Houston, avem o problemă. Una mai serioasă decît s-ar crede, după ce publicația ”Cațavencii”a lansat pe piață o informație extrem de interesantă, care, la prima vedere, ar trece drept picanterie. Dar care nu e deloc așa ceva. Iar implicațiile pot fi extrem de grave. E vorba de relația amoroasă a șefei DNA, Laura Kovesi, care ar fi cuplată de patru ani cu un manager din trustul RCS-RDS. Să vedem, însă, de ce spunem că lucrurile sunt extrem de serioase.

”De aproximativ patru ani, plus-minus, Emil-Florin Nemeș și Laura Codruța Kövesi trăiesc o frumoasă poveste de dragoste. Discreți și cuminți, nelăsându-se surprinși de fotografi obraznici, Florin și Laura sunt doi adulți responsabili și liberi de sarcini care-și consumă relația departe de ochii prea curioși. Dacă este adevărată, imixtiunea celor de la Black Cube în viața personală a procurorului-șef al DNA este o măgărie ce trebuie aspru pedepsită. Nu interesează pe nimeni ce apelative folosesc cei doi în intimitate, cum își încep e-mail-urile și așa mai departe”.

Textul de mai sus aparține Cațavencilor, care mai relatează că Nemeș se numără printre cei care au fost urmăriți de celebra – de acum – firmă Black Cube, și a fost lansat pe piața media zilele trecute.

Foarte interesant, de atunci pînă acum, niciuna dintre cele două părți implicate nu a dezmințit informația.

Ba chiar dimpotrivă.

Într-un Drept la replică mai degrabă nervos către – atenție mare! – Antena 3 și nu catavencii.ro, după ce postul Voiculeștilor a difuzat și comentat (cam prea) vehement respectiva informație, Laura Kovesi scrie, negru pe alb:

”Dosarul nr.129/P/2013, prin care mai multe persoane – directori și acționari ai Trustului Intact – au fost trimiși în judecată, a fost înregistrat la DNA la data de 24 aprilie 2013, înainte de numirea mea în funcția de procuror șef al DNA.
Atât la data înregistrării dosarului la DNA, cât și pe durata instrumentării acestuia, nu am cunoscut personal și nu am discutat cu nicio persoană din conducerea sau cu angajați/foști angajați ai companiei care este parte vătămată în dosar.(…)
Simpla împrejurare că, de-a lungul timpului, am avut relații personale cu persoane angajate la o societate comercială nu poate să afecteze imparțialitatea sau legalitatea unui dosar instrumentat de colegii mei din cadrul DNA”.

Prima observație: înainte de a fi șefa DNA, Laura Kovesi a fost Procuror General, deci șefa supremă a parchetelor, inclusiv a DNA. A doua e că afirmația privind relațiile inexistente cu foști sau actuali angajați ai RCS-RDS e discutabilă, în condițiile în care însuși fostul soț al lui Kovesi a fost în conducerea companiei. În fine, afirmația că relațiile personale pe care le-a avut cu persoane angajate la o firmă nu pot afecta imparțialitatea sa ca procuror e încă mai discutabilă, plus că pare să confirme relația cu Nemeș.

Atît Laurei Kovesi, cît și lui Emil Nemeș, oameni cu solide relații în media, le-ar fi fost foarte ușor să dezmintă explicit povestea de dragoste, în doar două vorbe.
Nu au făcut-o.

Și ce dacă, ar fi mulți tentați să spună.
E interzis ca doi oameni liberi să se iubească?

Nu, nu e interzis, desigur, e chiar recomandat.

Interzis e să mintă despre asta, mai ales cînd unul dintre ei – ori amîndoi – sunt figuri publice.

Ori, dacă informația e, subliniem, reală, Laura Kovesi a mințit opinia publică, și încă într-o formă agravantă.

Implicată, deja, de trei ani în relația cu Nemeș, anul trecut, în luna mai, șefa DNA acordă un interviu revistei Elle în care nu numai că susține că e singură, din punct de vedere amoros, dar explică și că asta se întîmplă pentru că e mult prea dedicată profesiei. Altfel spus, Kovesi și-a sacrificat viața personală pe altarul izbăvirii românilor de flagelul corupției.

„Aveti un prieten in acest moment?” e întrebată șefa DNA în interviu.
”Trebuie sa raspund la intrebarea asta? Nu, in momentul de fata, nu. Nu cred ca as avea timp” răspunde ea, adăugînd: ”Un avantaj, dacă pot să-i spun așa (fiindcă este, în același timp, un dezavantaj în viața personală) este că nu am copii, nu am un soț. Și atunci, foarte multe dintre problemele curente pe care le are o mamă și o soție, eu nu le am, ceea ce îmi conferă mai mult timp pentru serviciu(…) Pentru mine, acum, cariera e mult mai importantă decît viața personală”.

Interesant de remarcat: preluat, parțial, la vremea respectivă de o mare parte din presa autohtonă, inclusiv în ce privește statutul sentimental al șefei DNA, interviul e dispărut în mod misterios, în acest moment, de pe siteul revistei Elle. Linkurile către articolul respectiv duc către o pagină necunoscută, iar articolul nu poate fi găsit pe site nici cu ajutorul motorului de căutare. De ce oare?

Revenind, avea șefa DNA motive temeinice să țină ascunsă de opinia publică relația cu Nemeș, dacă ea exista la acel moment?

Noi spunem că da, și vom și argumenta asta.

Dreptul la replică sus invocat spune că o relație personală a șefei DNA cu cineva nu poate influența, principial, mersul anchetelor.

Statutul magistraților, ca și Codul lor Deontologic, spun, însă, altceva.

Art.5, alin.2 din Statut spune că:
”Judecătorii şi procurorii sunt obligaţi să se abţină de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazuri care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii, cu excepţia cazurilor în care conflictul de interese a fost adus la cunoştinţă, în scris, colegiului de conducere al instanţei sau conducătorului parchetului şi s-a considerat că existenţa conflictului de interese nu afectează îndeplinirea imparţială a atribuţiilor de serviciu”.

Art.10, alin.3 al aceleiași legi mai spune că:
”Judecătorilor şi procurorilor le este permis să pledeze, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor şi descendenţilor, ale soţilor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela sau curatela lor. Chiar şi în asemenea situaţii însă judecătorilor şi procurorilor nu le este îngăduit să se folosească de calitatea pe care o au pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului şi trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia”.

De asemenea, Codul deontologic stipulează la art.9:
”Judecătorii şi procurorii trebuie să fie imparţiali în îndeplinirea atribuţiilor profesionale, fiind obligaţi să decidă în mod obiectiv, liberi de orice influenţe.
(2) Judecătorii şi procurorii trebuie să se abţină de la orice comportament, act sau manifestare de natură să altereze încrederea în imparţialitatea lor”.

Iar art.11 spune că:
”(1) Judecătorilor şi procurorilor le este permis să acorde asistenţă juridică, în condiţiile prevăzute de lege, numai în cauzele lor personale, ale ascendenţilor, descendenţilor sau soţilor lor, precum şi ale persoanelor puse sub tutela ori curatela acestora. În asemenea situaţii, nu le este îngăduit să se folosească de calitatea de judecător sau procuror pentru a influenţa soluţia instanţei de judecată sau a parchetului ori pentru a crea aparenţa unei astfel de influenţe.
(2)Relaţiile de familie şi sociale ale judecătorilor şi procurorilor nu trebuie să influenţeze soluţiile pe care le adoptă în exercitarea atribuţiilor de serviciu”.

În fine, art.23 prevede că:
”Judecătorii şi procurorii sunt datori să se abţină, potrivit legii, de la orice activitate legată de actul de justiţie în cazurile care presupun existenţa unui conflict între interesele lor şi interesul public de înfăptuire a justiţiei sau de apărare a intereselor generale ale societăţii”.

Două legi importante ținînd de activitatea procurorilor vorbesc, iată, în clar, despre pericolul subiectivității în cazurile în care, în dosarele lor, intervin relații familiale și sociale. Despre tentația folosirii influenței pentru obținerea de soluții incorecte în dosarele respective, sau fie și numai pentru a crea impresia asta. Despre manifestări în comportarea procurorilor care riscă să transmită semnale nepotrivite opiniei publice. Despre necesitatea eliberării de orice influențe.

”Trebuie să evite a se crea aparenţa că ar putea influenţa în orice fel soluţia”, iată o frază fierbinte, care devine incandescentă în cazul Kovesi-Nemeș.

De fapt, chiar Kovesi declara ceva pe aceeași notă, acum doi ani, într-un interviu apărut în dimineața zilei de 20 noiembrie, pe ziare.com, întrebată fiind dacă iese la cumpărături cu politicienii:

”Niciodata. Interactionez cu ei doar institutional, in virtutea atributiilor de serviciu. Nu in timpul liber.
Este o incompatibilitate cu statutul de magistrat”.

În după-amiaza aceleiași zile, era arestată de DNA șefa DIICOT, Alina Bica. Cea care, între altele, ieșea ”la cumpărături” cu politicienii. Nostimă coincidență, dar asta e, deja, altă poveste!

În cazul Kovesi-Nemeș, dacă relația lor amoroasă e reală, situația e mult mai complexă și mai gravă.

Nemeș e, de mai bine de șapte ani, angajat de prim rang al unei companii, RCS-RDS, care, din 2008, se află în război mare cu trustul Intact, în justiție.

Un război care a inclus bătălii de sute de milioane de euro pentru drepturi de televizare a fotbalului, scoaterea de pe cablu a unor canale ale Intact, banii suplimentari pentru retransmiterea altora, cereri de insolvență, și, în fine, o plîngere penală pentru șantaj a RCS-RDS împotriva Antenelor, care s-a lăsat cu arestări și care ar putea trimite un lot întreg de ”Voiculești” după gratii. Să nu mai vorbim de rivalitatea directă între televiziunile celor două trusturi.

Într-o bătălie atît de mare, contează chiar și elemente mărunte.
Faptul că șefa DNA, cea care supervizează și răspunde pentru toate dosarele subordonaților săi, e cuplată cu un reprezentant important al unei părți dintr-un mega-dosar, parte care ar fi profund avantajată de ”lichidarea” adversarilor, nu e de bun augur nici pentru percepția publică, nici pentru justiție, în ansamblu.

Să fim bine înțeleși: nu spune nimeni că Laura Kovesi ar face, automat, jocuri murdare în favoarea patronilor iubitului. Așa cum arătam mai sus, însă, Statutul Magistraților și Codul Deontologic încearcă, prin prevederile lor, să elimine nu doar riscul unor asemenea intervenții ci și, foarte important, riscul ca opinia publică să aibă fie și numai îndoieli asupra corectitudinii actului de justiție.

Să nu uităm că premierul Ponta s-a ales cu dosar penal pentru conflict de interese, pentru că, potrivit procurorilor DNA, după ce a ajuns în fruntea guvernului, l-a recompensat pe Dan Şova cu funcţia de ministru în semn de mulţumire pentru contractele care i-au fost oferite pe vremea când era avocat. ”Simpla împrejurare că, de-a lungul timpului, am avut relații personale cu persoane angajate la o societate comercială nu poate să afecteze imparțialitatea sau legalitatea” – iată un citat din Kovesi pe care l-ar putea folosi și Ponta, în acest caz.

Dacă informația privind relația amoroasă e reală, Justiția, DNA și Kovesi, în această ordine, au o problemă majoră. Agravată, cum spuneam de potențiala minciună din interviul de anul trecut.
Dacă informaţia e falsă, de ce ea nu a fost dezminţită pînă acum, în ciuda gravităţii ei, cînd era atît de simplu și de omenesc să o facă? (Bogdan Tiberiu Iacob)