Castigarea alegerilor prezidentiale de catre Klaus Iohannis este tot una cu upgradarea electorala a PNL? Sau a fost votata o persoana pentru cea mai inalta functie in stat, care pur si simplu prezenta cel mai inalt grad de incredere? Daca ne aflam in cea de-a doua ipoteza, atunci graba PNL de a prelua puterea executiva strica treaba. Si ar fi mai logic si mai in interesul cetatenilor ca liberalii sa vina la guvernare “pas cu pas”.
Tehnic vorbind, guvernarea ar fi putut fi preluata de PNL prin schimbarea majoritatii din Parlament, chiar si fara acceptarea traseistilor, inca din cursul acestui an. Ar fi fost obligatoriu ca unele formatiuni politice sa se coalize cu PNL si, apoi, o motiune de cenzura. Insa, motiunea a fost epuizata pentru aceasta sesiune parlamentara, in luna septembrie si poate este foarte bine ca lucrurile nu pot fi precipitate.
Daca liberalii sunt oameni de cuvant, atunci nu vor primi traseisti. Dar cum altfel va putea fi realizata o majoritate parlamentara? Si cand? Tot tehnic vorbind, angajamentul ii obliga pe liberali sa se rezume la incheierea, dupa cuvenitele negociere, unor aliante politice. Cu cine? In primul rand, cu UDMR, care formal a iesit de la guvernare. UDMR va pune conditii dure. Unele inacceptabile. Un alt partid, destul de subtire si destul de controversat, este PP-DD. Care i-a dat voturile lui Ponta, cel putin declarativ, continuand sa sustina ca actuala opozitie reprezinta o mare mizerie. Mai exista UNPR. Partid de stanga. Si mereu tradator. Si, in fine, PC. Care si el se afla, cu arme si bagaje si, poate, si cu sufletul, alaturi de PSD. Grea treaba, daca nu cumva imposibila aceasta formula a aliantelor.
Mai exista, tot tehnic vorbind, si solutia expusa de Vasile Blaga. Fortarea alegerilor parlamentare anticipate. Ceea ce, dincolo de rezultatele care si ele ar trebui bine analizate, din timp, aduce noi traume unui electorat si asa extrem de tracasat. In plus, trebuie vazut in ce masura, pana la urma, cetatenii ar avea de castigat sau de pierdut in urma unor asemenea combinatii pur politice. Daca, nu cumva, ar trebui sa pornim exact de aici. De la interesul oamenilor.
“Pas cu pas” inseamna ca inainte de orice fel de declaratii de intentii privind guvernarea, in vechiul PNL sa se clarifice lucrurile. Sa se aseze in mod natural si fara prea multe combinatii politicianiste ierarhiile, in functie de valori. Iar valorile trebuie sa fie foarte precis enumerate. Aceeasi situatie si in fostul PDL. Dupa alegeri, el nu mai poate fi ce a fost. De altfel, nici viitorul pentru ambele partide nu mai poate fi ce a fost odata. Dupa cele doua clarificari interne, urmeaza separarea apelor la nivel national. Dupa doua congrese, urmeaza marele congres. O conducere unica, supla, bine desemnata si ceea ce este cel mai important, intoarsa complet si nu doar declarativ cu fata catre cetatean.
Abia dupa satisfacerea unor asemena exigente, liberalii ar trebui sa se gandeasca la guvernare. Si abia in aceste conditii ei vor fi cu adevarat validati de catre cetateni. Si numai asa vor avea sanse. Altfel, mascarada continua. (Sorin Rosca Stanescu)