Se iau la întrecere politicienii și chiar și unii analiști, ca să nu mai vorbesc de simpli jurnaliști, în identificarea de vinovați pentru situația creată în jurul lui Bogdan Olteanu. Până ieri-alaltăieri, viceguvernatorul Băncii Naționale a României era un personaj în toată regula. O personalitate de prim rang la nivelul țării. Astăzi, același Bogdan Olteanu este transformat într-o oaie neagră. Și, în jurul lui, se încearcă identificarea unor ținte vii. Pentru a fi declanșată o nouă vânătoare. De vrăjitoare.
Cât timp s-a numărat printre demnitarii Camerei Deputaților, unde a îndeplinit chiar funcția de președinte, și printre liderii Partidului Național Liberal, Bogdan Olteanu a fost privit și tratat de către toată lumea, inclusiv de către reprezentanții altor partide politice, drept un tânăr de mare perspectivă. Bine înzestrat pentru funcții de prim rang. A fost numit politic, cum s-au făcut de altfel absolut toate numirile, ca viceguvernator al Băncii Naționale a României. Mandatul său a fost reînnoit prin același mecanism politic. Ceea ce a însemnat încă o confirmare a capacităților domnului Bogdan Olteanu. Cum a ajuns el, în numai câteva zile, un simplu vânat în câmpul de război al DNA și cum au ajuns să fie hăituiți foștii săi colaboratori apropiați?
Foarte simplu. Așa cum se petrec mai toate lucrurile în România. Sunt așezați pe soclu niște oameni pe post de statui. Unii ajung acolo treptat. Alții, peste noapte. Dar toate aceste statui, pe rând, la un moment dat, sunt doborâte și aruncate la groapa cu lei. Iar opinia publică le devoră. Le vine rândul la execuțiile rituale și sistematice din piața publică. S-a aflat, după mai bine de opt ani, că Bogdan Olteanu a obținut de la Sorin Ovidiu Vîntu o sponsorizare pentru partid în valoare de un milion sau de două milioane de euro. Odată dezvăluirea făcută de către un denunțător și odată probată, parțial, această sponsorizare prin modul în care s-au mișcat banii în conturi, iată că Bogdan Olteanu devine subiectul unui dosar penal. Își pierde funcția deținută la Banca Națională, își vede distrusă întreaga carieră și, mai mult, urmează să intre, pentru a fi sfârtecat, în sistemul de roți dințate al procurorilor.
Până aici, nimic neobișnuit. Poate cu excepția faptului că, din nou, avem de-a face cu o extragere ca la loz în plic. De ce? Pentru că, până la ultimele alegeri parlamentare și prezidențiale, inclusiv, toate partidele importante și toți candidații relevanți pentru Cotroceni au fost sponsorizați în același fel. Adică cu sume uriașe de bani care nu puteau să fie contabilizate. Legislația care reglementa alegerile era de așa natură scrisă, încât sponsorizările pentru partide, făcute sub forma unor donații, erau strict plafonate sub aspect valoric, la fel cum plafonate erau și cheltuielile pe care partidul, în mod oficial, le putea face în campanie. A fost și probabil încă mai este o realitate cunoscută practic de toata lumea și pe care, până la urmă, întreaga societate românească trebuie să și-o asume. În fiecare campanie, au existat evaluări destul de realist făcute de către analiștii politici și de către sociologi, din care reieșea cât se poate de clar că sumele cheltuite erau de sute de ori mai mari decât sumele declarate. Ca să se întâmple acest lucru, oamenii de afaceri care sponsorizau partidele sau liderii politici utilizau bani negri. Sume care erau practic sustrase din propria contabilitate. La rândul lor, partidele utilizau sute de milioane de euro, tot la negru, obținând în schimbul lor diferite servicii de natură electorală. Și în cazul partidelor, contabilitatea era falsificată la greu.
Toată această realitate era cunoscută și devoalata, în fiecare ciclu electoral, de către presă. Unul dintre campionii acestor operații a fost, după cum bine se știe, Traian Băsescu. Cum, de altfel, el a fost și unul dintre principalii beneficiari ai sistemului negru de finanțare a campaniilor. El a luat bani inclusiv de la Sorin Ovidiu Vîntu, chiar dacă contestă acest lucru și chiar dacă Vîntu nu a recunoscut niciodată această situație.
Dar, cum arătam, sistemul era generalizat. Iar Bogdan Olteanu este, pur și simplu, tras la loz în plic. Putea fi oricine altcineva.
Nu mă număr printre cei care încearcă să facă un proces de intenție, în cazul acestui dosar, Direcției Naționale Anticorupție. Poate că acest ghem otrăvit trebuia desfăcut de undeva și mai la îndemână a fost Sorin Ovidiu Vîntu-Bogdan Olteanu-PNL.
În schimb, nu pot să nu îmi arăt uimirea față de graba și lipsa totală de responsabilitate în care a fost declanșată o ploaie de acuzații împotriva unor așa-ziși responsabili pentru ceea ce se presupune că a făcut ilegal Bogdan Olteanu în urmă cu opt ani. Este pus, alături de Olteanu, la stâlpul infamiei Călin Popescu Tăriceanu. Sub motiv că acesta l-ar fi promovat. Și că apoi l-ar fi propus pentru Camera Deputaților. A mai fost arătat cu degetul, e adevărat, în mare viteză, și Crin Antonescu. Care, însă, s-a lepădat de Olteanu, afirmând că el a susținut de fapt o altă persoană pentru funcția de viceguvernator, care ar fi fost înfrântă de sistem. Este arătată cu degetul Alina Gorghiu. Pentru că a făcut parte, cândva, din aceeași echipă de politicieni tineri din care făcea parte și Olteanu, echipă promovată de Tăriceanu. Și, în fine, observ că o țintă a devenit până și președintele Klaus Iohannis. Pentru că, la scurt timp după ce a ajuns lider PNL, în numele partidului, i-a acordat susținere, pentru un nou mandat la BNR, lui Olteanu.
E că și când toți cei mai sus pomeniți ar fi trebuit să anticipeze și nu au făcut-o – și atunci sunt vinovați – că, la extragerea de loz în plic organizată de DNA, urma să îi fie rupt gâtul tocmai acestui personaj. Care, cum poate confirma toată lumea, până ieri-alaltăieri, era în ordine. Iată o mentalitate. Iată o apucătură românească extrem de nocivă la care, dacă vrem să ne civilizăm, va trebui, într-o bună zi, să renunțăm.
Cât privește tragerea la loz în plic, eu cred că, dacă tot a început, ar trebui să continue. Dar nu la plesneală. Nu la noroc. Nu în mod arbitrar. Ci în mod sistematic. Să cadă aceste personaje de la A la Z, iar când se ajunge la litera B să cadă și Băsescu. Sau să se tragă pur și simplu o linie, printr-o legislație sănătoasă și realistă, o linie roșie peste care, în viitor, nimeni să nu mai treacă. (Sorin Roșca Stănescu)