O decizie a Sfîntului Sinod comunicată presei ieri ascunde un adevăr teribil: din cauza inflației de preoți, a crizei economice și a corupției, Patriarhia e nevoită să se întoarcă la măsuri specifice secolului patru după Hristos, și asta într-un moment în care cultele religioase încearcă din răsputeri o liberalizare, pentru a face față scăderii numărului de credincioși.

Preoții care se recăsătoresc își iau adio de la parohii
Potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române, pentru sporirea disciplinei şi moralităţii în rândul preoţilor şi pentru diminuarea numărului de cazuri care influenţează negativ activitatea bisericească, Sfântul Sinod a decis următoarele: clericii divorţaţi sau divorţaţi şi recăsătoriţi, precum şi cei văduvi şi recăsătoriţi, nu pot ocupa posturi de conducere în administraţia bisericească, la nivel de protopopiat, eparhie şi Patriarhie; nu pot ocupa postul de preot paroh, care este post de conducere; nu vor putea promova în alte parohii; nu pot fi propuşi şi nu pot primi ranguri bisericeşti; nu pot fi încadraţi şi nu pot funcţiona în învăţământul teologic preuniversitar sau universitar; nu pot solicita mutarea de la o eparhie la alta decât cu observarea atentă a situaţiei canonice şi menţionarea acesteia în fişa personală.(…)Dacă se va constata că preotul care a primit această sancţiune a fost părăsit de soţie, are rezultate pastorale deosebite, dovedeşte calităţi misionar-pastorale şi comportament bisericesc, are relaţii bune cu credincioşii din parohie, are o pregătire teologică deosebită, are copii în întreţinere, ca măsură pastorală şi de pedagogie creştină, vor fi identificate modalităţi de folosire a unor astfel de preoţi, de la caz la caz, în administraţia bisericească, în activităţi filantropice, în activităţi cu caracter cultural-educaţional, în învăţământul de stat sau în posturi neclericale de cântăreţi bisericeşti pentru a nu fi îndepărtaţi din cadrul bisericii, chiar dacă nu mai slujesc la Sfântul Altar”, se mai menţionează în comunicatul Patriarhiei Române.

Probleme ”legislative”: Biblia nu interzice explicit căsătoriile preoților
Măsurile respective sunt într-o vie contradicție, dacă vreți, cu tendința, la nivel mondial, a cultelor majore de a se liberaliza, din punct de vedere dogmatic, în scopul de a opri scăderea vertiginoasă a numărului de credincioși. În Biserica Catolică se discută aprins, de ceva ani, dacă e cazul sau nu să se dea liber la căsătoriile preoților. Deocamdată, s-a acceptat primirea în cadrul cultului catolic a ”dezertorilor” din biserica anglicană, care sunt căsătoriți, ceea ce e încă o dovadă de deschidere.

În treacăt fie spus, problema celibatului preoțesc e una aprig disputată de-a lungul secolelor și insuficient susținută, într-o direcție sau alta, de către Biblie. La urma-urmei, apostolii lui Isus, cu Sf.Petru în frunte, erau căsătoriți și aveau familii în toată regula. În istorie au existat papi căsătoriți și cu copii, papi precum Bonifaciu al IX-lea care a demisionat pentru a se căsători, papi care au avut copii din flori, papi precum Grigorie cel Mare care au decretat că dorința sexuală e păcătoasă în sine, dar și papi precum Pius XI care au susținut că ”sexul este bun și sfînt”.

Interdicția preoților de a se căsători a fost luată mult după apariția creștinismului, a fost supusă multor amendamente (multă vreme a existat metoda căsătoriei fără contact sexual) și nu e nici pînă azi clar dacă e sau nu un păcat să ai familie, preot fiind. La fel și în cazul recăsătoririi preoților, prima decizie de acest tip, care a fost luată la Conciliul din Neo-Cezareea, în 315, e contestată și în zilele noastre, dovadă că nici în România nu s-a prea aplicat pînă acum. Sigur e, însă, un alt aspect: Biserica catolică, cea mai restrictivă în problema căsătoriilor preoților, e singura care se confruntă cu o criză tot mai acută de preoți, de aici și discuțiile privind posibila ”dezlegare” la cununii.

Lupta pentru parohii generează corupție și scandaluri pe bandă
Acest din urmă aspect ascunde, de fapt, și motivul real al deciziei sus pomenite a Sf.Sinod. Declarativ, hotărârea are ca scop ”întărirea instituţiei familiei preotului ortodox ca exemplu de comportament creştin”. În realitate, însă, hotărîrile în cauză, care vor stîrni o veritabilă furtună în rîndul preoților, sunt o măsură disperată prin care Patriarhia încearcă să combată, în ceasul al 12-lea, un fenomen scăpat de sub control după 1989: inflația de preoți. Anul trecut, statisticile oficiale arătau că numărul anul al absolvenților de teologie, cca.10.000, a ajuns la de peste zece ori nivelul din 1989, existînd azi 30 de facultăți de profil față de numai 4 înainte de revoluție. Numărul bisericilor a crescut exponențial în ultimii 20 de ani, ritmul fiind de o biserică nouă la fiecare două zile, ceea ce ne plasează pe un loc fruntaș în Europa.

În schimb, încasările Bisericii nu reușesc să țină deloc pasul cu cheltuielile, iar bugetul statului nici atît, plus că preoții sunt prinși în sistemul pensiilor speciale, la fel ca magistrații ori angajații din serviciile secrete. În 2009, cheltuielile cu salariile preoților și ale angajaților neclericali au fost duble față de 2008, o creștere cel puțin halucinantă. Odată cu înmulțirea necontrolată a preoților, mult peste numărul parohiilor disponibile, a apărut, evident, fenomenul corupției pentru obținerea mult rîvnitelor posturi. Pentru un post de paroh se plătesc, din informațiile neoficiale, sume care pornesc de la cîteva zeci de mii de euro, acestea crescînd proporțional cu importanța parohiei, numărul de enoriași etc.

În ultimii ani, scandalurile cu dezvăluiri despre șpăgile bisericești s-au ținut lanț, afectînd grav imaginea BOR. Prin noile măsuri, accesul la conducerea unor parohii va fi drastic limitat, mai ales că România e campioană și la divorțuri. De voie, de nevoie, noul Patriarh se vede nevoit să pună piciorul în prag și să adopte măsuri dure, cu riscul că va deveni profund nepoluar printre supușii săi. (Bogdan Tiberiu Iacob)