CURS VALUTAR
1 EUR = 4.9488 RON DOWN | 1 USD = 4.2570 RON DOWN | 1 GBP = 5.8649 RON UP

Misterele se intetesc in cazul Hayssam

0 comentarii / 1291 vizualizări / 21 iulie 2013

La două zile de la anunțata sosire în România a teroristului Omar Hayssam lucrurile se tulbură vertiginos, în loc să se limpezească, măcar în parte. Iar elementul cel mai spectaculos, fără doar și poate, e modul penibil în care principalii bărbați de stat se contrazic între ei, cînd se presupune din start că asemenea operațiuni se pun la cale în deplină concordie la nivel înalt. Să prezentăm pe scurt, în rîndurile de mai jos, cîteva mistere din cadrul afacerii Hayssam.

La loc de cinste stă, în relansatul scandal, tevatura stîrnită de Tratatul de extrădare cu Siria. Avem sau ba?
După bîlbe în serie, se află că nu avem, pentru că, deși ratificat de România, acordul nu a fost ratificat și de sirieni.

Neglijență a parlamentului sirian?

Nici pomeneală. La mijloc e ceva mult mai grav: Siria nu avea cum să ratifice un asemenea tratat – nu are cu nicio altă țară a lumii – dintr-un motiv foarte simplu. Nu îi permite Constituția, care prevede, sec, la art.38 alin 1 și 2 că niciun cetățean sirian nu poate fi deportat sau extrădat. Punct. În traducere, poți să ai oricîte cetățenii poftești, atît timp cît între ele se numără cea siriană ești la adăpost de extrădări. Mai mult, Constituția siriană prevede, la art.39 că nu doar cetățenii proprii, dar nici măcar refugiații politic din alte țări nu pot fi extrădați.

În contrapartidă, Constituția României are o altă abordare, potrivit art.19:
(1) Cetăţeanul român nu poate fi extrădat sau expulzat din România.
(2) Prin derogare de la prevederile alineatului (1), cetăţenii români pot fi extrădaţi în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte, în condiţiile legii şi pe bază de reciprocitate.
(3) Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţii internaţionale sau în condiţii de reciprocitate.
(4) Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie.

Marea întrebare: să nu fi știut președintele Bashar al-Assad, cînd a semnat tratatul de extrădare, în noiembrie 2010 la București, că Adunarea Populară Siriană, parlamentul țării sale, nu va putea valida respectivul acord?
Este complet exclus, ceea ce nu lasă loc decît variantei că liderul sirian și omologul de la București au făcut doar un joc de imagine menit a prosti opinia publică din România. Anul trecut, spre exemplu, Băsescu îi arunca în cîrcă lui Titus Corlățean neratificarea tratatului, dar nu sufla o vorbă despre pasivitatea părții siriene care făcea, oricum, inutilă acțiunea.

Nu e singura ciudățenie, însă.

Mai există și un șir de coincidențe extrem de interesante, de dată recentă.
Pe 5 iunie, ministrul Economiei, Varujan Vosganian, face un anunț public extrem de puțin băgat în seamă, potrivit căruia fabrica de Arme Cugir a încheiat un contract pentru livrare de arme uşoare către o ţară membră NATO, al cărei nume e ținut sub tăcere. Nu e vorba de un contract oarecare, ci de unul care, potrivit aceluiași ministru, reclamă dublarea rapidă a producției. Ați citit bine, e vorba de o creștere cu 100%, adică o pleașcă de care o companie, indiferent de unde, nu se ciocnește prea des. Pentru că povestea era, în egală măsură, urgentă, Vosganian a anunțat că a aprobat și sporirea cu 50% a angajaților la fabrica respectivă.

Cîteva zile mai tîrziu, pe 14 iunie, preşedintele SUA, Barack Obama, a autorizat înarmarea opoziţiei siriene, după ce serviciile secrete americane i-au prezentat așa-zise dovezi privind utilizarea armelor chimice de către trupele lui Bashar al-Assad. Obama a dat asigurări, totodată, că armele respective vor ajunge la rebeli în cel mult cîteva săptămîni.

Trei zile mai tîrziu, Nikolai Patrușev, emisarul lui Putin – adversarul îndîrjit al înarmării rebelilor sirieni – descinde la București, după întîlnirea cu el Traian Băsescu anunțînd, hodoronc-tronc, că România nu e de acord cu livrarea de arme către opoziția siriană: ”Atât Federaţia Rusă, cât şi ţările occidentale, din punctul nostru de vedere, trebuie să se abţină să aprovizioneze cu armament vreuna din cele două tabere, pentru că, în opinia noastră, asta înseamnă mai multe victime – acolo este un război civil – mai multe victime şi riscuri deosebite pentru stabilitatea Iordaniei”, a afirmat Băsescu.

Răstimp, peste ocean, cade o nouă bombă: Congresul SUA refuză să dea undă verde deciziei lui Obama privind înarmarea rebelilor, recurgîndu-se la o tragere de timp.

Postul american Europa Liberă informează că planul administratiei Obama ”este ca armele sa ajunga in Siria prin intermediul unor operatiuni sub acoperire ale CIA-ului. Presedintele Obama are datoria sa informeze comisiile specializate ale Congresului, dar nu are nevoie de aprobarea forului legislativ pentru finantare. Dar, chiar si asa, obtinerea unui acord e de preferat. Purtatorul de cuvint al Casei Albe, Jay Carney a refuzat sa comenteze in legatura cu disputa cu Congresul cu privire la arme. ”Presedintele a spus ca se va consulta cu Congresului si asta si facem” – a spus purtatorul de cuvint” după cum mai relatează postul amintit.

Pe 20 iulie, opinia publică de la noi află că, în ziua precedentă, un avion militar românesc a ajuns la Damasc încărcat cu ajutoare umanitare pentru guvernul sirian, apărînd suspiciunea că Hayssam a fost adus în țară cu aceeași aeronavă.
Interesantă coincidență, în aceeași zi, postul ”Vocea Rusiei” afirmă, într-un material, că ”Pe fundalul bătăliilor politice în jurul componentei chimice în Siria, continuă acţiunile militare în care sunt folosite arme obişnuite. În ultimele săptămâni, rebelii au primit din străinătate cantităţi mari de arme, inclusiv grele. Este vorba de livrări de arme din ţările care fac parte din Grupul de Prieteni ai Siriei. Rebelii primesc arme şi muniţii şi din alte surse”.

”Vocea Rusiei” mai spune că ”Moscova se pronunţă pentru cercetarea livrărilor ilegale de arme în Siria. Potrivit informaţiilor, grupărilor armate ale opoziţiei le sunt furnizate arme în mod ilegal, fiind încălcat embargoul Consiliului de Securitate. Situaţia creată agravează catastrofa umanitară din Siria. Săptămânal, în timpul acţiunilor de luptă mor mii de sirieni. Numărul refugiaţilor a bătut recordul de acum 20 de ani şi este de circa 2 milioane de oameni”.

Or, venind vorba de catastrofe umanitare, e foarte ciudat că recentul transport de ajutoare pentru guvernul sirian a fost ținut secret de guvernul României, în condițiile în care toate ajutoarele de acest tip erau anunțate public încă înaintea dezbaterii lor în guvern, vezi cazul ajutoarelor pentru Turcia și Libia, acum doi ani.

Ministrul Apărării, Mircea Dușa, a încercat o explicație stîngace, anume că secretul ajutoarelor a fost păstrat pentru că avionul militar a trecut printr-o zonă de conflict, dar de ce ar fi fost nevoie ca opinia publică de la noi să fi fost înștiințată în prealabil despre traseul exact al respectivului avion? În plus, ce ar fi putut risca mai mult avionul, din moment ce a trecut, oricum, prin zona periculoasă?
Nu e clar nici de ce s-a recurs la trimiterea de ajutoare umanitare către guvernul lui Assad, în condițiile în care el și nu opoziția este principalul acuzat de către Occident pentru pierderile de vieți omenești din războiul civil sirian?
De ce să nu se livreze ajutoare umanitare, în egală măsură, și rebelilor sirieni?

Sau poate rebelilor li s-a livrat, și lor, ceva?

Nu neapărat medicamente și bandaje.

În acest caz, e posibil ca operațiunea Hayssam să nu fi avut drept scop decît acoperirea unei alte operațiuni, mult mai delicate, constînd în furnizarea de arme de la Cugir rebelilor sirieni, în acord cu planul Casei Albe, marele tutore al României. Fie prin parașutarea lor din avionul plecat spre Damasc în zona de conflict de care vorbea Dușa, fie chiar prin aterizarea avionului într-un anume punct pentru a-l ridica, chipurile, pe teroristul Hayssam, care ar fi încercat să fugă din Siria, dar a sfîrșit prins de rebeli. (În treacăt fie spus, de ce s-ar fi hazardat autoritățile românești într-o operațiune neautorizată de extragere a lui Hayssam din Siria cu doar cîteva zile înainte de sosirea, aici, a Comisiei speciale a ONU, care va ancheta scandalul folosirii armei chimice? Care ar fi fost costurile de imagine dacă delicata operațiune dădea chix într-un asemenea moment tensionat?).

E greu spre imposibil de crezut că Traian Băsescu a gafat atunci cînd a vorbit despre o operațiune neautorizată efectuată de România în cazul Hayssam, cînd pînă și sugarii știu consecințele unei asemenea mărturisiri. Caz în care rămîne ipoteza că președintele român a comis-o doar pentru a abate atenția de la o altă operațiune, mult mai amplă, cum spuneam.

Sunt doar cîteva ipoteze și semne de întrebare care și-ar putea afla lămurirea în zilele următoare, după cum, la fel de bine, ar putea rămîne în coadă de pește ca multe alte evenimente post-decembriste. (Bogdan Tiberiu Iacob)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *