Traian Băsescu a vorbit, în fine, azi, la congresul PMP, după o foarte lungă pauză, dar poate era mai bine să tacă. Duse sunt discursurile tăioase, coerente, adesea incendiare, de altădată. Duse sunt mesajele ”cu bătaie” care făceau pre mulți să tremure. În locul lor ne-am trezit cu un speech nepermis de lung și diluat, neavenit și, în egală măsură, plin de contradicții. Discursul unui politician în derivă, al unui fost lider căruia pare să nu-i mai fie clar ce vrea să facă/fie în perioada care vine.

Din mulțimea spuselor fostului președinte, de la tribuna congresului ori în fața presei, trebuie remarcată, în primul rînd, fraza-cheie ”Elena Udrea mi-a spus. În mod categoric mi-a spus, dar preşedintele nu are niciun mijloc de verificare”, cu referire la cea mai gravă acuzație a momentului, cea de implicare în politică a șefului militar al SRI, gen.Florian Coldea.

Dintr-un foc, Băsescu a anulat zeci și sute de declarații publice, din ultimul deceniu, în care invita românii să-i semnaleze orice încălcare a legii la nivel înalt, orice act major de corupție, cu încredințarea fermă că președintele va face ceea ce trebuie cu informațiile respective. Încă din campania electorală din 2004, Băsescu declara, de altfel, cu emfază: ”Dacă aflu că vreun ministru e acuzat de corupție, îl strîng de gît cu mîna mea”.
De la acea promisiune – metaforică, e adevărat, dar plină de miez – pînă la cinicul ”preşedintele nu are niciun mijloc de verificare” e cale lungă.
Dacă nu are ce face cu informațiile, oricît de grave, la ce bun să le mai primească?

Anul trecut, președintele se dădea de ceasul morții în public pentru că SIE refuza să-l informeze dacă Ponta e sau nu ofițer acoperit; cînd a fost vorba de acuzații de cea mai mare gravitate la adresa unui cap al serviciilor secrete, președintele l-a luat pe nu știu/nu pot în brațe, uitînd că e președintele CSAT, organ care are obligația să supravegheze și coordoneze bunul mers al lucrurilor în servicii.

A ținut, totodată, un discurs de încă președinte, în care a înșirat problemele majore ale țării, interne ori externe, de la legile electorale la situația din Ucraina, dar a anunțat, sec, că va sta pe margine la PMP: ”vă voi pune la dispoziţie experienţa mea, dar nu vă voi conduce”. De parcă România are nevoie de pomelnice și opinii, în locul acțiunilor concrete.

S-a jurat că „Nu există nicio intervenţie a mea în ultimii 10 ani ca unui om să i se facă vreun dosar”, dar a uitat zecile sale de apariții publice în care acuza direct diverse personaje fie ele Vîntu, Patriciu, Năstase, Voiculescu, mesaje care puteau fi lesne interpretate drept indicații către procurori. Multe dintre aceste ieșiri au fost urmate, să nu uităm, de acțiuni concrete ale receptorilor indirecți ai indicațiilor.
(Nici nu mai vorbim de antepronunțări în diverse cazuri din justiție, ultimele fiind în procesul lui Iohannis cu ANI).

„Cine vrea să vadă realitatea regimului Băsescu, trebuie să vadă că din 2005 a început o reconstrucţie a instituţiilor Justiţiei. Abia în ultimii 5 ani aceste instituţii au început să dea randament” ne-a mai transmis fostul președinte. La pachet, însă, cu oarece dubii despre corectitudinea Justiției în cazul Udrea: ”Sper să se bucure de condiţii corecte de judecată.”

Pe aceeași linie, îi taxează pe pesediști, ”care se duceau la Argeş în jurul lui Nicolescu, care se duceau în jurul lui Bivolaru”, dar nu ezită să se ducă, el însuși, ”în jurul” lui Mircea Băsescu, despre care știe sigur că e victima unei înscenări.

O altă contradicție importantă vizează știrea că ar fi plecat de la Cotroceni cu documente secrete importante, sub forma unor dosare ale DNA O știre dată pe surse și greu credibilă, oricum, numai că dezmințirea așteptată a președintelui a fost însoțită de o informație-șoc: „O mare prostie. E o minciună. Cum să pleci cu dosare secrete din Cotroceni? Eu mi-am luat toate calculatoarele, cît încă sunt în reședința oficială, să văd dacă nu am lucruri secrete să le şterg. Pentru că este un lucru pe care trebuie să-l faci la încheierea mandatului”.

Or, dacă Băsescu face asta, înseamnă cu precizie că el, de-a lungul timpului, a scos documente secrete din Cotroceni pe care le-a introdus în computerul de acasă, din reședința oficială.
O afirmație gravă, în condițiile în care documentele secrete se manevrează în condiții extrem de stricte.
Potrivit Hotărîrii 585/2002 privind protecția informațiilor clasificate, zonele în care sunt manipulate sau stocate informaţii secrete de stat trebuie organizate şi administrate în aşa fel încât să elimine orice riscuri de scurgere a datelor respective, incluzînd perimetru clar delimitat şi protejat, în care toate intrările şi ieşirile sunt supravegheate; controlul sistemului de intrare care să permită accesul neînsoţit numai persoanelor verificate şi autorizate să pătrundă în această zonă; reguli de însoţire, supraveghere şi prevenire a accesului persoanelor neautorizate la informaţii clasificate.

Altfel spus, prezența documentelor secrete în computerele de acasă ale președintelui i-ar fi transformat locuința într-o fortăreață în care nu ar mai fi intrat nimeni fără să fie puricat și supravegheat la sînge, pas cu pas, de către servicii.

Aproape te întrebi dacă Băsescu nu o fi vrut în mod intenționat să dea mesajul indirect că, într-adevăr, are ceva ași în mînecă, în caz că, Doamne ferește! (Bogdan Tiberiu Iacob)