Nu ar fi primul eşec al tandemului Gorghiu – Blaga. Dar va fi cel mai evident. Se va desfăşura sub ochii lumii. În Parlamentul României. Mai exact, în Senat. PNL şi-a propus să-l întoarcă cu roţile în sus pe Călin Popescu Tăriceanu. Şi să preia şefia Senatului. Dar asta se întâmplă fără a dispune de o majoritate. Este un proiect imposibil.
Este adevărat că PNL, prin Crin Antonescu, a deţinut mult timp şefia Senatului. Atâta timp cât a durat USL. După ce USL s-a destrămat, Crin Antonescu a demisionat. Pentru că, oricum, mai devreme sau mai târziu, PSD ar fi revendicat această poziţie. Şi ce a urmat?
Victor Ponta, pe atunci preşedinte PSD, a ţinut cu tot morţişul să prelungească, într-o altă formă, moartea clinică a USL. Şi l-a convins pe Călin Popescu Tăriceanu să participe la prestidigitaţie. Şi să informeze insistent opinia publică cum că, în realitate, USL există. Chiar şi fără liberalii lui Antonescu, uniţi cu democrat-liberalii lui Blaga. Iluzia era asigurată prin plecarea, alături de Călin Popescu Tăriceanu, a câteorva deputaţi şi senatori. Şi, evident, prin crearea partidului ALDE, intrat în coaliţie cu PSD.
La schimb, Călin Popescu Tăriceanu a primit şefia Senatului. Susţinut fiind de majoritatea construită în jurul PSD. Iar până acum, acesta a condus Camera Superioară a Parlamentului fără a fi prea mult contestat de cineva. De ce acum PNL intenţionează să preia acest post? Şi care este strategia pe care o urmează? Cum ar putea să-şi atingă obiectivul?
Desigur, ar fi convenabil pentru PNL ca, în acest an complicat, în care au loc două runde de alegeri, să-şi asigure preşedinţia Senatului României. În acest scop, conducerea PNL a luat decizia de a strânge semnături. Şi a strâns. Nu este prea complicat să strângi semnături pentru a supune dezbaterii şi votului o anumită decizie. Problema este că decizia ca atare trebuie luată cu o majoritate de voturi. Există o asemenea majoritate?
Există şi nu există. Există în capul unora dintre şefii PNL. Acestora le-au făcut cu ochiul niscaiva PSD-işti, UNPR-işti şi independenţă. În sensul că ar fi dispuşi să susţină această operaţiune de eliminare a lui Călin Popescu Tăriceanu. Şi nu, pentru că avem, de fapt, de a face cu una dintre obişnuitele capcane montate de PSD. PSD a creat, în mod intenţionat, iluzia că s-ar putea complace într-o eventuală debarcare a lui Tăriceanu. La această iluzie au contribuit şi unele fricţiuni reale între cele două partide. Au fost tensiuni care ţin însă de firescul lucrurilor. Partidele nu sunt nişte instrumente statice. Partidele sunt dinamice şi, ca atare, din când în când, se repoziţionează reciproc. Ceea ce nu înseamnă nici de cum că PSD intenţionează să renunţe la sprijinul ALDE. Mai ales acum când UNPR se subţiază văzând cu ochii.
Dar capcană a funcţionat. PNL s-a aruncat cu capul înainte. Fără să ştie, în mod clar, cu cine ar putea să facă o majoritate la votul pentru schimbarea lui Tăriceanu. Şi mai mult decât atât. PNL nu ştie nici măcar cu cine îl va înlocui. Logic, înlocuitorul ar trebui să fie Gorghiu sau Blaga. Blaga însă nu doreşte să fie preşedintele Senatului. Şi bine face. Iar Alina Gorghiu iese, în mod natural, din discuţie, întrucât urmează să nască.
Nu ştiu dacă nu cumva căderea în această cursă a fost alimentată şi de factori interni. În sensul că ar exista un grup în PNL care şi-a propus să dărâme din interior acest partid. Împingându-l la acţiuni necugetate.
Şi asta se întâmplă pe ce fond? Pe fondul răsturnării dramatice a raporturilor dintre foştii şi noii liberali. PNL, la dată fuziunii, dispunea de circa 2/3 din toate poziţiile cheie de la nivelul Marelui Partid Naţional Liberal. PDL a intrat în combinaţie mulţumindu-se cu 1/3. În prezent, în condiţiile în care fuziunea nu s-a realizat, iar liberalii continuă să stea separaţi unii de alţii, PDL-iştii au reuşit să acapareze mai mult de jumătate dintre poziţiile de conducere. Practic, PDL a reuşit să canibalizeze PNL. În aceste condiţii, este de aşteptat ca, în interior, o bombă să explodeze. Dacă nu acum, imediat după alegeri.
Factura pentru un eşec în alegerile locale este direct proporţional cu întinderea puterii în interiorul partidului. La data alegerilor locale, principala responsabilitate pentru un previzibil eşec, o vor avea reprezentanţii fostului PDL. Pur şi simplu pentru că ei se află la cele mai multe butoane. Eşecul va trebui asumat, în primul rând, de aceştia. În frunte cu Vasile Blaga.
Ca atare, nu este deloc exclus ca tentativa sinucigaşă de debarcare a lui Tăriceanu să fie parte a unui puci intern. (Sorin Roșca Stănescu)