CURS VALUTAR

PNL și Guvernul lui Sfântul Așteaptă

0 comentarii / 383 vizualizări / 4 septembrie 2019

PSD traversează cea mai periculoasă perioadă din istoria sa recentă. Mai periculoasă decât situația generată de dublul abandon a lui Victor Ponta, soldată cu instalarea la putere, de către Klaus Iohannis, a Guvernului Zero. Acum, dacă PSD pleacă de la Palatul Victoria, șansa de a reveni curând este minimă. Executivul este extrem de știrb, iar stomatologul îl trimite la plimbare. În Parlament, sub pretextul schimbării de structură politică. Iar
în Parlament majoritate nu mai e. Un moment ideal pentru ca PNL să acționeze. Ratat de Ludovic Orban.
Peste câteva zile, este posibil ca situația să se schimbe. În favoarea PSD. Și să aibă din nou majoritate. Și să fie refăcută structura sa politică. Astfel încât Dăncilă să-i poată cere lui Iohannis să-i accepte multiplele remanieri. Sau să treacă la o restructurare a Executivului și să meargă pe mâna Parlamentului. Dar în această săptămână lucrurile stau altfel. PSD suferă acum de o maximă vulnerabilitate. Și, efectiv, putea fi măturat de la putere. Dar Ludovic Orban nu a vrut. Sau nu a fost lăsat să vrea?
Aritmetica parlamentară ne arată că săptămâna trecută și în această săptămână, PSD nu a mai dispus de o majoritate în Parlament. Ca atare, el putea și încă ar mai putea fi răsturnat de la putere, iar Guvernul Dăncilă ar fi putut și încă mai poate să fie trimis acasă. Această fereastră de oportunitate însă s-ar putea să nu mai dureze decât câteva zile. ALDE oficial a plecat de la putere și a intrat în opoziție, dar neoficial rămâne încă agățat de PSD. Într-o manieră atât de perversă, încât l-a buimăcit pe Călin Popescu Tăriceanu și i-a transformat pe cei mai importanți reprezentanți ai opoziției în simpli spectatori.
Aritmetic vorbind, PSD nu mai dispune de o majoritate, astfel încât o moțiune de cenzură pentru prima dată ar avea toate șansele să treacă. Cum anume se va forma o altă majoritate, ce fel de Guvern ar putea rezulta, este o cu totul altă discuție. Din această perspectivă există mai multe variante de lucru, opoziția urmând să aleagă una din ele.
ALDE a plecat, dar nu a plecat. Mai întâi și-a lăsat o codițiă în Guvern. Pe doamna Ramona Mănescu, ministru de Externe. Și alte codițe mai mici și mai puțin vizibile. Cum ar fi cele din Secretariatul General. Mulți dintre reprezentații de vază ai ALDE refuză să plece din structurile administrației centrale și locale. Iar doamna Dăncilă îi încurajează să rămână. Politica PSD este să îi mențină cât mai mult timp posibil în îmbrățișarea sa. Și să întoarcă partidul într-o alianță oficială. Acesta este motivul pentru care PSD i-a solicitat lui Teodor Meleșcanu să-i ia locul lui Tăriceanu la președinția Senatului, în cea de-a doua poziție în statul român. Iar Meleșcanu a acceptat. Meleșcanu este fața văzută a icebergului. În ciuda faptului că în grupul senatorial nu a avut câștig de cauză și nu a reușit să dizloce câțiva parlamentari pentru a reface majoritatea de care are atâta nevoie Viorica Dăncilă, Meleșcanu chiar și singur este mai mult decât cuiul lui Pepelea. Dacă Meleșcanu se instalează săptămâna viitoare în funcția oferită cu aparentă generozitate de către PSD, atunci el ar putea fi dat afară din ALDE. Dacă este dat afară din ALDE, în Senat ALDE nu mai poate să dețină oficial un grup parlamentar. Pentru că nu mai are numărul suficent de membri. Și în felul acesta înteg demersul lui Tăriceanu este dat peste cap. Dacă nu este dat afară din ALDE, atunci partidul domnului Tăriceanu se află din nou într-o situație imposibilă. Și în opoziție și la putere. Și orice poziție de șpagat politic, mai devreme sau mai târziu, duce la rupere.
Numai că în spatele lui Meleșcanu se află alți grei ALDE. Care își propun pur și simplu să-l înlocuiască pe Tăriceanu de la conducerea partidului. În beneficiul unei distinse doamne. După care planul merge mai departe. ALDE să nu se rupă, să-și mențină deci unitatea, și să se întoarcă cuminte în alianța cu PSD. În acel moment, fereastra de oportunitate a liberalilor se închide.
Dacă se reface alianța PSD-ALDE, se cheamă că Guvernul și-a păstrat structura politică. Prin urmare, Klaus Iohannis nu o mai poate trimite pe Viorica Dăncilă în Parlament, pentru a obține acordul pentru remanierile pe care le face. Și chiar dacă se duce în Parlament pentru a-și arăta mușchii, de astă dată sub pretextul unei restructurări guvernamentale, doamna Dăncilă va avea majoritatea necesară. Este cât se poate de posibil ca la mijlocul sptămânii viitoare să constatăm că PNL a ratat o șansă unică până în prezent, de a răsturna Guvernul printr-o moțiune de cenzură. După modelul dat de guvernarea Mihai Răzvan Ungureanu, măturată de la putere cât ai zice pește, la momentul oportun de către Uniunea Social Liberală. O paranteză. Noi ne-am afla în această ipoteză mai degrabă într-un alt scenariu, cel al moțiunii de cenzură prin care se decisese plecarea de la guvernare a echipei lui Boc. Intervenind alegerile prezidențiale, Traian Băsescu a reușit însă să țină Guvernul Boc sub perfuzii până când, preluând un nou mandat la Cotroceni, l-a putut însărcina din nou pe acesta cu formarea unui Guvern. Un Guvern tot Boc. Am închis paranteza.
Dacă Ludovic Orban și dacă PNL ar fi fost deciși – evident cu binecuvântare de a Cotroceni – să dea jos Guvernul Dăncilă, noi ne-am fi aflat în prezent în acest scenariu. La începutul săptămânii trecute, textul moțiunii, semnat de numărul necesar de parlamentari, ar fi fost depus, iar procedura era declanșată neîntârziat. Înainte ca PSD, prin manevrele iscusite pe care le-am descris mai sus, să aibă timpul pentru a-și reface majoritatea. Dar PNL nu a fost capabil sau nu a vrut să întocmească documentul. Adică textul moțiunii. Un document care enumera motivele pentru care PSD trebuie să plece de la Guvernare și explica de ce o alternativă este nu numai viabilă, ci și mai bună pentru țară. Ludovic Orban s-a prefăcut că este în căutarea acerbă a unor semnături. Semnături pe ce? Pe văzduh? Pentru că el nu le-a pus la dispoziție parlamentarilor vreun document, pe care aceștia să-l citească și să-l semneze. Practic, Ludovic Orban a introdus o inovație de-a dreptul hazoasă în viața politică românească. Mai întâi să strângi semnături, pe care să nu ai pe ce să le pui, și abia apoi să negociezi și să redactezi textul unei moțiuni de cenzură.
Întrucât PSD se mișcă repede, iar aripa cea mai puternică din Serviciul de Informații Externe, insinuată în acest partid prin intermediul unor activi și a unor rezerviști, se dovedește a fi extrem de eficientă, fereastra de oportunitate pentru liberali se închide probabil în această săptămână.
Că această aparentă ezitare îi poate fi atribuită lui Ludovic Orban sau că el nu face altceva decât ceea ce i se trasează de la Cotroceni este pentru moment mai puțin important. Esențial – și asta se cuvine a fi reținut – este că pe de-o parte PNL, împreună cu celelalte partide din opoziție afirmă constant și apăsat că Guvernul este rău, iar pe de altă parte, cum tocmai s-a dovedit, atunci când are posibilitatea de a-l da jos și de a-l înlocui cu un alt Guvern, refuză să o facă. Ceea ce până ieri era o supoziție, care putea fi contestată de cei interesați, astăzi este o realitate demonstrată. Liberalii vor să vină la guvernare la Sfântul Așteaptă. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *