Legenda spune că în 2004 PSD a pierdut guvernarea, deși avea un parlamentar mai mult decît alianța DA, pentru că cineva ar fi uitat, în mod ciudat, să înscrie alianța PSD-PC la tribunal ca una politică, astfel că Băsescu a putut refuza legal desemnarea unui premier de stînga, dizlocînd ulterior PC din ecuație și punînd bazele noului regim. Astăzi, PNL și PSD par să fi învățat lecția și s-au înscris ca alianță politică; înseamnă asta, oare, că nu ne paște nicio surpriză? Nici pomeneală.

Diferența dintre o alianță electorală și una politică e că prima își încheie existența după alegeri, în timp ce a doua rămîne legată pînă cînd un component, sau toate, fac demersuri specifice la tribunal.
Asta înseamnă că, după alegeri, USL poate revendica cu mai multă tărie postul de premier, în cazul unui scor peste 50%, decît dacă ar fi fost doar alianță electorală. E drept, Băsescu deja și-a rezervat un plan de ieșire, declarînd încă de acum cîteva luni că în Constituție nu se pomenește de alianțe de peste 50% care pot reclama premierul, ci doar de partide, dar să zicem că nu se va ajunge pînă acolo.

În mod straniu, ultimele zile scot la iveală un fenomen care ar părea neavenit: lideri marcanți ai alianței de dreapta, Mihai Ungureanu ori Ioan Oltean, reîncep să vorbească de o refacere a legăturii cu PNL, deși partidul Brătienilor becalizați are o căsătorie serioasă la tribunal cu PSD.

„Noi n-am scos niciodată din cărţi o viitoare alianţă, o viitoare discuţie cu PNL-ul, care a fost întotdeauna o forţă politică ce a avut multe puncte comune cu noi şi cu care noi, în anii 2005-2006 am avut o guvernare extrem de performantă. Ne bazăm pe o posibilă revenire a echilibrului, a aşezării corecte pe eşichierul politic a PNL” afirmă azi, la RFI, Oltean.

Au luat-o razna liderii dreptei?
Nici vorbă.
Există o șmecherie balcanică pitulată la loc sigur, care poate produce surprize de proporții după alegeri.
O scăpare a legislației de la noi, care permite bigamia politică.

Să vedem concret despre ce e vorba.
Potrivit legii partidelor, dacă un membru de partid se înscrie în alt partid, se consideră automat demisionat din precedentul. Așa e firesc și de bun simț.
Straniu, însă, dar principiul respectiv nu se aplică și în cazul partidelor.
Astfel, un partid aflat într-o alianță juridică, legalizată la tribunal, care optează la un moment pentru o cu totul altă combinație, la fel de legalizată, nu se plasează în afara precedentei alianțe.
Aceasta rămîne valabilă și își poate produce efectele pînă la momentul în care se cere explicit desființarea ei juridică, de către partidele componente.

Această scăpare aiuritoare face ca în acest moment, alianța politică USL să funcționeze bine mersi în paralel cu alianța DA, înființată în 2004, după cum se poate constata pe siteul tribunalului București, la registrul alianțelor politice.

În mod curios, cu tot scandalul ultimilor ani, nimeni din PNL sau PDL nu s-a obosit să facă demersurile desființării alianței respective, în plan juridic.
Întîmplare? Ne vine greu să credem. Mai degrabă plan de rezervă.

Pe cale de consecință, dacă după alegeri, să zicem, Băsescu oferă PNL postul de premier în schimbul refacerii alianței DA, eventual cu sprijinul UDMR, manevra ar avea perfectă acoperire juridică, iar PSD riscă să rămînă cu buzele umflate, în opoziție.
Oricît ar părea de improbabilă o asemenea strategie, să ne amintim cît de rapid a fost dizlocat PC din alianța cu PSD, în 2004, doar de dragul intrării la guvernare.
Perspectiva obținerii postului de premier, un sacrificiu pe care Băsescu și PDL l-ar face fără probleme, e suficient de strălucitoare pentru ca liberalii să cedeze cîntecului de sirenă, mai ales că varianta obținerii președinției în 20014 se îndepărtează vertiginos, pe măsură ce Crin Antonescu se duce la vale în sondaje.
Pînă la alegeri mai sunt săptămîni bune, în care se pot întîmpla lucruri spectaculoase, iar jocurile nu sunt nici pe departe făcute, așa cum cred unii. Așa se explică tot mai desele mișcări lascive pe care pedeliștii – oricum bine înfipți prin foștii membri în interiorul PNL – le fac în jurul liberalilor în ultima perioadă și care, în opinia noastră, se vor înteți pe măsura apropierii alegerilor. (Bogdan Tiberiu Iacob)