Klaus Iohannis a pus cam toți românii pe picior greșit azi, prin anunțul său de demisie, din cauza unui tip neobișnuit de formulare, practic fără precedent, am spune. Nu e clar dacă a urmărit ceva anume prin asta, sau pur și simplu a fost o lipsă de inspirație. Mai precis, nu a plasat verbele la modul condițional optativ perfect, cum ar fi fost firesc, derutînd telespectatorii și lăsînd impresia că nici gînd nu are să demisioneze. Bomba a fost lansată abia în ultimele 20 de cuvinte. A urmărit Iohannis să mărească suspansul, prin confuzarea românilor, sau pur și simplu a fost o alcătuire nefericită a discursului?

”Astăzi, în Parlamentul României, s-a pus în mișcare procedura de suspendare a Președintelui.
Este un demers inutil pentru că, oricum, peste puține luni plec din funcție după alegerea noului Președinte. Este un demers nefondat, pentru că niciodată – repet, niciodată – n-am încălcat Constituția. Și este un demers păgubos, pentru că de aici toată lumea pierde, nimeni nu câștigă.
Peste puține zile, în Parlamentul României se va vota suspendarea mea și România va intra în criză. România va intra în criză pentru că se declanșează referendumul de demitere a Președintelui.
Acest întreg demers va avea efecte în plan intern și va avea efecte, din păcate, și în plan extern.
În plan intern, referendumul va fi unul eminamente negativ. Societatea va fi divizată, unii vor fi de acord, alții nu vor fi de acord. Toată discuția va fi una axată doar pe negativ. Întreaga societate va fi bulversată. Nu se va mai discuta despre alegerile prezidențiale care vor veni. Nu se va discuta despre cum va merge România mai departe. Candidații nici măcar nu vor putea să-și prezinte ideile în acest amalgam negativ.
În plan extern, efectele vor fi de durată și foarte negative. Nu va înțelege absolut nimeni dintre partenerii noștri de ce România își demite Președintele după ce, de fapt, a început deja procedura pentru alegerea noului Președinte. Nu va înțelege absolut nimeni ce rost are un astfel de demers când Președintele în funcție va pleca oricum. Mai pe românește, vom fi efectiv de râsul lumii”.

Verbele președintelui ar fi trebuit să fie, cum spuneam, la condițional optativ perfect, de tipul ”s-ar fi votat suspendarea mea”, ”ar fi avut efecte adverse”, ”s-ar fi declanșat referendumul” etc.
Practic, din motive neștiute, Iohannis a creat un tablou al evenimentelor care ar fi trebuit să se petreacă în mod categoric, pentru ca abia la ultimele propoziții să arunce motivul pentru care nimic din toate acestea nu se va mai petrece: demisia. (B.T.I.)