”Dacă apare o axă Berlin-București, România își va putea consolida imaginea de partener de încredere al UE și NATO”. Această frază nu e spusă la bodegă de vreun analist de cartier, ci aparține organului oficial al guvernului german, Deutsche Welle, într-o analiză care se înscrie în ceea ce am putea denumi, deja, o campanie. Sugestiile DW privind necesitatea apariției axei București-Berlin în locul tradiționalelor București-Londra-Washington, ori București-Paris-Washington, au venit în paralel cu vizitele celor mai înalți oficiali germani în România, în decurs de doar cîteva săptămîni. Versiunea DW nu doar că nu mai conține Londra ori Paris, dar sare și Washingtonul. Se întîmplă ceva mișcări tectonice în geopolitica regiunii, în an preelectoral?

În aprilie am avut o vizită oficială suspect de puțin anunțată în prealabil: cancelarul german Olaf Scholz a sosit în România şi a fost primit de preşedintele Klaus Iohannis, ulterior de premierul Nicolae Ciucă, ba s-a văzut chiar și cu Maia Sandu. Ne amintim că fostul cancelar, Angela Merkel, a avut nevoie de 5 ani să viziteze România. Scholz a dat cu acel prilej mesaje foarte călduroase pentru România, marșînd pe nevoia acceptării noastre în Schegen: „Sprijinim puternic aderarea României la Schengen. Sper să aibă loc anul acesta”. Chestie care a provocat chiar o replică nervoasă a ministrului de Interne austriac.

Zilele trecute, a urmat la rînd președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, sosit în vizită de stat. Steinmeier nu doar că a avut discuții înalte la Cotroceni, dar și-a diversificat programul prin vizite la Sibiu și Timișoara, întrevederi cu oficiali locali, afaceriști, copiii, etnici germani ori evrei, vizită în școli, biserici, primării, în spații deschise șamd.

„Această vizită a confirmat impresia mea că noi în Germania trebuie să ne uităm mai mult spre România, cu mai mult interes”, a declarat Steinmeier la Timișoara.

Interesantă formulare.

Să reamintim cîteva elemente.

În 2005, Traian Băsescu a lansat celebrul concept de politică externă axa București-Londra-Washington, care a rezistat pe piață ceva ani, dar s-a fîsîit prin absența concretă a Londrei, mai ales după Brexit. O vreme s-a vorbit de axa București-Paris-Washington.
Imediat după alegerea lui Klaus Iohannis, la începutul lui 2015, Eduard Hellvig, respnsabil de campanie al președintelui și consilier personal pe probleme de politică externă – înaintea numirii la SRI – a surprins și nu prea, anunțînd nevoia unei axe noi, București-Berlin-Washington.

Hellvig si-a prezentat viziunea asupra politicii internationale intr-un articol publicat pe blogul sau in 8 ianuarie 2015, în care scria că „Prioritatea fundamentala a anului 2015 este ancorarea mai pronuntata si activa a Romaniei in ecuatia securitatii euro-atlantice, pe axa Washington – Berlin – Bucuresti”, inlocuind astfel Londra din axa lui Traian Basescu.

Organul de presă finanțat de congresul american, Europa liberă, îl contra dur: ”O axă București-Berlin-Washington nu este posibilă, din simplu fapt că nu există în acest moment o legătură liniară între Germania și Statele Unite. În materie de securitate națională, România nu se bazează pe Uniunea Europeană, ci pe NATO și mai ales pe parteneriatul strategic cu Statele Unite”.

Iată că de ceva vreme, trustul de presă al guvernului german, pedalează tot mai tare, atît în versiunea germană cît și în cea română, pe nevoia unei axe București-Berlin care, atenție mare, nu mai include vreun al treilea partener.

”Motivația principală a vizitei lui Steinmeier va fi probabil viitoarea cooperare strategică dintre Germania și România și, în special, sprijinul permanent pentru Ucraina și Moldova. Deși ar putea fi prematur să vorbim despre o axă Berlin-București, totul ar părea să îndrepte în această direcție” scrie DW, într-o analiză recentă.

”În mod paradoxal, războiul sângeros al Rusiei împotriva Ucrainei și schimbarea decisivă a politicii externe și de apărare a Germaniei oferă României o oportunitate istorică de a-și scutura vechea imagine de rudă săracă a UE. Dacă apare o axă Berlin-București, România își va putea consolida imaginea de partener de încredere al UE și NATO. Acest lucru ar putea ajuta România să contracareze tendințele iliberale din țară, cum ar fi influența Bisericii Ortodoxe anti-occidentale sau Alianța de extremă dreapta pentru Uniunea Românilor (AUR) pro-rusă. De asemenea, ar putea atrage miliarde de euro în investiții de care țara are nevoie urgentă pentru a-și moderniza infrastructura. După decenii în care s-a concentrat asupra parteneriatului său cu Rusia peste capul țărilor din centrul și sud-estul Europei, Berlinul are acum șansa să arate că ia regiunea mai în serios. Este, de asemenea, o oportunitate pentru președintele Steinmeier, care a fost timp de mulți ani arhitectul politicii germane în Rusia” mai punctează DW.

Într-o altă analiză, intitulată ”O axă strategică București-Berlin?”, DW scrie: ”Berlinul pare interesat să extindă relațiile cu Bucureștiul spre o zonă politico-strategică, mai ales că o acoladă de acest fel vine pe o solidă bază economică”.

”Există multe motive pentru România să-și dorească o axă politico-strategică București-Berlin. Nu doar că există o bază economică de pornire, ci și fiindcă dintotdeauna țara s-a aflat la periferia lumii occidentale situată cumva între cele trei mari puteri ale regiunii: Turcia, Germania și Rusia. Această așezare pe hartă a conturat glisările politice ale românilor. De mai multă vreme, sondajele de opinie autohtone arată că pe primul loc într-un top al credibilității girat de români se află Germania, urmată de Statele Unite. Dincolo de prejudecățile istorice pozitive pe care le au românii față de germani, accentuate, poate, de cei aproape un milion de români care s-au mutat de curând în Germania pentru a câștiga mai bine, există și o forță de atracție, care vine din puterea pe care o generează această țară, prin dezvoltarea ei economică, prosperitatea atât de vizibilă, cultura liberală, eficiența și superioritatea serviciilor publice pe care le oferă propriilor cetățeni.

România mizează pe americani pentru apărare, dar încearcă să-și caute și ancore europene, în spatele mecanismelor NATO și UE. Franța a răspuns mai repede acestor căutări și a trimis anul trecut 500 de soldați francezi, o escadrilă de tancuri Leclerc și un sistem de apărare aeriană, dar în subsidiar speră să obțină contracte profitabile de armament în România. Germania, care are deja interese economice majore aici face altfel de planuri, care să mențină interesele, inclusiv strategice, pe termen lung. Din acest punct de vedere, investițiile în fabrici de armament, în cercetări și dezvoltări conexe acestui domeniu sunt proiecte pe termen lung așezate pe o tradiție cumulativă cu rădăcini adânci, în același timp culturale, politice și economice.

Depinde mult de elitele politice din România ca Germania să vadă o oportunitate în dezvoltarea unei axe strategie București-Berlin, într-o perioadă în care plăcile tectonice ale geopoliticii se mișcă atât de brutal în proximitatea țării” conchide DW.

E greu să urmărești această evoluție extrem de interesantă a relației Germania-România și să nu te gîndești la posibile consecințe asupra alegerilor de anul viitor.

Așa cum am mai scris deja, în 2024 binomul SUA-Franța va încerca să-și impună un președinte propriu, posibil Laura Kovesi. Planul s-ar putea lovi de împotrivirea binomului Rusia-Germania, poate și China, mai în fundal.
Grav afectată de criza economică provocată de războiul puternic susținut de americani, Germania ar putea abandona curînd sfiala în domeniul politicii externe și să se implice mult mai serios în jocurile geopolitice. Cu spatele la zid, colosul german dă semne că intră pe teren.
Va susține Germania – țara despre al cărei serviciu secret BND se aude că e cel mai influent în România – anul viitor vreun candidat propriu împotriva omului susținut de americani și unii aliați ai lor? Ar putea fi, spre exemplu, filogermanii Eduard Hellvig ori Andrei Marga? Va marșa la combinație și Rusia?
Sunt întrebări pe cît de fierbinți, pe atît de legitime. (Bogdan Tiberiu IACOB)