O, ce veste minunată, iată, Hayssam ni se-arată! A venit cînd nimeni nu se mai aștepta, dar nu pare să limpezească nimic, mai degrabă invers. O mulțime de întrebări se năpustesc vertiginos, din toate părțile; luate bob cu bob, creează o învălmășeală atît de mare încît cu greu se poate furniza o explicație pertinentă care să poate ține piept tuturor atacurilor. În ce ne privește, nu am identificat decît una singură, după cum veți vedea în cele ce urmează.

Să o luăm metodic: în perioada de dupa fuga lui Hayssam, în 2006, s-a creat impresia, la nivelul opiniei publice, că sirianul e folosit ca o pisică arătată din cînd în cînd PSD, lui Năstase și Iliescu. La fiecare rînd de alegeri se scotea subiectul de la naftalină și se livra presei, ca pe o promisiune gate de a fi îndeplinit, ne referim, desigur, la aducerea acestuia înapoi în țară. Nu s-a întîmplat nimic, niciodată.

Odată cu trecerea timpului, însă, au început să se adune nori negri asupra lui Băsescu însuși. Răpirea din Irak se dovedea tot mai misterioasă, apăreau mari semne de întrebare vizavi de autenticitatea actului terorist, de sumele de bani care ar fi fost plătite de România șamd. S-a aflat de legăturile lui Băsescu cu ”preacinstitul” Yassin, moștenitorul lui Hayssam, ca să nu mai vorbim că fuga acestuia din țară nu a fost nici pînă azi lămurită. La interne era ministru Vasile Blaga, care nu a avut de suferit mai nimic, la fel cum nici procurorul general Ilie Botoș, deși a demisionat pe moment, nu a avut de suferit pe termen lung, fiind recuperat de președinte, decorat repetat, avansat în grad, pus în funcții grele șamd. Cît despre șefii SIE și SRI, ei ar fi fost oricum schimbați, fiind de la PSD. Fostul șef al statului, Emil Constantinescu, l-a acuzat, de asemenea, public, pe Băsescu de faptul că ar fi știut de arestarea lui Hayssam în Siria, dar a ținut ascuns românilor acest lucru. S-a mai aflat că nu doar PSD, ci și PDL primise bani de campanie de la terorist. Ori că Mihai Răzvan Ungureanu trăsese sfori pentru ca un anumit personaj greu să aibă acces în mai multe rînduri la Hayssam, pe cînd se afla în arest. Ori că teroristul cîștigase contracte cu ministerul lui Berceanu chiar și după fugă. Iar exemplele pot continua. Ne amintim, bunăoară, că Băsescu a promis solemn, acum trei ani, că după alegerile prezidențiale va desecretiza informațiile clasificate despre activitatea lui Hayssam de pînă la momentul 2005, să se afle toate relațiile lui cu politicieni, lucru pe care nu l-a făcut nici pînă azi.
În ultimii ani, președintele Băsescu a lăsat impresia mai degrabă că face tot posibilul să se asigure că omologul său sirian îl ține bine sub lacăt pe Hayssam decît că îl trimite în România. Doar naivii mai cred că Hayssam a fugit, în realitate el a fost îndepărtat tocmai pentru că deranja pe mai toată lumea.
Spre exemplu, deși Băsescu s-a văzut cu Assad la București în noiembrie 2010 și au semnat tratatul de extrădare, abia anul trecut în primăvară și-a amintit șeful statului că acesta zace pierdut prin sertarele parlamentului, astfel că a fost, în fine, votat. Nu știm, încă, dacă l-a votat și partea siriană.

Pe de altă parte, textul tratatului conține o serie de chichițe pe care le-ar putea folosi Hayssam ca să evite extrădarea, dar, mai ales, prevederea potrivit căreia acesta nu poate fi expediat la București dacă are de executat o pedeapsă în Siria, ceea ce se și întîmpla la vizita lui Assad. Avocatul care l-a apărat pe Omar Hayssam, Ion Cazacu, declara anul pentru Mediafax că există un document oficial de la Procuratura generală a Siriei, transmis tatălui sirianului, în care se arăta că există o decizie de executare a patru ani de închisoare, începând cu 9 ianuarie 2008. Potrivit avocatului, prin deducţie, în 9 ianuarie 2012 pedeapsa a fost considerată executată. Deci, Hayssam este de mai bine de un an liber și putea fi extrădat sau, la fel de bine, putea părăsi Siria în favoarea altei țări, pentru a se pune la adăpost.

De ce, în cazul primei variante, a fost nevoie de aproape un an și jumătate pentru a fi adus la București?

Dincolo de asta, am asistat azi la o interesantă competiție între guvern și președinție, fiecare clamînd, direct sau indirect, meritul aducerii lui Hayssam. Am explicat deja că Băsescu nu ar avea deloc motive reale să îl aducă pe Hayssam, atît timp cît răpirea din Irak ascunde pînă azi atîtea și atîtea necunoscute. De ce s-ar fi omorît Ponta, însă, mai mult decît Băsescu, să îl aducă pe Hayssam? Ca să fie mîngîiat pe creștet de Iliescu, Năstase, Hrebenciuc și alții care au avut legături cu sirianul și ar putea fi deranjați de relansarea scandalului? Nu e an electoral, nu se anunță nicio mare răfuială internă la orizont, din contră, la ordinea zilei e coabitarea.
Mai degrabă e plauzibil că fiecare parte își arogă meritele doar pentru a elimina impresia că ar urma să fie victima dezvăluirilor sirianului: ”Noi l-am adus, deci alții vor avea de suferit”.

Hayssam a avut legături profunde și cu lideri ai PNL – a făcut afaceri cu Patriciu, a fost studentul lui Tăriceanu etc -, a avut legături și cu lideri ai UDMR, a fost, cum bine zis-a Năstase, un bun al întregului popor.
Ce mai la deal, la vale, după scandalul răpirii din Irak, care l-a scos din anonimat și l-a ridicat la rangul de prim terorist condamnat de justiție, sirianul a devenit o bombă pentru întreaga clasă politică autohtonă.

Cel mai bine îi ședea departe de țară; iată-l, acum, venit înapoi.

Cui folosește?

Cel mai probabil, exact cuiva care are interesul amorsării, curînd, a unui scandal sau a unei serii de scandaluri care să cuprindă o felie cît mai groasă din clasa politică.

Cuiva care are, totodată, și forța necesară extragerii lui Hayssam din gheara lui Assad pentru a-l expedia la București.

Cuiva care e din ce în ce mai deranjat în special de atitudinea României, a lui Traian Băsescu în anumite chestiuni, să le zicem, geopolitice.

Cumva Moscovei, marele protector al Iranului și al Siriei? Acea Moscovă care tocmai îl acuză pe Băsescu de implicare în treburile sale interne, vezi turneul din Moldova?

E doar o banală ipoteză. (Bogdan Tiberiu Iacob)