a transmis președintele joi, 28 martie, de la Cotroceni:

”Voi convoca un referendum pentru data de 26 mai, fiindcă așa nu se mai poate! PSD continuă asaltul la adresa justiției, declanșat încă de când a preluat guvernarea. De această dată, pesediștii vor să dea Ordonanțe de Urgență prin care să modifice Codurile penale. Golăneala Guvernului PSD de astăzi a depășit orice limită. Nu trec nici măcar trei zile fără să dea o Ordonanță într-un domeniu sau altul.
Nu este nici în spiritul Constituției, nu servește nici echilibrului democratic al puterilor în stat ca Guvernul să apeleze atât de des la ordonanțe de urgență. Ordonanțele de urgență, practic, și-au pierdut menirea esențială și au devenit, în timpul acestui accident regretabil al democrației, care este guvernarea PSD, un instrument folosit abuziv, în exces, eludând astfel orice control de constituționalitate înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței. Trebuie să punem punct acestei practici și trebuie să o facem acum. (…)
Este atributul meu, ca Președinte, să cer poporului să-și exprime, prin referendum, pe 26 mai, voința cu privire la probleme de interes național. Trebuie să lăsăm cetățenii să decidă, pentru că acești pesediști diletanți au pervertit semnificația votului pe care l-au primit și încearcă să deturneze statul român făcând legi în propriul lor interes.
În aceste condiții, atrag atenția că este ilegitimă emiterea unei ordonanțe de urgență în această materie înainte ca voința cetățenilor să fie exprimată la referendum”.

Ultima frază relevă clar că Iohannis scontează pe blocarea respectivelor ordonanțe printr-un vot popular.

Mesajul lui Iohannis a fost continuat ieri de către liderul PNL, Ludovic Orban, într-o conferință de presă organizată în Lugoj:

”Cred că românii trebuie să fie chemaţi să spună foarte limpede că sunt împotriva acestei agresiuni sistematice prin tot felul de ordonanţe de urgenţă, de proiecte de legi scrise pe picior, declarate neconstituţionale, de alte tipuri de reglementări care nu fac altceva decât să facă România de râs şi să o pună într-o situaţie delicată la nivel european. Românii au ocazia să spună limpede şi clar ce vor şi că resping categoric ce face actuala putere la nivelul justiţiei”.

Azi, aflăm de un nou val de proteste, în Piața Universității, pe rețelele sociale fiind declanșată mobilizarea pentru o manifestare pe termen lung. Decizia de a protesta este explicată, conform News.ro, prin ”pericolul iminent de OUG pe Codul Penal, pericolul iminent de OUG pe Codul de Procedură Penală, pericolul iminent de OUG pe Completurile de 5 judecători, punerea sub control judiciar a Laurei Codruţa Kovesi, fosta şefă DNA – drept măsură de intimidare şi reducere a notorietăţii pentru a se opri numirea acesteia în funcţia de procuror-şef european la Parchetul European”.

Să tragem linie și să adunăm.

Președintele României, cel al principalului partid de opoziție și protestatarii #Rezist vorbesc la unison în aceste zile despre pericolul reprezentat de modificările legislației justiției prin OUG.

În Piața Universtății, aleasă pentru că e mult mai mică decît cea a Victoriei și protestatarii vor părea mai mulți, plus că are o valoare de simbol aparte pentru dreapta, se creează în acest moment cadrul necesar anunțului președintelui – poate chiar din mijlocul manifestanților – privind întrebarea de la referendum. Aici a descins președintele, stupefiind națiunea, și cu două zile înaintea convocării referendumului, în ianuarie 2017. Se speră, totodată, ca ea să fie și punctul de pornire al operațiunii de declanșare, la nivel național, a unui val emoțional care să agite electoratul și să îl propulseze spre urnele de vot.
O întrebare legată de OUG-urile din justiție presupune, totodată, o anume concretețe care ar lipsi unei întrebări gen ”Sunteți de acord să continue campania anticorupție cu și mai mult vigoare decît pînă acum?” ori altele asemănătoare. Ori, un caracter prea general al întrebării a fost criticat în avans de multe voci politice și ale societății civile, inclusiv la consultările de la Cotroceni.
De asemenea, partea a doua a tematicii referendumului anunțate de președinte în 2017, anume integritatea în funcții publice înseamnă categoric ”fără penali”, adică exact campania principalilor adversari ai PNL în alegeri, USR-PLUS, deci e probabil că el va rămîne în cadrul asigurat de prima parte, continuarea luptei anticorupție.
În principiu, ideea unui referendum care să conducă la blocarea ori măcar la îngreunarea OUG-urilor în anumite domenii nu e deloc rea; de prea mult timp, guvernele de orice fel au încălecat parlamentul în materie de legiferare.
Cum se va putea face acest lucru, însă, e mai greu de întrevăzut.
Constituția permite ordonanțe de urgență în domeniul justiției, iar condițiile pe care le impune – caracterul de urgență al unei situații ori obligația explicării în scris a respectivei urgențe – sunt greu de impus prin vreo lege distinctă. De asemenea, sunt imposibil de blocat efectele OUG-urilor, odată emise, chiar și dacă parlamentul le respinge ulterior.

În plus, președintele nu are dreptul să genereze, prin întrebarea de la referendum, o modificare legislativă concretă a vreuneia dintre legile existente, pentru că decizia CCR nr.70/1999 stipulează ”Dreptul constituţional al Preşedintelui de a recurge la referendum nu îi poate conferi însă acestuia posibilitatea legiferării, întrucât, în conformitate cu voinţa Constituantului român, Preşedintele nu poate iniţia un „referendum legislativ”, ci numai un „referendum consultativ”.”

O întrebare care să conducă la modificarea Constituției ar fi, iarăși, nepotrivită, în condițiile în care CCR explică, prin decizia 799/2011, că trebuie exceptate de la referendumul cerut de Preşedinte problemele de interes naţional ”care, aprobate prin exprimarea voinţei poporului, ar impune revizuirea Constituţiei. Prin eliminarea acestei posibilităţi s-ar evita o dublă consultare a poporului pentru una şi aceeaşi problemă: organizarea unui prim referendum prin care acesta şi-ar exprima punctul de vedere cu privire la o anumită problemă de interes naţional a cărei rezolvare necesită revizuirea Legii fundamentale, declanşarea procedurii de revizuire în sensul celor statuate în urma consultării populare şi, în fine, organizarea unui nou referendum pentru aprobarea legii de revizuire”.
În fine, e foarte riscantă, funestă de-a dreptul, vreo întrebare legată de corupție care ar putea produce perturbări majore în cazul în care majoritatea cetățenilor ar răspunde ”Nu”.
În acel moment, România ar ajunge în conflict inclusiv cu tratate și convenții internaționale pe care și le-a asumat, cum ar fi Convenţia Naţiunilor Unite împotriva corupţiei, adoptată la New York la 31 octombrie 2003.
Rămîne de văzut în zilele care vin ce formulă miraculoasă a găsit Iohannis pentru a ”căpăci” enervantele OUG-uri din domeniul justiției și în ce măsură ea îi va servi, realmente, planurilor de a aduce românii la urne. (Bogdan Tiberiu Iacob)