Curtea de Apel Ploieşti a decis, ieri, că şefa DNA, Laura Kovesi, va primi suma de 300.000 lei cu titlu de daune morale, în solidar, de la Mihai Gâdea, Bianca Grigore, Mugur Ciuvică şi SC Antena 3.

În acţiunea depusă în instanţă, Kovesi le-a cerut judecătorilor să oblige Antena 3 şi cinci jurnalişti să plătească în solidar suma de un milion de lei, reprezentând prejudiciul creat, dar şi cheltuielile de judecată. Kovesi susţinea că în emisiune au fost prezentate mai multe fapte şi au fost făcute afirmaţii mincinoase, care i-au creat un grav prejudiciu de imagine şi au adus o gravă atingere demnităţii umane.
Nu a primit milionul cerut, ci doar o treime din el.
Putem spune că justiția a îmbogățit-o pe șefa DNA.
Chiar dacă suma de 65.000 de euro acordată nu e averea lui Monte Cristo, există cîteva elemente de care trebuie ținut cont.

În primul rînd, șefa unei instituții de forță ținînd de domeniul justiției primește în justiție cea mai mare despăgubire acordată după revoluție drept despăgubire morală pentru afirmații din media.
În al doilea rînd, suma depășește zdravăn întreaga avere declarată oficial de șefa DNA, adică un mic apartament în București, luat cu un credit bancar de 45.000 de euro cu scadența în 2033, plus vreo 16.000 de euro în conturi.

La asemenea posesiuni lumești, sentința de ieri chiar e fabuloasă.
Nu e clar cum o fi convins Kovesi instanța că obrazul ei face fix suma respectivă, dar e cert că ea e echivalentă cu salariul pe aproape doi ani al procuroarei șefe.

O ciudățenie corect sesizată de analistul Ion Cristoiu e pur și simplu incompatibilitatea între statutul de demnitar – sau mai mult de atît, de șef al unei structuri de forță – și cel de victimă a presei.

Să ai pretenția că lupți cu mafia și să te declari răpus de cîțiva ziariști, asta da performanță.
Mai ales că Laura Kovesi nu a prididit, de-a lungul timpului, să ne dea asigurărri precum cea de mai jos, dintr-un interviu acordat Agerpres toamna trecută:

”Da, există tot felul de presiuni. Am observat că în acest an ele sunt tot mai intense, sunt tot mai agresive. Nu există doar presiuni prin declarații, chiar și aceste încercări de modificare a legislației constituie presiuni și vedem consecințele unor proiecte care au apărut pe piață, care au determinat și rezultate în activitatea judiciară. Ele sunt și foarte agresive, suntem supuși unei campanii de, deja cred că termenul este folosit destul de des, de fake news. Zilnic sunt știri care nu sunt verificate, de foarte multe ori suntem puși în situația de a dezminți anumite informații care apar în spațiul public. Se scriu știri fără să fie cerut punctul de vedere, fără să fim întrebați. De foarte multe ori am constatat că aceste informații care au fost publicate se bazează pe aspecte nereale. Este foarte greu în fiecare zi, nu ai timpul fizic să răspunzi la toate aceste lucruri care apar. Dar, instituțional, noi am reacționat. Am sesizat CSM. Am sesizat CNA, am lămurit în răspunsurile noastre către jurnaliști toate aceste situații. Însă pot să vă spun că nu, colegii din DNA nu sunt intimidați. (s.n.) Noi suntem obișnuiți cu această campanie. Sesizăm, desigur, că ea este mult mai intensificată în ultima perioadă și este mult mai agresivă, de foarte multe ori s-a depășit cadrul profesional și au fost atacuri la persoana unor procurori sau la viața lor privată, însă noi o să continuăm să ne facem treaba. (s.n.) Acesta este un semnal că noi suntem pe drumul cel bun și că atingem zone în care poate nu s-a ajuns sau poate în care unii se așteapă să nu ajungem. Indiferent de poziția pe care o ocupă anumite persoane, indiferent de funcția pe care o are, indiferent de averea pe care o are noi o să continuăm să ne facem investigațiile la fel de profesionist ca și până acum. Întotdeauna am susținut că doar oamenii curajoși și profesioniști sunt în DNA”.

După cum se vede, nu doar că șefa DNA omite în mod interesant să pomenească, în suita de reacții la atacurile din presă, și procesele civile de milioane de lei, dar se mai și umflă-n pene că supermanii direcției nu sunt cîtuși de puțin afectați de asemenea agresiuni.

Dacă nu sunt afectați, de ce șefilor lor li se mai acordă sume uriașe drept alinare?

Pînă vom afla răspunsul, rămîne valabil ce am scris acum patru ani, pe marginea acestui caz. (Bogdan Tiberiu Iacob)