Un nou moment cheie al istoriei recente s-a consumat prin decizia Curtii Constitutionale. Guvernul Boc a ramas, din nou, repetent la capitolul Drept Constitutional. Si domnul Emil Boc insusi, cel care s-a strecurat ca gasca prin apa facand Facultatea de Drept la fara frecventa si ajungand, in mod straniu, cadru didactic universitar la o scoala de stiinte politice. Concret, verdictul Curtii este implacabil. Asumarea raspunderii pe Legea invatamantului este impotriva Constitutiei. Dar, in loc ca razboiul sa se incheie prin predarea celui care a pierdut, acelasi guvern, la insemnul aceluiasi presedinte, a decis sa ignore decizia Curtii. Urmarea este previzibila. Incepe un nou razboi pe ruinele fumegande ale celui abia incheiat. Romania se va mai cutremura o data.
Motivele invocate de Curtea Constitutionala sunt cat se poate de clare. Guvernul nu are voie sa-si asume raspunderea decat in situatii exceptionale. Cand nu poate trece prin Parlament o lege altfel decat prin asumarea raspunderii. Nu este cazul cu Legea invatamantului. Al doilea motiv il intareste pe primul. Nu numai ca Legea putea fi adoptata printr-o procedura normala parlamenatra, ci, mai mult, procesul de adoptare a ei se afla in plina desfasurare. Iar al treilea motiv le intareste pe primele doua. Curtea Constitutionala considera ca Legea educatiei este mult prea importanta pentru a nu fi supusa dezbaterii. Si cu asta ar trebuie sa fie basta.
Numai ca, asa cum de altfel domnul Presedinte Traian Basescu a si amenintat in repetate randuri, Guvernul considera ca modul in care a procedat Curtea Constitutionala este penibil. Si ca decizia nu trebuie respectata. Este, din nou, un caz fara precedent in istorie. Niciunde in vreun stat democratic asa ceva nu s-a mai pomenit. Evident, Presedintele si Guvernul au gasit si un pretext. Pretextul este ca, la o solicitare fara rost a celor care au cerut Curtii Constitutionale sa se pronunte, inalta institutie a dat singurul raspuns posibil. Solicitarea era ca singura institutie indreptatita sa se pronunte asupra constitutionalitatii unor acte si fapte sa interzica Guvernului sa-si asume raspunderea pe Legea invatamantului. In timp ce Curtea Constitutionala are dreptul sa constate daca asumarea raspunderii incalca sau nu Legea fundamentala, aceeasi Curte Constitutionala, prin lege, nu are dreptul sa interzica vreo actiune a Guvernului. Deci Curtea a raspuns corect acestei solicitari. Si cat se poate de clar. Curtea nu a facut nicio confuzie. In schimb, Guvernul si Presedintele incearca sa se prevaleze de acest raspuns pentru a forta nota.
Consecinta este o noua lezare grava a statului de drept, o sfidare a autoritatii unei institutii fundamentale, cum este Curtea Constitutionala, o batjocorire a rolului Parlamentului de a fi principalul legiuitor, dar si o escaladare a crizei. Daca Guvernul isi asuma raspunderea, este evident ca Parlamentul va face o noua solicitare la Curte si e la fel de evident, din nou, ca aceasta va taxa actul asumarii drept o incalcare a Constituiei.
Si acum, in incheiere, e timpul sa raspundem la o intrebare simpla. Cine declanseaza mereu si mereu asemenea razboaie care blocheaza orice sansa de resuscitare a Romaniei muribunde? Puterea sau opozitia? Eu cred ca puterea. (Sorin Rosca Stanescu – www.sroscas.ro)