Un altfel de război, extrem de eficient, se derulează de câteva zile în cele mai importante orașe din Occident. Un război mai eficient chiar în plan propagandistic decât cel derulat prin participarea principalilor protagoniști. Și mult mai puțin costisitor. Dar cu efecte pe termen lung.
Se intensifică demonstrațiile susținătorilor Hamas din lumea occidentală. Milioane de arabi sau de prieteni ai acestora, care-și imaginează că susțin astfel cauza palestiniană. Cauza unui popor care de peste 70 de ani se luptă pentru a avea un stat. Fără succes. Pentru că tot de 70 de ani, în interiorul mișcării palestiniene și-a vârât dracul coada. Și diversele facțiuni nu reușesc cu niciun chip să ajungă la un numitor comun. O componentă esențială a războiului declanșat de Hamas în Israel și continuat de Israel în Gaza este propaganda. Punerea în circulație, de-o parte și de cealaltă, a unor informații și imagini terifiante. De natură să îi pună pe jar pe toți susținătorii uneia sau alteia dintre taberele aflate în conflict. Acest război al propagandei, al știrilor și imaginilor, unele adevărate, altele trunchiate și unele total false, întrece cu mult duelul de fake news-uri generat de războiul din Ucraina. Și întrucât ceea ce se întâmplă și urmează să se întâmple în Gaza concentrează în acest moment atenția întregii lumi, informațiile în sine, cele care ne șochează, indiferent din ce parte vin, indiferent cât sunt de adevărate sau nu, sunt un instrument prin care un război, care până una alta este local, reverberează și produce efecte pretutindeni.
Ieri, Bogdan Tiberiu Iacob, care nu renunță cu niciun chip la statutul său de arheolog al presei de investigație, a pus cu subiect și predicat o întrebare pe care în gând ne-am pus-o mulți dintre noi: care este adevărul legat de informația îngrozitoare pusă în circulație cum că 40 de bebeluși dintr-o așezare israeliană ar fi fost uciși cu bestialitate prin decapitare. Numai gândul că așa ceva se poate întâmpla într-un singur caz este înfiorător. Dar în 40 de cazuri? Nimeni însă dintre cei care se pronunță nu a văzut acești copii decapitați. Cu o singură excepție. Un reporter de la ziarul israelian Jerusalem Post. Care pretinde că a văzut, se presupune că a și numărat, dar nu are totuși nicio imagine care să confirme o atare atrocitate. La scurt timp de la atacurile dezlănțuite de Hamas asupra așezărilor israeliene și de la mascrele reale sau presupuse, armata regulată a acestui stat a ajuns la locurile faptei și a avut posibilitatea, firește, de a filma și fotografia pentru a proba în viitor crimele atribuite teroriștilor Hamas. În cazul celor 40 de bebeluși însă, asemenea probe lipsesc. Bogdan Tiberiu Iacob analizează acest caz și, făcând cuvenitele incursiuni în istorie, sugerează că numărul 40 are o simbolistică extraordinară, de natură mistică și că tocmai din acest motiv respectiva grozăvie este vehiculată așa cum e vehiculată. Care este adevărul, vom afla în cele din urmă. Relevant este însă faptul că persoane cum sunt eu de pildă, care condamnă fără ezitare crimele Hamas, care consideră că Hamas și-a pierdut identitatea etnică și nu-i poate cu niciun chip reprezenta pe palestinieni, sunt pe bună dreptate reticente atunci când sunt promovate exagerări sau chiar falsuri de acest fel. În timp ce susținătorii Hamas din întreaga lume, milioanele de arabi care au ales să trăiască în statele occidentale și pentru care Hamas se identifică cu Palestina și cu palestinienii, sunt absolut imuni la informații de acest fel.
În felul acesta, s-a instalat o uriașă barieră între oameni. Între locuitori aceluiași stat. Fie că vorbim de Germania, fie că vorbim de Franța, fie că vorbim chiar despre Statele Unite. Se înalță până la cer un fel de ziduri ale Războiului Rece. Un război care poate avea efecte mai devastatoare decât războiul în sine.
Franța este la un pas de a institui un regim extrem de sever de restricții asupra manifestațiilor de protest la care participă un număr din ce în ce mai mare, aș spune uriaș, de simpatizanți ai Hamas, unii de-a dreptul fanatici, iar cei mai mulți foarte tineri. Ceea ce se întâmplă în principalele orașe din Franța se întâmplă și va crește în intensitate în întreg Occidentul. Opiniile sunt mult prea partizane, mult prea alimentate de fake news-uri, iar reacțiile devin tot mai vehemente și mai violente.
Această stare de lucruri se poate agrava dacă, după ultimatumul dat privind evacuarea populației civile din nordul Gazei, armata israeliană nu acționează repede, în forță și cu suficientă grijă față de cei aproape două milioane de civili care pot deveni victime colaterale. Și de asemenea situația se va agrava dacă mediile de informare vor permite să circule prea multe fake news-uri cu efect șocant dintr-o parte și din alta.
Războiul propagandei poate fi, prin efectul său, la fel de devastator ca și războiul clasic. Acestui război al fake news-urilor nu i se poate pune capăt prin cenzură. Ci doar prin înțelepciunea de care ar trebui să dea dovadă toți furnizorii și toți transmițătorii de informație. Și toți cei care comentează această situație explozivă generată de teroriștii Hamas.