”Un înger căzut din rîndul celor liberi? Vecina Ungariei ar putea avea mari probleme. Deficit bugetar uriaș, asezonat cu o criză politică” titrează într-o analiză dedicată situației din România publicația economică ungară Portfolio.hu, una dintre cele mai influente surse de informații economice din Ungaria, adresîndu-se în principal profesioniștilor din domeniul financiar, investitorilor și managerilor.

”Situația politică fragmentată și incertă din România va încetini, probabil, eforturile de consolidare fiscală ale noului guvern – a subliniat la sfârșitul lunii ianuarie agenția internațională de rating Standard & Poor’s, care a retrogradat perspectiva ratingului de datorie „BBB minus” al României de la stabilă la negativă. Dacă ar fi să rezumăm situația actuală a României într-o singură propoziție, probabil că aceasta ar fi suficientă pentru ca un investitor pe piața obligațiunilor să evite să se grăbească să cumpere titluri de stat românești. Căci în ea se regăsește tot ceea ce, în general, aceștia preferă să evite: un deficit bugetar ridicat, o situație politică fragilă și, ca rezultat al celor două, o incertitudine în reducerea deficitului.

Experții S&P au evidențiat că cheltuielile publice dinaintea alegerilor parlamentare din 2024 au propulsat deficitul la 8,7% din PIB, un nivel mai mare decât toate așteptările lor anterioare. Mai mult, din cauza încetinirii economice, nu se întrevede deocamdată cum ar putea fi ținut sub control acest deficit considerabil. În același timp, politica fiscală laxă împiedică o reducere semnificativă a deficitului contului curent, ceea ce înseamnă că vorbim despre un deficit clasic dublu. Acest deficit de cont curent este finanțat de România prin împrumuturi suplimentare, ceea ce expune țara în mod special la o posibilă pierdere a încrederii investitorilor internaționali.

Statul român intenționează să emită în 2025 obligațiuni în valută în valoare de 13 miliarde de euro, una dintre cele mai mari sume de pe piețele emergente, ceea ce arată că țara are într-adevăr nevoie de finanțare externă(…)

Situația este cu atât mai complicată, ci cît alegerile parlamentare din 2024 nu au calmat spiritele. În noiembrie, România a atras atenția internațională când candidatul de extremă dreapta Călin Georgescu a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale, însă Curtea Supremă a anulat rezultatul, invocând că politicianul a fost finanțat în mare parte din fonduri străine, rusești. Al doilea tur nu a mai avut loc, iar de atunci țara se confruntă cu un blocaj politic. Primul tur al alegerilor repetate a fost programat pentru 4 mai, iar al doilea pentru 18 mai, astfel că riscul politic rămâne ridicat.

Indiferent de rezultat, alegerile sunt departe de a fi tranșate, fiind așteptate noi dispute juridice și proteste de stradă, iar scena politică românească va rămâne tensionată probabil săptămâni sau chiar luni de acum încolo. Acest lucru nu este deloc favorabil pentru economie și piețe.

Situația actuală poate părea ciudată, deoarece economia românească a fost mult timp considerată o poveste de succes în regiune, iar investitorii au „iubit” piața, în ciuda deficitului bugetar ridicat și a deficitului contului curent. Totuși, riscul politic a aprins o scânteie care a schimbat percepția. Se confirmă astfel vechea zicală conform căreia situația bugetară și poziția de finanțare externă nu sunt o problemă atâta timp cât piața este dispusă să le finanțeze (ideal, la un cost scăzut). Ani la rând, acest lucru a funcționat pentru România, dar acum direcția vântului pare să se schimbe.

Tensiune resimțită și pe piața obligațiunilor

O parte a pieței pare să se îndepărteze de România, deși datoria publică raportată la PIB este considerată scăzută în regiune. Investitorii nu văd însă o traiectorie sustenabilă care să asigure reducerea deficitului bugetar record și a deficitului contului curent. Deși guvernul încearcă să vină cu planuri convingătoare, acestea nu sunt deocamdată suficiente.

De la începutul anului, mai multe licitații de titluri de stat au eșuat, statul român nereușind să atragă sumele vizate din cauza interesului scăzut al investitorilor sau a randamentelor considerate inacceptabile.

Situația este mai îngrijorătoare pe segmentul obligațiunilor în valută: la sfârșitul lunii martie, România a emis obligațiuni în euro pe 7 și 14 ani, în valoare totală de 2,75 miliarde de euro, cu randamente de 5,875%, respectiv 6,75%. Ministrul român de finanțe, Barna Tánczos, a considerat acest lucru un progres, deoarece spread-ul a fost redus cu 20-30 de puncte de bază față de emisiunea din februarie. Totuși, dacă luăm în considerare că Ungaria a emis în ianuarie obligațiuni în euro pe 10 ani cu un randament de 4,5%, diferența de aproape 150 de puncte de bază pentru o obligațiune cu scadență mai scurtă nu pare deloc favorabilă.

Nu este de mirare că, după această emisiune, un expert pe piața obligațiunilor a declarat pentru publicația Global Capital că prețul obligațiunilor sugerează o clasificare în categoria BB, adică cu cel puțin un grad sub ratingul actual BBB minus. Un alt manager de portofoliu a abordat problema din altă perspectivă, spunând că piața românească este relativ atractivă în prezent, comparând-o cu Marocul, care, deși are un rating BB plus, a emis obligațiuni în euro cu un spread cu 180 de puncte de bază mai mic decât România, deși aceasta din urmă are un rating teoretic mai bun.

După cum s-a menționat, vor fi necesare noi emisiuni, deoarece, pe lângă cele 4 miliarde de euro din februarie și 2,75 miliarde din martie, sunt planificate alte 6,75 miliarde de euro în obligațiuni în valută pentru 2025.

Încă din ianuarie, Reuters scria că un număr tot mai mare de investitori se tem că România ar putea pierde statutul de „recomandată pentru investiții” la agențiile de rating și ar putea ajunge în categoria „junk” după ce toate cele trei mari agenții au retrogradat perspectiva ratingului la negativă. Acest lucru ar transforma economia românească într-un exemplu clasic de „înger căzut”, ceea ce ar putea duce la o creștere suplimentară a costurilor de finanțare. Un studiu al Băncii Mondiale din 2016 arată că, dacă o țară este retrogradată în categoria „junk” de cel puțin două agenții majore, costurile de finanțare pe termen scurt cresc în medie cu 200 de puncte de bază.

Piața încearcă deja să se pregătească pentru acest scenariu, existând semne că prețurile obligațiunilor românești devin tot mai incerte, după cum a declarat pentru Reuters, la începutul anului, Yerlan Syzdykov, responsabilul pentru piețele emergente al Amundi.

Bloomberg a relatat la mijlocul lunii februarie că fondul american de hedging Franklin Templeton și-a mărit semnificativ expunerea pe obligațiuni românești într-un moment în care majoritatea pieței vindea. Acest lucru ar putea fi un semn pozitiv, sugerând că o parte a investitorilor continuă să aibă încredere. Totuși, este bine cunoscut că Templeton obișnuiește să cumpere atunci când alții vând, urmărind să profite din această strategie contrariană. Așa s-a întâmplat și în cazul Ungariei, unde, în prima jumătate a anilor 2010, au construit un portofoliu de obligațiuni de peste 10 miliarde de dolari. Prin urmare, prezența Templeton ar putea întări percepția că încrederea majorității pieței în activele românești s-a clătinat.

David Zahn, șeful diviziei de obligațiuni europene a Templeton, consideră că randamentele obligațiunilor românești în euro compensează riscurile. El deține o cantitate semnificativă de obligațiuni verzi cu scadență în 2036, care aveau un randament de aproximativ 6,2% în februarie. Într-un interviu, Zahn a declarat că, după alegerile prezidențiale din mai, guvernul român va veni probabil cu planuri bugetare mai serioase pentru reducerea deficitului. A adăugat că guvernul va face tot posibilul pentru a evita retrogradarea în categoria „junk” de către
agențiile de rating.

Cu toate acestea, după achizițiile de la începutul anului, Templeton pare să adopte o poziție de așteptare, cel puțin asta sugerează faptul că, potrivit Bloomberg, nu a cumpărat din obligațiunile în euro emise în februarie, fiind mulțumiți cu pozițiile lor actuale în România.

Templeton nu este singurul, deoarece Bloomberg a mai relatat în februarie că fondul Payden Emerging Markets Bond Fund a renunțat la obligațiuni ungare în euro, crescându-și în același timp expunerea pe România.

Pe baza celor de mai sus, România mai are o șansă de redresare, dar aceasta depinde în primul rând de reducerea tensiunilor politice după alegerile prezidențiale din mai, urmată de prezentarea rapidă de către guvern a unui plan realist și convingător de reducere a deficitului. Dacă acest lucru se realizează, retrogradarea ar putea fi evitată, dar agențiile de rating probabil nu vor mai aștepta mult timp înainte de a lua o decizie dureroasă” se mai arată în analiză. (Traducere și adaptare B.T.I.)

foto: facebook