Theodor Paleologu despre Băsescu: ”Din păcate, n-a avut mână bună în privinţa persoanelor pe care le-a susţinut(…) N-a avut încredere în oameni în care trebuia să aibă încredere şi a avut încredere în oameni în care nu prea trebuia să aibă încredere”.

Vorbele erau rostite prin februarie 2015 de către un politician ceva mai original, revenit în țară prin 2004 cu laude la adresa premierului Adrian Năstase și critici pentru Traian Băsescu, dar și cu îngrijorarea că relația PNL cu Biserica Ortodoxă va avea de suferit de pe urma alegerii catolicului Tăriceanu la șefia partidului.
Acum, Băsescu pare să se fi dat, în fine, pe brazdă: el l-a desemnat pe Paleologu drept candidat la președinția României, o mișcare interesantă și care ar putea lovi în Klaus Iohannis într-un mod aparte,

Nu ne referim aici la procentele pe care le-ar lua un politician care atunci cînd a candidat la șefia PDL a luat mai puține voturi (24) decît semnăturile de susținere a candidaturii, iar la primăria sectorului 1 a luat, în 2012, cca.13.000 de voturi.
Paleologu nu va lua, probabil, nici de data asta mai mult de 10% din semnăturile de susținere pe care PMP le va strînge în mod cert.

El va crea, însă, o problemă neașteptată pentru Iohannis în ce privește sprijinul ”tradițional” acordat acestuia, în campanie, de către intelectuali precum Pleșu, Patapievici, Liiceanu, Tismăneanu, Mihăieș, Șora, Cărtărescu șamd.

Cohorta binecunoscută care s-a specializat de 15 ani în sprijinirea puternică, în campanii, a președinților de dreapta ai țării și care deplînge de multă vreme, cu lacrimi de crocodil, neșansa de a se regăsi cu adevărat în vreun candidat.
Pentru că – nu-i așa? – nu ai ce alege la modul ideal, iar oferta concretă abundă de agramați, sfertodocți, corupți, sicofanți, șamd.
De această dată, a apărut, în fine, candidatul intelectual cu studii la Sorbona, barbă și lulea, plus origine aristocratică.
Ce scuză ar putea inventa intelectualii lui Iohannis ca să nu-l sprijine deplin pe Paleologu în dauna actualului președinte?
Cum și-ar motiva susținerea, pe mai departe, a absentului Iohannis?

Paleologu cel tînăr ori va deturna intelectualii respectivi în favoarea lui, ori va acționa în campanie ca o hîrtie de turnesol, arătînd întregii lumi că sprijinul cărturarilor față de președinte are cu totul alte motivații decît lipsa unui candidat autentic din mediile intelectuale.

Dincolo de asta, cum spuneam, e greu de crezut că fiul boierului Alecu va rupe în vreun fel gura tîrgului.
Între prelegerile aristoteliene și curățarea scamelor de pe taioarele Elenei Udrea, ”Porumbița”, cum o numea el public, junele Paleologu nu a lăsat prea multe dîre în politică.

De fapt, primul lucru pe care ar trebui să-l lămurească e chiar statutul său politic.

În 2012, el s-a înscris, avînd cetățenie franceză, în UMP (Union pour un Mouvement Populaire), partidul lui Sarkozi, devenit azi Les Republicans.
În prima parte a acestui an, Paleologu era frămîntat de o mare dilemă: să voteze la europarlamentare cu USR-PLUS sau cu Les Republicans, avîndu-l cap de listă pe François-Xavier Bellamy? (Nu putea vota decît fie într-o țară, fie în alta)

”E posibil să votez pur ideologic, adică cu Bellamy și Les Républicains. Dacă mă gîndesc la țărișoară, alte opțiuni în afară de USR și PLUS nu văd. Iar primii pe listele USR și PLUS sînt Ghinea, Armand, Cioloș și Pâslaru. În contextul românesc sînt plauzibili, în special Armand, așa cum spuneam. Dacă aș crea un partid al meu, ar fi, desigur, cel mai grozav. Dar n-am timp și nici bani…” scria el pe Facebook.

Și mai explica, într-un comentariu adiacent, de ce nu mai activează în politică: ”Sunt atît de fericit de cînd nu mă mai duc la Parlament, de cînd nu mai văd mutrele colegilor, de cînd pot să mă ocup de cursuri 100% din timp. Lucrez cu spor, cu pasiune și fac ceva cu adevărat util”.

Dincolo de asta, Paleologu se califică lejer pentru statutul de traseist politic: după revenirea în țară a activa în PNL, apoi a trecut la PDL, perioadă în care s-a înscris și în UMP-ul francez, practicînd o ciudată (și ilegală) bigamie politică.
Din PDL a demisionat împreună cu Elena Udrea, după ce aceasta ratase șefia partidului, trecînd la PMP, apoi a revenit în PNL, de unde a ieșit iar în 2016.
Din postura de PMP-ist(?), cum spuneam, preconiza să voteze cu alte partide la ultimele alegeri, iar acum, iată-l candidat prezidențial al partidului lui Băsescu, revenit la sentimente mai bune față de politică după dezgustul și detașarea de acum cîteva luni.

În 2004, Paleologu avertiza că ”Traian Băsescu este văzut în unele locuri şi mai cu seama la ţară ca un fel de «antihrist» din cauza opoziţiei sale, cam prea galagioase, faţă de proiectul catedralei patriarhale din Bucureşti” și cerea ca acesta să fie înconjurat de ”oameni credibili din punctul de vedere al Bisericii, care să garanteze că el nu se va lansa cu elanul său binecunoscut într-o luptă împotriva ei”.

”Antihristul” se menține pe poziție, 15 ani mai tîrziu, dovadă că tocmai a propus legalizarea prostituției, dar a devenit, se pare, mai frecventabil pentru ultraortodoxul Theodor Paleologu, noua vedetă politică a PMP, partidul pe care nu concepea să-l voteze la ultimele alegeri. (Bogdan Tiberiu Iacob)