Până mâine, când voi prezenta noi detalii privind implicarea lui Traian Băsescu în jefuirea statului român și a bunurilor lui Omar Hayssam, în timpul funcționării celulei de criză, pe care a prezidat-o, voi încerca un bilanț de etapă, legat de anchetarea fratelui său. În cazul Bercea Mondialu. Și mita încasată, în nume propriu sau/și în beneficiul fratelui său, în schimbul promisiunii de intervenție pe lângă instanțele judecătorești. De la bun început precizez că acest bilanț arată jalnic.
A trecut mult prea mult timp de când ancheta a fost declanșată, fără ca opinia publică să poată operă cu certitudini. Este Mircea Băsescu indubitabil vinovat sau nu? Sunt sau nu zdrobitoare probele administrate împotriva lui? Există circumstanțe pe care procurorii s-au ferit să le cerceteze? Sau chiar să le ia în calcul? S-a mișcat justiția, în cazul Mircea Băsescu, cu o viteză rezonabilă? Există, până la urmă, sau nu există voința puterii judecătorești – în sensul larg al cuvântului, implicând şi procuratura – de a afla, până la capăt, adevărul? Sau există persoane din angrenajul justiției care suflă și în iaurt de teama de a nu se ajunge și la preşedintele Traian Băsescu?
Iată câteva dintre întrebările la care, în definitiv, societatea civilă trebuie să încerce un răspuns, în așteptarea unui verdict al justiției. Ce știm cu certitudine însă este faptul că, în mod straniu, anchetarea lui Mircea Băsescu s-a pus în mișcare foarte târziu și numai după o insistentă campanie de presă, declanșată de Antena 3 și, din nou, numai după ce filme compromițătoare au fost puse în circulație, iar acestea demonstrau că acuzațiile reprezentanților clanului Bercea Mondialu sunt cât se poate de reale. Această tergiversare poate sugera o complicitate a procurorilor. Pe de altă parte, rămâne de neînțeles de ce nu a fost făcută nicio perchiziție în familia Băsescu, pentru a putea fi identificate eventualele probe materiale ale deținerii și manipulării uriașelor cantități de bani, despre care se face vorbire în înregistrările video. Nu este deloc clar în ce fel a acționat Serviciul Român de Informații, unde la butoane se afla și atunci, ca și acum, generalul cu trei stele, Florian Coldea, pentru ca, protejându-l pe președintele Traian Băsescu și familia acestuia, să prevină sau măcar să identifice asemenea operațiuni ilegale, cum sunt darea și luarea de mită în vederea influenţării justiției. Ce minte sănătoasă poate exclude din scenariile posibile obligația pe care o avea SPP de a supraveghea mediul interlop în care familia Băsescu s-a învârtit? Nu știm ca la dosar să se afle informații de acest fel, ceea ce este cel puțin straniu.
În definitiv, operațiunea de mituire a clanului Băsescu în scopul influențării justiției de către un clan mafiot nu este, totuși, o acțiune teroristă, astfel încât nu văd de ce informațiile ar fi secretizate cincizeci de ani. Și, totuși, iată, informații nu există la dosar.
La capătul acestor încercări de bilanţ de etapă, eu unul trag concluzia că s-a încercat, cât s-a putut, acoperirea faptelor penale ale familiei prezidențiale, astfel încât, în consecință, per a contrario, elucidarea până la capăt a cazului ar implica reluarea și completarea procedurilor care nu au fost aplicate cât timp Traian Băsescu s-a aflat în funcţie. (Sorin Rosca Stanescu)