CURS VALUTAR
1 EUR = 0 RON DOWN | 1 USD = 0 RON DOWN | 1 GBP = 0 RON DOWN

Prizonierul de lux

1 comentariu / 2794 vizualizări / 6 mai 2016

Președintele Klaus Iohannis, dacă a ajuns prizonier al sistemului, devine extrem de costisitor pentru societatea românească. Se transformă într-un prizonier de lux, a cărui întreținere costă mult. Și care, din această poziție, de om legat de mâini și de picioare și uneori legat și la gură, este incapabil să ofere ceva la schimb românilor care l-au ales și l-au instalat la Cotroceni. Paradoxul face că, mai mult decât fiecare dintre ceilalți președinți în parte, Klaus Iohannis este forțat de împrejurări fie să-și asume o imensă autoritate și să acționeze că atare, fie să renunțe la mandat. De aici și pericolul real al suspendării sale sau al împingerii către o demisie.
Să ne amintim. În campania internă pentru desemnarea drept candidat prezidențial, Klaus Iohannis a prezentat o schiță a proiectului său politic pentru următorii zece ani. În campania propriu-zisă, la capătul căreia l-a învins pe Victor Ponta, acest proiect a fost prezentat într-o formă mai consistentă, un capitol important referindu-se la strategia de securitate națională. Din care strategia de apărare reprezenta doar o parte. Mai târziu, sub denumirea totuși de “strategie națională de aparare”, Klaus Iohannis a prezentat Parlamentului un document fulminant. Pe care Parlamentul l-a votat aproape în unanimitate. Singurul care a sesizat că se întâmplă ceva neobișnuit a fost Călin Popescu Tăriceanu.
De fapt, acest document, extrem de important, aprobat de Parlamentul României consacra existența unui nou tip de instituție prezidențială, mult mai asemănătoare administrației americane decât administrațiilor anterioare din România. Chintesența acestei filosofii consta în înființarea unor consilii consacrate diverselor domenii de activitate, alcătuite din experți de primă mărime. Acest aparat, destul de consistent calitativ și cantitativ, aflat la dispoziția președintelui, permite adoptarea unor decizii strategice, a unor veritabile ținte în politica de dezvoltare a României, securitatea dobândind astfel un spectru mult mai larg și mai profund. Ar fi vorba de securitatea socială, de securitatea ecologică, de securitatea financiară, de securitatea în domeniul sănătății și educației, în domeniul apărării și, evident, ar fi vorba și de securitatea în sensul ei clasic. Este proiectată astfel existența unui guvern paralel, aflat la degetul mic al președintelui.
Până în prezent și destul de timid, din tot acest proiect nu a fost pus în operă decât Consiliul Fiscal. Dominat de experți în domeniu, cei mai mulți de la Banca Națională a României. Dar, chiar și sub acest aspect, ideea a înțepenit cumva în proiect. De fapt, acesta este “guvernul sau” care încă nu s-a născut. Și care, dacă mai trece mult timp, va juca rolul unui făt care, dintr-un motiv sau altul, trebuie avortat.
Și fiindcă tot vorbeam de “guvernul sau”, pe măsură ce trece timpul, îmi dau seama că s-ar putea foarte bine ca acesta să fie sau să devină guvernul lui Traian Băsescu. Zilele trecute, spre stupoarea generală, Traian Băsescu a fost auzit apărând guvernul Ciolos și membri ai guvernului Ciolos cu un aplomb mult mai mare decât a pledat vreodată pentru acest Executiv președintele Klaus Iohannis. Și, în plus, nu-i așa, mulți dintre componenții Executivului provin din pepiniera directă a lui Traian Băsescu sau pepiniera sa indirectă, via Monica Macovei. Dar să închidem această paranteză până când nu-i speriem de tot pe cititori.
Fapt este că există o distanță ca de la cer la pământ între proiectul prezidențial, cel gândit pe zece ani, cu această componentă importantă a strategiei de securitate națională și realitatea de la Cotroceni, care nu se îndreaptă deloc în această direcție. În loc să se sprijine pe o structură din ce în ce mai puternică și numeroasă de specialiști de prima mărime transformați în consilieri, Klaus Iohannis înțelege să-și conducă instituția cu persoane în ce mai mare parte șterse, amatoare în materie de construcție de stat, indivizi lipsiți de personalitate, mai degrabă yesmeni, și vădit amatori în domeniile de care răspund. Nu generalizez. Dar aceasta este impresia generală. Dacă situația continuă așa, atunci Klaus Iohannis va deveni, din ce în ce mai mult, prizonier al altor centre de influență, exterioare Palatului Cotroceni și exterioare clasei politice care l-a proiectat în funcția de președinte și, parțial, exterioare chiar “sistemului”. În această eventualitate, instituția ca atare se fragilizeaza, iar reprezentantul ei se vulnerabilizează.
Klaus Iohannis este astfel obligat fie să se urnească din loc și să joace, până la capăt ,cartea strategiei de securitate națională adoptată de Parlament și care l-ar putea transforma într-un președinte cu adevărat puternic, fie să se consoleze cu ideea că va părăsi, nu peste multă vreme, înalta funcție pe care o deține. (Sorin Roșca Stănescu)

FoloseSte contul de Facebook pentru a comenta

Un comentariu

  1. CEI CARE L+AU COCOTAT LA COTROCENI EXACT ASTA AU VRUT …O MOMIIE IN GEAM !

Comenteaza

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *