Victor Ponta a părăsit șefia PSD și evenimentele par să confirme zvonurile ultimei perioade, potrivit cărora premierul ”e istorie” și că se va retrage, pe rînd, din toate calitățile deținute, pînă va încăpea într-o bortă de șoricel în care să nu îl ajungă mîna lungă a DNA. Un scenariu plauzibil, desigur. În ce ne privește, nu am paria, totuși, pe el.

Cine crede că Ponta a cedat o parte din putere prin decizia anunțată azi, în mod oarecum neașteptat, se înșeală. În primul rînd, centrul adevăratei puteri e la guvern, iar de acolo Ponta nu pleacă. În al doilea rînd, partidul rămîne pe mîna unei echipe de încredere pentru premier, Rovana Plumb și Andrei Dolineaschi, oameni care nu vor mișca în front.

Mișcarea sa îi aduce mai multe avantaje și îi creează o singură vulnerabilitate, ceea ce per ansamblu, îl scoate pe profit.

Să o luăm metodic: Ponta nu a demisionat, ci s-a autosuspendat din funcția de președinte al PSD, manevră permisă de statutul partidului, la art.30. Dacă motivul care a dus la autosuspendare dispare înaintea unui rînd de alegeri statutare, Ponta își poate relua postul, fără probleme.
În plus, congresul PSD nu are data fixată, se știe doar că va fi pînă la finele anului și, cel mai important lucru, conform statutului partidului, noul președinte nici nu e ales de congres, ci prin alegeri la nivelul tuturor membrilor.
Nu în ultimul rînd, orice baron pesedist care s-ar pripi să bată un cui în palma premierului în zilele următoare știe că la apropiata rectificare de buget ar rămîne cu buzele umflate.

În scrisoarea trimisă membrilor PSD, liderul anunță că ”Pentru a nu lasa ca aceasta situatie sa afecteze PSD, va aduc la cunostinta decizia mea de nu mai ocupa nicio functie de conducere in Partid pana la momentul in care imi voi demonstra nevinovatia fata de acuzatiile aduse (in ce ma priveste nu functioneaza prezumtia de nevinovatie prevazuta de Constitutie!). In cazul in care nu voi avea o solutie a justitiei in acest sens pana la data Congresului PSD, nu voi candida la nicio functie si voi lupta din simpla si onoranta calitate de membru de partid”.

Prin decizia de azi, Ponta mută meciul în ograda DNA, instituție care, vrea-nu vrea, va trebui să răspundă rapid curiozității publice: este sau nu este premierul Ponta bun de trimis în judecată în scandalul contractelor cu Șova, singurul în care se derulează în prezent o anchetă?

Orice tărăgănare a anchetei va crea impresia că DNA face jocuri politice și blochează voit clarificarea situației la nivelul celui mai mare partid din România. Procurorul general însuși ar putea cere o urgentare a anchetei fără a risca vreo acuzație partizanat, la fel cum ANI a cerut anul trecut, justificat, judecarea cu celeritate a lui Iohannis. (Că asta nu s-a și întîmplat e problema Liviei Stanciu și a ÎCCJ)

Nu este exclus ca decizia lui Ponta să fi fost stimulată de informația de culise că procurorii sunt în impas și nu au suficiente date ca să-l înfunde în fața judecătorilor, lucru care ar cam explica și de nu se mai aude nimic de dosar de ceva vreme.
În acest caz, DNA ori accelerează nebunește ancheta și interogatoriile, ori va trebui să recurgă la NUP.

Un alt avantaj e că premierul dă un șah sever de imagine PNL, partid care răcnește contra corupților din toți bojocii, dar îi ține pe ai săi sub pulpană. A trecut – luăm un exemplu la întîmplare – mai bine de o săptămînă de cînd prim-vicepreședintele PNL Sorin Frunzăverde a fost trimis în judecată pentru corupție, fără ca PNL să anunțe statutara sa suspendare din funcție.
Or, PSD are în acest moment, în contrapartidă, atît numărul unu cît și numărul doi retrași din funcții.
Unde e raiul corupților în politica momentului?

Și cît vor mai putea întinde coarda DNA și PNL, primul, făcîndu-se că plouă în materie de pedeliști și peneliști, al doilea, cocoloșindu-i pe puținii care ajung, totuși, pe mîna Justiției? Probabil nu foarte mult.

Ponta dă o lovitură, pe de altă parte, și penalilor din propriul partid, dintre care unii nu îl văd bine: cum să mai încerce jocuri contra premierului inși care, spre deosebire de el, nici măcar nu au făcut pasul înapoi după necazurile cu justiția?

De remarcat, totodată, că Ponta și-a ales atent momentul să facă anunțul, exact cînd Iohannis pleacă din țară, trei zile, în Spania, ceea ce va bloca parțial relaționarea sa cu PNL pe subiectul în cauză. Din acest punct de vedere, e de așteptat, dimpotrivă, să asistăm în următoarele trei zile la o ofensivă mediatică a premierului, pe fondul absenței respective.

În egală măsură, se creează percepția, la nivelul marelui public, că Ponta a cedat unei presiuni din partea Cotrocenilor din cauza refuzului de a mări salariul președintelui. O mișcare de geniu, în planul imaginii, ar fi aprobarea, totuși, a respectivei ordonanțe în ședința de guvern de miercuri, ceea ce ar întări, public, bănuiala de care vorbeam; or, ideea că Iohannis e preocupat de luni de zile să-și mărească leafa a căzut cam prost pînă și susținătorilor săi.

Singurul punct vulnerabil al manevrei pontiste e inducerea ideei că nu poți fi ”penal” la partid, dar poți fi la guvern, ceea ce e mai greu de explicat. O problemă care a fost trecută de strategii premierului, probabil, la capitolul ”pagube colaterale”; se va încerca îngroparea ei sub argumentul că o cădere de guvern în plină vară, cu parlamentul în vacanță și jumătate dintre aleși plecați în concedii în străinătate, cu criza din Grecia în coastă șamd ar fi un preț prea mare de plătit de către țară, iar premierul, ca un lider ”responsabil” ce e, nu va risca stabilitatea politică națională. (Bogdan Tiberiu Iacob)