Cultura asiatică prinde rădăcini şi în România. În cartierul bucureştean Dristor funcţionează singurul templu Zen din România unde practicanţii acestui cult respectă cu sfinţenie toate ritualurile tradiţiei străvechi, care a făcut primii paşi în Europa cu mai puţin de 5 decenii în urmă.Un alt fel de calugariLa sfârşitul anilor ’60 maestrul Taisen Deshimaru, purtător al esenţei Zenului adevărat, soseşte şi se stabileşte în Franţa. Discipolul lui, Myoken Bec, continuă misiunea de răspândire a învăţăturii Zen, iar în 1991 părăseşte Franţa natală pentru a planta „sămânţa” Zenului în Europa de Est. Ajunge şi în România, unde fondează prima comunitate Zen est-europeană, formată în mare parte din practicanţi de arte marţiale – mediul cel mai apropiat la acea dată de Zen. Myoken aduce cu el învăţătura Maestrului său, a Maeştrilor din vechime, dar şi cărţile fundamentale ale Zenului şi Buddhismului, ajutând în timp comunitatea să îşi lărgească orizonturile şi să aprofundeze practica autentică a Zenului. Cu timpul grupul se dezvoltă, practicanţii provenind astăzi din medii extrem de diverse. În 1995 ia fiinţă Fundaţia Culturala Mokusho Zeisler România, al cărei preşedinte este Yvon Myoken Bec, ce are ca scop răspândirea învăţăturii Zen. Membrii fondatori sunt practicanţii pentru care Zenul reprezintă un punct important în viaţa lor. În acelaşi timp ei îşi îndeplinesc responsabilităţile faţă de familie şi societate. Acest aspect, de întrepătrundere a socialului şi a practicii, reprezintă, de fapt, o caracteristică de bază a tuturor celor care practică Zen, fie ei mai vechi sau mai noi. Viata intr-o manastire ZenÎn 1995 practicanţii Zenului au hotărât să se stabilească în cartierul Dristor, pe strada Complexului nr. 2A. Din acel moment, dojo-ul Zen astfel înființat, are un program zilnic ce dă posibilitate tuturor oamenilor, să devină adepţi ai Zenului sau zazenului, acea faimoasă „meditaţie în tăcere”. În vara lui 2008, dojo-ul din str. Complexului devine oficial Templu Zen, în care practica de zi cu zi este asigurată şi supravegheată de călugări Zen (unsui). Locaţia primeşte cu această ocazie numele de Mokushozen-Ji, Templul Zenul Iluminării Tăcute. “Aici sunt organizate perioade de practică intensivă condusă personal de Maestrul Myoken(foto), explică Ionuţ Koshin Nedelcu. În cadrul acesta se reunesc practicanţi din toate colţurile ţării şi de peste hotare, urmând cu toţii, pe perioada sesshin-ului, programul de practică dintr-un templu Zen tradiţional. Zenul are la baza principii extrem de simple. Este nevoie doar de un zafu (perna tradiţională) pe care să te poţi aşeza. Zenul evită complicaţiile minţii. Atitudinea corectă a minţii depinde de o respiraţie corectă. Zenul nu este interesat de regimurile alimentare, de teorie, de dogme. El nu este nici „pro” nici „contra”, ci trece dincolo de această dualitate, armonizând contrariile. El înglobează tot prin faptul că nu se ataşează de nimic, înglobând nimicul. Zenul, zazenul, este ku, este nimicul, vidul care conţine totul.” Definitie“Zenul” este o practică Mahayana, se face împreună cu ceilalţi, pentru ceilalţi. Un călugăr Zen (unsui în japoneză, adică: „nor şi apă”) este un bodisattva (fiinţa măreaţă) al cărui scop este salvarea tuturor fiinţelor: eliberarea sa este amânată atâta timp cât în lume mai există chiar şi o singură fiinţă de salvat. (Răzvan Mateescu)