Fanii Presedintelui Traian Basescu tipa ca din gura de sarpe. Sub pretextul ca USL ii vrea acestuia capul. Ca zilele lui ar fi numarate. Ca se incearca, pe toate caile, indepartarea sa de la Cotroceni. Ca tinta adversarilor sai ar fi initierea unor alegeri prezidentiale anticipate. Iar reprezentantii USL transpira, la randul lor, pentru a netezi drumul in vederea fie a unei capitulari a lui Traian Basescu, fie a suspendarii ori demiterii acestuia. Intre frustrarile unora si asteptarile celorlalti, unde se afla adevarul? In ce directie si cu ce viteza se indreapta viitoarele actiuni politice ale USL?
Faptul ca rezultatul tuturor cercetarilor de piata indica o prabusire a credibilitatii regimului Traian Basescu nu mai este un secret pentru nimeni. Si cu atat mai putin pentru PDL. O dovada ca asa stau lucrurile a reprezentat-o si semnificativa hemoragie a activului acestui partid, care s-a deplasat spectaculos si scandalos in directia USL. Urmandu-si, practic, electoratul. Dintr-un partid-stat, hegemon, care parea, la sfasitul anului trecut, invincibil pentru cei mai multi observatori ai scenei politice romanesti, iata ca PDL, cuprins de panica, se teme ca va ajunge un partid prea mic pentru a mai fi semnificativ in bataliile politice care urmeaza. Cum prima extrema nu a fost adevarata, eu unul nu creditez nici pesimismul in care reprezentantii acestui partid au cazut. Fapt este, insa, ca s-au intamplat cateva lucruri unice in analele vietii politice romanesti. Sub regimul Traian Basescu, doua guverne, Boc si Ungureanu, au fost tinta unor motiuni de cenzura incununate de succes, cel de-al doilea guvern fiind cel mai scurt din istoria Romaniei, de numai 78 de zile si, tot sub acest regim, presedintele insusi a fost suspendat. Pana acum, doar o data. In fine, tot in premiera in analele istoriei recente, un partid aflat la putere pierde guvernarea inaintea alegerilor locale.
Dar cea mai relevanta trasatura a momentului pe care il traim este coexistenta, la conducerea statului, a unui presedinte aflat in stare de adversitate de tip agresiv cu USL si guvernul acestei aliante. In timp ce presedintele statului este in cadere libera, el plasandu-se, din punctul de vedere al sustinerii publice, chiar sub partidul care l-a adus la putere, cei care guverneaza sunt pe val. Adica in crestere. O colaborare constructiva nu este posibila. Cu atat mai mult cu cat, se stie, Basescu are apucaturi tinand mai degraba de statul totalitar decat de statul democratic. Daca nu este posibila o politica facuta in echipa, nu este fezabila nici coabitarea. Si, asa cum ne arata experienta ultimelor zile, nici macar o relatie de tip institutional intre guvern si presedinte.
Nu fiindca adversarii lui Traian Basescu doresc, nu ca rezultat al unei simple batalii politice, ci pur si simplu ca o necesitate tinand de stabilitatea politica si de siguranta cetateanului, realitatea de pe tabla de sah politic impinge evolutiile catre un singur deznodamant. Eliminarea ultimei redute a regimului Basescu. Care este Basescu insusi. Nu ar trebui sa fie asa? (Sorin Rosca Stanescu)

Sursa: CorectNews