Traian Băsescu încasează o lovitură de proporții în planul imaginii exact în punctul la care ține cel mai mult și pe care îl considera, probabil, intangibil: cariera de marinar. Iar palma după ceafă i-o administrează, indirect, un apropiat, finul său recent trecut prin arest în scandalul vămilor. E vorba de Laurențiu Mironescu, om al mării și fiu de comandant de cursă lungă, care prezintă, într-un material postat pe blog, adevărata față a marinei comerciale comuniste. Una catastrofală.

Mitul politic Traian Băsescu s-a bazat în foarte mare măsură pe statura sa de brav marinar, comandant de cursă lungă, pion de bază al unei așa-zise flote de vîrf, a patra din Europa și care stîrnea admirație peste tot în lume.
Imaginea comandatului neînfricat, care răscolea oceanele pentru a aduce venituri țării, a fost hiper-utilizată în ultimii 7-8 ani, în beneficiul actualului președinte. Numai că lucrurile nu prea stăteau deloc așa, în realitate, iar povestea cu marinăria de succes nu a fost altceva decît o gogoașă comunistă jalnică. O imensă minciună. O spune pe larg, într-o postare pe blogul recent lansat, Laurențiu Mironescu, unul dintre tartorii portului Constanța din ultimul deceniu, copil de trupă al Navrom, marinar vechi și fiu de comandat de cursă lungă, familiarizat, deci, cu tot ce înseamnă shippingul românesc.

Potrivit materialului amintit, susținut de numeroase declarații ale unor marinari de frunte și de date tehnice precise, marina comericală a României a fost o activitate creată forțat de comuniști, fără tradiție, cu performanțe mizerabile, care a produs pe bandă rulantă nave de cea mai proastă calitate și găuri enorme în bugetul statului. Flota României era, din start, ”un muzeu tehnic plutitor”, după cum se exprimă unul dintre comandanții ei, citat în material. La sfîrșitul anilor ’80, șantierele din România construiau cargouri cu soluții de operare caracteristice anilor ’50.

De ce era întreținută artificial, totuși, o asemenea pagubă?

Explică Mironescu: întreaga activitate – dezastruoasă – a flotei comerciale funcționa sub ocrotirea directă a aparatului comunist, care își făcea un titlu de mare mîndrie din existența ei. ”Comercial și contractual, flota a fost protejată, evoluând într-un peisaj economic controlat de decrete prezidențiale și clauze protecționiste. Chiar și așa, rezultatele economice ale perioadei 1986 -1989 au fost negative pentru 60% din nave și per total flotă. Lipsa de performanță a flotei s-a tradus în datorii cumulate de 29 de milioane de dolari, la 31 decembrie 1989” dezvăluie Mironescu. În toamna aceluiași an, se luau cu mîinile de cap din cauza activității flotei pînă și greii PCR, cu Dăscălescu în frunte.

”Producție de dragul producției cu tehnică românească născută învechită, consumatoare de combustibil și neperformantă, protejată comercial și complet desprinsă de ecuația lumii reale – echilibrul între cerere și ofertă. De fapt, povestea economiei supercentralizate în comunismul autohton românesc” completează Mironescu.

Concluzia finală a fostului marinar e mai mult decît amară: ”Am fost o castă care a durat câteva decenii… cât gogoașa expansionismului comunist constructor de Armada făr’de scop… Am fost, de altfel, o castă creată într-o lume protejată de comunismul pe care-l înjuram cu toții”. ”N-am fost pregătiți să trecem spre eficiență într-un peisaj maritim liberalizat” mai punctează Mironescu, la capătul unui material care, să recunoaștem, aruncă într-o lumină neașteptată activitatea de lup de mare a actualului președinte, de care a făcut și face mare tapaj de cîte ori are ocazia.
În fapt, dacă Mironescu spune adevărul, măreața activitate marinărească a lui Băsescu a fost doar un rol într-o patetică piesă de teatru comunistă, în care cîteva bărci ruginite din fabrică se jucau de-a shippingul pe mările lumii, producînd pagube în loc de profituri și periclitînd, veșnic, viețile oamenilor de punți. (Bogdan Tiberiu Iacob)