Candidatul PNL de azi, Rareș Bogdan, arma liberală teribilă contra ”ciumei roșii”, deplîngea amarnic, într-un material din iunie 2012, condamnarea lui Adrian Năstase, ”cel mai bun premier din istoria post-decembristă” și o punea pe seama uneltirilor politico-mediatice ale judecătorilor, avertizînd că s-a ajuns prea departe, ca într-o dictatură africană ori sud-americană. În același material, Bogdan dezvăluia că președintele de atunci, Traian Băsescu, se temea cel mai mult de doi politicieni: Adrian Năstase și Călin Popescu Tăriceanu.

”Traian Băsescu şi-a învins definitiv duşmanul de moarte. Acum, simplul om de care i-a fost teamă în spaţiul politic nu mai are nici o posibilitate de a se bate cu el. E învins. Şi aproape mort…
Năstase n-a putut suporta umilinţa şi, într-un ultim gest de bărbăţie, ce ciudat sună acest cuvânt pentru un om acuzat de prea multe ori că nu are legătură cu acest gest, a ales, asemeni unor cavaleri de odinioară, să se sinucidă. Între Rahova şi Ceruri, cel mai bun premier pe care l-a avut istoria recentă a României a ales Cerul. Din păcate pentru el şi pentru cei care încă cred în onoarea de a ieşi din lume cu fruntea sus, nu i-a ieşit… A fost aproape, dar cartuşul a greşit ţinta” scria candidatul PNL în Ziua de Cluj.

”Condamnarea lui Adrian Năstase are prea multe lucruri neclare pentru a nu ridica suspiciuni şi întrebări. În primul rând, vreau să-i întreb pe domnii judecători cum caracterizează sintagma „a fost un act de corupţie normal”, sintagmă prezentă în motivaţie şi pe buzele tuturor judecătorilor. De asemenea, mă întreb ce fel de act de corupţie şi cât de puţin normal a fost corupţia lui Mircea Hava, Dorin Florea, Gheorghe Ştefan, Elena Udrea, Adriean Videanu, Roberta Anastase, Radu Berceanu, Ioan Oltean, Gheorghe Flutur, Anca Boagiu, Florin Popescu sau alţi slugoi deşănţaţi ai marelui Băsescu.
Din acest moment, practic în România s-a intrat într-o logică specifică Americii de Sud sau statelor africane. Răzbunările, de o parte şi de alta, vor curge lanţ şi, din păcate, pradă acestor răzbunări vor cădea suficienţi oameni nevinovaţi!” adăuga el.

”Adrian Năstase are toate şansele ca în acest dosar în care a fost condamnat definitiv şi irevocabil să câştige la CEDO. Dar ce mai contează? Statul român va plăti pentru jocul politico-mediatic făcut de nişte judecători, iar România va reuşi din nou marea performanţă de a se afla pe primele pagini ale publicaţiilor de top, pentru că, după 20 de ani din momentul în care a împuşcat un preşedinte, a evoluat atât de mult încât a reuşit să-şi condamne, pe un probatoriu jenant, un premier”.

În final, fostul ziarist mai dezvăluia că ”În mai 2011, înainte cu patru zile de alegerile din cadrul Convenţiei Naţionale a PDL, un grup de vaşnici tovarăşi din fruntea formaţiunii aflate atunci la guvernare a fost chemat la Cotroceni. Lângă Grădina Botanică. Acolo, târziu în noapte, preşedintele Băsescu, totodată şi preşedinte de facto al PDL, le-a spus celor prezenţi, un număr de aproximativ 9-10 lideri PDL, următoarele: „Norocul vostru, bă, ştiţi care e? Că îi aveţi ca adversari pe Crinuţ şi pe Victoraş. Dacă erau Năstase şi Tăriceanu, voi nu mai eraţi azi aici, hăhăhă, şi nici eu nu mă simţeam foarte bine…”. (B.T.I.)