Scandalurile electorale și manevrele justiției din ultimele zile au acoperit o acțiune politică cel puțin halucinantă, care ar fi meritat analizată mai atent: e vorba de înscrierea deputatei PPDD Monica Ridzi în UNPR. Un gest care ar putea releva mai multe decît pare la o primă vedere.

De ce ar fi transferul unui deputat ceva spectaculos pe o scenă politică în care traseismul e la ordinea zilei?
Simplu, pentru că oricît de lipsit de moralitate ar fi un partid politic parlamentar, gata să preia pe nemestecate orice reziduu, nu trebuie considerat automat și tîmpit.
Există limite chiar și în structurile cu cele mai joase standarde.
În cazul Ridzi, apar serioase semne de întrebare: deputata nu a fost niciodată vreo lumină a politicii, cu excepția promovării sale la cîrma ministerului Tineretului, probabil mai mult pe post de paravan.
De aici a plecat, de altfel, rapid și cu o tinichea teribilă de coadă: dosarul ”2 mai”.
În baza lui, ea a fost condamnată, în 27 ianuarie a.c., de Înalta Curte de Casatie si Justitie, la cinci ani de inchisoare cu executare, in dosarul in care a fost acuzata de abuz in serviciu privind manifestarile organizate in 2009 de Ziua Nationala a Tineretului.

În luna iulie, Ridzi a atacat sentința cu apel, iar zilele trecute, cînd acesta a avut termen, ea a cerut o amînare pe motiv că nu are apărare.
Următorul termen e pe 8 decembrie.
La trei zile după termenul din 13 octombrie, unde a recurs la disperata manevră a tragerii de timp, Ridzi s-a înscris în UNPR, partid de guvernămînt, al cărui lider, Gabriel Oprea, e vicepremier, ministru de Interne și trece drept un pro-american convins.

Prin fișa postului, el trebuie să fie un stîlp al anti-corupției.

Monica Ridzi e, dimpotrivă, un simbol al corupției. Pe 8 decembrie, sunt toate șansele ca ea să fie declarată definitiv infractoare și să meargă la pușcărie.

Pe burtierele televiziunilor nu va scrie ”Monica Ridzi, deputat PPDD, merge la închisoare”, ci va apărea numele UNPR.
De ce a fost acceptată atît de lejer în UNPR o figură politică aflată cu un pas în pușcărie?

Pentru ca misterul să fie deplin, nu doar că Ridzi a intrat în partid, dar i s-a dat, rapid, și șefia unui Departament înființat special pentru ea, cel al Afacerilor Europene, rang echivalent cu cel de vicepreședinte.
Nu doar rapid, ci și nestatutar, pentru că statutul UNPR scrie, la art.39 alin.3, că numai Consiliul Național – al doilea for ca importanță, care se întrunește anual – poate numi șefii de Departamente și numai congresul poate stabili înființarea de noi departamente.

Niciuna dintre aceste condiții nu a fost îndeplinită de UNPR în cazul Ridzi.

Și acum, marea întrebare: de ar face UNPR un asemenea sacrificiu de imagine (în condițiile în care are deja probleme severe de acest tip în ultima vreme, vezi cazul secretarului general adjunct Nicolae Dumitru, anchetat de DNA, al lui Șerban Mihăilescu șamd) pentru a cîștiga un deputat doar pentru cîteva săptămîni de aici încolo?

Pînă la finele acestui an, în Parlament nu se întrevede nicio lege crucială, de la care să ne așteptăm la un vot pe muchie de cuțit, nici măcar bugetul nu are șanse să intre la vot pînă la finele anului, din cauza alegerilor.

În consecință, să fie, oare, achiziția lui Ridzi o decizie care să privească o schimbare rapidă a configurației politice guvernamentale, imediat după alegerile prezidențiale, singurul caz în care, într-adevăr, va conta orice vot?
Și dacă da, ce jocuri politice clocește partidul lui Gabriel Oprea? (Bogdan Tiberiu Iacob)