De peste 45 de ani Romania nu s-a mai aflat intr-un asemenea pericol. De cand Uniunea Sovietica, aceeasi Rusie cu alta palarie, a invadat Cehoslovacia. Pentru ca, vezi Doamne, comunismul era in primejdie. Atunci Nicolae Ceausescu a reactionat. Spaima romanilor de o invazie ruseasca, dar si mandria pentru gestul ripostei l-au facut o vreme popular pe tiran. Dar societatea romaneasca, la acea data, a fost traumatizata. Si s-au luat masuri pentru a ne apara cu demnitate de o invazie. Nu am dormit. Astazi in ce masura difera situatia Romaniei de cea de atunci?

Pentru prima data in istorie avem privilegiul de a face parte dintr-un sistem de aliante economice, politice si militare ale unei puteri globale. Pana una-alta, ale celei mai mari puteri dominante pe planeta Pamant. Dar suntem totusi un stat de frontiera. Primul lovit la o adica. Asa ca nu ar trebui deloc sa ne culcam linistiti la umbra Aliantei NATO. Din aceasta perspectiva, Romania trebuie sa isi ia toate masurile de prevedere. La vedere. In forta. Intr-o maniera concludenta. Facem asta? Nu facem.

Doi reputati analisti politici din lume, specialisti in geopolitica, lanseaza aproape simultan semnale care par divergente. Primul este Nouriel Roubini. Laureat al Premiului Nobel. Un om care a prevazut multe si in primul rand criza. Acesta insista asupra unui alt pericol major. Al Chinei. Un pericol de perspectiva. Intr-un timp cu orizont mediu. Cel de-al doilea este Zbigniew Brzezinski, faimos profesor de geopolitica la una dintre cele mai prestigioase universitati din Statele Unite, fost consilier de strategie al presedintelui Jimmy Carter. El atrage atentia asupra Moscovei. Pe care o plaseaza in epicentrul unui viitor conflict major. Si trage un serios semnal de alarma, azi si nu maine, in legatura cu statele vulnerabile NATO, cele de la frontiera Aliantei, cum este Romania.

Ce spune Nouriel Roubini? Ca acest conflict din Ucraina reprezinta un mizilic. Un fel de incercare a muschilor. Ca va invinge ratiunea. Ca Rusia, cu alte cuvinte, este mai europeana decat crede. Si, in consecinta, nu va forta limitele. Dar ce ne facem ca totusi le-a fortat? Creand, prin desprinderea Crimeii din statul ucrainean si anexarea ei Rusiei, un precedent extrem de periculos in Europa. Care da peste cap, asa cum nu s-a mai intamplat, intelegerile intervenite intre marile puteri dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, precum si acordurile de la Helsinki. Nu o spune Roubini, o spun eu: reunificarea Germaniei, dezmembrarea Cehoslovaciei si a Iugoslaviei si chiar si crearea fortata a unui stat Kosovo nu reprezinta precedente la fel de periculoase. Pentru ca, in definitiv, in niciuna dintre aceste situatii, la situatia existenta nu s-a ajuns prin violari ale statutului de independenta al unor natiuni. Roubini recomanda sa privim pur si simplu in alta directie. Spre China, care a devenit oficial prima putere economica a lumii. Spre India, care a ocupat locurile detinute pana de curand de Germania si Japonia. Sa privim mai degraba spre Atlantic. Acolo unde axa planetei se rasuceste. Roubini spune ca, pe masura ce China si India isi vor consolida statutul intensificandu-si activitatile comerciale, aceste state vor fi interesate sa-si protezeje rutele maritime, terestre si aeriene. Si, ca urmare, isi vor mari exponential capacitatea fortelor armate. Ceea ce pentru Statele Unite ar putea reprezenta o provocare. Iar Statele Unite vor riposta prin cresterea gradului de securitate. China s-ar putea simti indiguita. Si ar putea reactiona nervos la randul ei. Iata reteta unei conflagratii mondiale.

Brzezinski, dimpotriva, insista asupra situatiei la zi. Cea generata de razboiul din Ucraina, care nu mai este un razboi rece. El explica faptul ca Moscova, supusa sanctiunilor economice care vor avea drept consecinta contraperformante in indeplinirea legii bugetului, va riposta. Vladimir Putin va fi tentat sa puna aceste contraperformante nu pe seama propriilor actiuni, ci mai degraba pe seama inamicului extern. Si atunci va continua sa provoace escaladand operatiunile militare. Iata a doua reteta a unei conflagratii care poate deveni mondiala.

Si Roubini si Brzezinski au dreptate. Fiecare in felul lui. Dar noi trebuie sa fim mai atenti atunci cand Brzezinski vorbeste despre iminenta unui mare conflict generat de situatia din Ucraina, cand spune ca statele vulnerabile NATO, printre care este clar ca se numara Romania, se afla sub amenintare directa si iminenta si cand ii solicita insistent presedintelui american sa explice lumii intregi de ce ne batem pentru Ucraina.

Daca luam in calcul fie si numai cele doua luari de pozitie ale acestor geostrategi, ar trebui ca toate institutiile din Romania, incepand de la CSAT si pana jos, care pot avea legatura cu un eventual conflict militar ce expune aceasta tara sa dezbata temeinic, profund si la vedere situatia in care ne gasim. Pentru ca, in definitiv, discutam nu despre pace, ci despre razboi. (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews

foto: kiev1.org