În zilele noastre, politicienilor de top ai lumii li se analizează atent pînă și cele mai mărunte gesturi fizice, mai ales dacă sunt repetate, așa devenind celebru în întreaga lume felul în care Angela Merkel își ținea degetele, formînd legendarul ”diamant”. Și căruia i s-a căutat mult și bine originea, de la apartenența la Illuminati pînă la sugestia de siguranță și echilibru. Poate a venit momentul să ne întrebăm și noi ce semnifică un gest bizar, total neromânesc, lansat de președintele Iohannis în 2014 și preluat acum de premierul Ciucă. Și a cărui semnificație pare a fi mesajul de supușenie față de americani.

”Diamantul” lui Merkel, felul cum îți ținea mîinile în față formînd un romb cu degetele, a făcut să curgă multă cerneală de-a lungul mandatelor sale. Un reputat specialist german în comunicare opina că fosta cancelară l-a făcut inconștient la începuturi, apoi a început să-i placă. Un fotograf al ei spunea că femeia avea o problemă cu poziționarea mîinilor întinse pe lîngă corp, ceea ce îi dădea o anume scorțoșenie în pozele oficiale și s-a recurs la romb. Merkel însăși a explicat la un moment dat că gestul ei ar exprima o dragoste pentru simetrie. Cînd poza mîinilor ei în romb a fost folosită publicitar în campaniile electorale, SPD a acuzat-o de cult al personalității, iar ecologiștii au vorbit de decăderea politicii la un nivel foarte scăzut.

”Diamantul” lui Merkel a rezistat eroic, însă, și a început să fie preluat și de alții, cazul lui Donald Trump ori al noului cancelar Olaf Scholz, într-o repriză foto pentru Sueddeutsche Zeitung, iar analiștii au speculat că vrea să transmită mesajul de campanie că e un continuator al politicii merkeliene.
Dacă într-o țară atît de serioasă precum Germania mîinile Angelei Merkel au produs atîta tevatură, avem și noi dreptul să speculăm că politicieni români de top își folosesc propriile mîini pentru a transmite mesaje cu tîlc.
Cum ar fi slugărnicie față de americani și germani.

În 2014, imediat după alegeri, Klaus Iohannis a atras atenția tuturor prin gestul neuzual de a duce mîna la inimă în timpul intonării imnului României. Val de leșinuri ale fătucelor de pe Facebook, îmi amintesc: ”Vai ce frumos, ce mult respect arată un etnic neamț față de imnul țării!”.

Cît de mult a respectat ”neamțul” România și valorile ei s-a cam văzut în cei șapte ani care au urmat.

Poate ar fi trebuit să fim mai atenți la gestul lui.
Unul complet nespecific românilor, ca de altfel și restului popoarelor, cu o unică și notabilă excepție: Statele Unite al Americii.
După ce ”Star-spangled banner” a devenit oficial imnul al SUA, în 1931, nu exista niciun protocol privind poziția mîinilor în timpul ceremoniilor la care se intona. Cîțiva ani mai tîrziu, în 1942, s-a stabilit prin lege ca femeile să ducă mîna la inimă, militarii la frunte, iar bărbații civili să țină pălăriile în mîini. La finele lui 1942, o modificare a protocolului a impus ca și bărbații să ducă mîna la inimă, iar regula s-a păstrat pînă azi, deși protocolul a mai fost amendat în deceniile care au urmat.

Moda introdusă de Iohannis în 2014 era ancorată, deci, nu în obiceiurile românești, ci direct în cele americane, iar președintele l-a păstrat pînă azi, ca pe un important brand personal. În paralel, președintele filo-american și filo-german Iohannis a folosit de cîte ori a avut ocazia și ”diamantul” Angelei Merkel, ca să nu se simtă neglijat Berlinul.

Interesant de observat, la un moment dat și alte figuri autohtone, Ludovic Orban, Marcel Ciolacu, Eduard Hellvig etc începuseră să-l copieze pe Iohannis, dar numai cînd erau în preajma lui, la diverse ceremonii.

Iată, însă, că, mai nou, premierul Nicolae Ciucă, alt filo-american cunoscut, dă atacul la brandul președintelui și face figura cu mîna la inimă chiar și cînd nu e în preajma lui Iohannis. Ca militar de formație, te-ai fi așteptat de la Ciucă mult mai degrabă la reflexul mîinilor întinse regulamentar de-a lungul unei vipuști imaginare.
Dar nu, Ciucă s-a dat rapid pe brazdă, cum s-a văzut la recenta vizită a secretarului de stat american, Anthony Blinken, ori ieri, la intonarea imnului în timpul ceremoniei de la Horezu, la comemorarea lui I.G.Duca.
Interesant, fostul premier Florin Cîțu nu i-a urmat exemplul nici ieri, nici cu alte ocazii, ceea ce întărește convingerea că Nicolae Ciucă ține anume să transmită mesajul supușeniei față de partenerul american preluînd un gest, cum spuneam fără nicio legătură cu obiceiurile și protocoalele românești. (Bogdan Tiberiu Iacob)