În octombrie 1999, un grup de 50 de deputați țărăniști înaintau conducerii Camerei Deputaților un proiect de hotărîre prin care Regele Mihai I era invitat la festivitățile de 1 decembrie. În expunerea de motive, ei punctau, între altele, un aspect de bun simț: „ar fi ridicol din partea noastră să așteptăm trecerea în neființă a acestui Mare Bărbat al Țării, pentru a-l transforma în Erou al Neamului Românesc sau a ne bate să-i aducem osemintele în țară”. Au trecut aproape două decenii de atunci și se pare că Regelui chiar va trebui să-i fie aduse osemintele în țară. Pentru că viu fiind, el a manifestat o ciudată reticență față de șederea în România. Una care ar fi trebuit să le dea de gîndit mai ales monarhiștilor.

Despre fostul suveran s-a spus în mii de ocazii că e un personaj cu un destin tragic, alungat samavolnic din propria țară și ținut cu de-a sila departe de ea. Nu doar de comuniști, ci și de urmașii lor fesenisto-pedeseriști.

În exil, însă, primim asigurări că suveranului i-a fost gîndul numai la scumpa lui patrie și la poporul ei.

Bizar, însă: în 1997, exilul regelui s-a sfîrșit, odată cu reacordarea cetățeniei de către regimul Constantinescu.

Mai mult, în anii care au urmat s-a produs și marea reconciliere cu Ion Iliescu și PDSR, parafată și de o serie de retrocedări care l-au făcut pe Rege personaj de Top 100 al averilor.

Și totuși, Regele a continuat să locuiască departe de țară, deși primise înapoi castele demne de basmele fraților Grimm, inclusiv palatul Elisabeta drept reședință regală.
Asta, deși pe 30 decembrie 1997, cînd se comemorau 40 de ani de la instaurarea republicii, Mihai anunța public că ar vrea să revină definitiv în țară. „Asa cum plecarea mea a marcat începutul unei dictaturi oribile, tot așa, întoarcerea mea de azi trebuie sa confirme sfîrsitul acestui calvar”, spunea fostul suveran.

Numai că ”întoarcerea” a însemnat doar vizite sporadice.

El nu onora nici măcar toate invitațiile care i se adresau de a vizita țara: în martie 2001, spre exemplu, Regele a refuzat o invitație cordială a președintelui Iliescu de a participa la inaugurarea unei galerii de artă contemporană, explicînd că nu poate ”din cauza unor obligații care nu suferă amînare”.

În aceeași perioadă, se relansa, totuși zvonul că intenționează să se stabilească definitiv în țară, iar în luna mai, Ion Caramitru confirma public, la un simpozion, că Majestatea Sa l-a informat că ia în calcul revenirea definitivă în țară în viitorul apropiat.

Fostul rege a fost ceva mai prezent în țară în perioada în care regimul pesedist i-a restituit pe bandă rulantă proprietăți de mare valoare, castele, vile, imobile, case de vînătoare, cabane și terenuri, între peste 20.000 de hectare de pădure, drumuri forestiere etc.

Ulterior, prezențele s-au rărit, Majestatea Sa venind, în general, cu ocazia sărbătorilor pascale sau de iarnă, pe care le petrecea pe domeniul de la Săvîrșin, alături de restul membrilor familiei.
După 2007 s-a întîmplat ceva și sub acest aspect: conform prințului Nicolae, a fost ultimul an în care s-a adunat toată familia, ulterior formula fiind serios restrînsă, se pare că pe fondul unor certuri privind averea.

În 2004, s-a reaprins flacăra speranței pentru monarhiștii români, cînd s-a aflat că Regele renunțase la locuința de la Versoix.
Oficial, s-a spus că ex-suveranul vînduse cu 1,5 milioane de euro domeniul unui afacerist imobiliar care a construit un complex rezidențial pe el. Alte surse afirmă că respectivul domeniu îi fusese pus la dispoziție, cu ani în urmă, de către o casă regală înrudită cu suveranul; după ce acesta redevenise bogat, i s-a cerut, firesc, restituirea lui.
Bucuria regaliștilor a fost scurtă: Regele s-a mutat de la Versoix la Aubonne, o localitate elvețiană măruntă, cu vreo 3000 de locuitori, care se laudă chiar pe pagina de net că-l are drept rezident pe fostul Rege.

De 13 ani încoace, Regele locuiește acolo, cu chirie, în timp ce, la Săvîrșin, românii îi duc dorul.
Nu s-a întors în țară nici măcar după ce, acum doi ani, anunțase că se retrage din viața publică.
La cum se derulează evenimentele, fostul suveran se va sfîrși departe de țară și de poporul pe care l-a păstorit.

De ce a refuzat Regele să se stabilească în țară după 1997 și a preferat să aibă domiciliul, pe mai departe, în Elveția?
Un regalist cu ștate vechi, Petre Mihai Băcanu, spune, pentru Inpolitics, că o explicație ar fi faptul că în Elveția Regele ar avea condiții mai bune de tratament, dar recunoaște că asta nu acoperă întreaga absență a fostului suveran: ”Adevărul e că pe acolo, pe la Casa Regală, de foarte multă vreme nu mai decide el, ci femeile. Eu știu foarte multe lucruri despre dedesubturile acestei situații, dar mi-am promis că nu voi vorbi atît timp cît Regele este în viață. După ce nu va mai fi, o să fac anumite dezvăluiri!” afirmă reputatul jurnalist.

Sorin Roșca-Stănescu, un alt ziarist cu vederi monarhiste, nu are o explicație satisfăcătoare: ”S-ar spune că el și-a continuat exilul….Asta chiar ar fi o discuție, de ce Regele nu s-a stabilit aici, e o temă care merită tratată”.
Jurnalistul Andrei Bădin, un fost apropiat al Casei Regale, comentează, sec: ”De ce nu s-a stabilit Regele în România? Bună întrebare!”.

Analistul Ion Cristoiu crede, și el, că refuzul regelui de a reveni deplin în țară e, într-adevăr, greu explicabil:
”Prezența Regelui în țară, permanent, în mijlocul oamenilor, ar fi avut un efect extraordinar, pentru că adepții monarhiei ar fi avut alături de ei un mare simbol, o prezență spirituală, o legendă vie, pe cînd așa, în absența lui, a trebuit să se mulțumească doar cu înlocuitori lipsiți de forța unui monarh autentic. Regele, cel puțin cît a fost mai în putere, putea fi o prezență activă în viața publică, ar fi putut da mesaje, ar fi avut o influență mare în societate și ar fi dat un imbold monarhiei și democrației, în ansamblu”.

Nu a fost să fie.
De ce nu și-a trăit Regele ultima parte a vieții în țara-mamă rămîne o întrebare deschisă.
Comoditate?
Nepăsare?
A fost condiționat de sistemul politic, în schimbul restituirii uriașei averi?
A fost victima mașinațiunilor propriei familii?
Ipoteze care își așteaptă confirmarea ori infirmarea, în viitor. (Bogdan Tiberiu Iacob)

P.S. Din cîte se vede, starea de sănătate a Regelui e ca un acordeon: se destinde sau se strînge în funcție de nevoi. Aflăm, astfel, dintr-un comunicat, că suveranul s-ar simți, brusc, mai bine, drept pentru care prințesa Margareta poate reveni în țară. Nu de alta, dar e musai să participe joi, la Tîrgul de Carte Gaudeamus, unde vor fi lansate nu mai puțin de cinci titluri dedicate Familiei Regale a României, în prezența, desigur, a Alteței Regale, autoare, chiar, a uneia dintre cărți.