Vestea a căzut ca un trăznet aseară tîrziu, în presa ucraineană și azi dimineață la noi: SUA retrage cam jumătate din trupele de la baza Kogălniceanu, fix într-un moment în care se băteau toate tobele din dotare că acolo va fi curînd noua Ramstein, cea mai mare bază militară a Europei și marele bastion împotriva Rusiei, aflată peste drum, în Crimeea. După ce lumea și-a revenit din șoc, a apărut marea întrebare: e o retragere ”naturală” sau e un nou semnal negativ de la administrația Trump către regimul de la București? Un răspuns limpede nu vom avea prea curînd, dar există suficiente elemente concrete care să susțină că da, ne-a mai venit o torpilă intenționată de peste ocean.

Să o luăm metodic.

Știrea că americanii ar urma să își retragă mare parte dintre soldații de la noi a fost publicată nu mult înainte de miezul nopții, aseară, în presa de la Kiev.
De aici, prima mare întrebare: de ce nu am aflat de la mai-marii statului nostru?

Dimineață, MApN a confirmat oficial, apoi ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a ținut o conferință extraordinară de presă, apoi a venit un comunicat de la comandatul suprem al forțelor armate, președintele Nicușor Dan. Din ambele am reținut ceva stupefiant și absolut jignitor pentru Pentagon: cu sau fără soldații americani, România e la fel de sigură, deci plecarea nu ar conta.

Moșteanu a bătut recordurile de ”logică”, susținînd că nu e o retragere de soldați, doar că la rotația periodică, nu mai vine schimbul de peste ocean. Adînc.

Se vede limpede că autoritățile de la București resimt decizia ca pe o grea lovitură, una pe care au sperat să o țină secretă pe cît se poate. Dar a venit dezvăluirea de la ucraineni și a trebuit să se replieze în pripă. Că se știa de zile bune ar putea fi dovedit și de faptul că pe 22 octombrie i-a fost acordată de către șeful armatei române, Vlad Gheorghiță, Emblema de Onoare a Statului Major al Apărării locțiitorului pentru sprijin al comandantului Diviziei 1 Blindate a SUA, generalul de brigadă Jared Bordwell, ca înainte de despărțire.

Există o dovadă clară a secretomaniei care s-a dorit.

Luni, la baza Kogălniceanu, a avut loc un eveniment plin de semnificații, despre care nu a existat nici cea mai mică informație, și despre care s-a aflat abia azi, din presa americană de ieri. Șocant, nu?
Iată ce s-a petrecut:
Înalți lideri și oficiali guvernamentali din armata SUA, a Românei și a Ungariei s-au reunit luni după-amiază pentru a lua parte la transferul autorității de la Postul de Comandă Tactică al Diviziei 1 Blindate (1AD) la Postul de Comandă Tactică al Diviziei 3 Infanterie (3ID).

Ce înseamnă acest demers, pas cu pas?

Divizia 1 Blindate (1AD) este una de legendă în armata SUA, aureolată de glorie inclusiv în al doilea război mondial, o unitate de super-elită a Pentagonului. La vremea cînd 1AD a preluat comanda de la Kogălniceanu, presa și oficialii români rupeau hainele de pe ei de mîndrie, era ca și cînd Tom Cruise venea să joace într-un film românesc la Buftea.
Luni, comanda a fost transmisă unei alte divizii americane, de calibru mult mai mic. Rotațiile la comandă se fac periodic, după 6-12 luni, numai că de data asta înțelegem că 1AD nu va mai reveni în România, în urma deciziei de restrîngere a numărului de soldați americani. De ce nu e un semnal prea bun?

Diferența între 1st Armored Division (1AD) și 3rd Infantry Division (3ID) e că deși ambele sunt divizii de top ale armatei SUA, cu istorie glorioasă, există diferențe de tip și specializare.

1AD e boxerul de categorie supergrea, cu tancuri Abrams, vehicule blindate Bradley, artilerie grea, inginerie, aviație de atac (Apache, cu rachete Hellfire etc), război mecanizat șamd. Specializată în operațiuni de descurajare grea pe flancul estic; o armată ideală pentru război convențional de mare intensitate (ex: contra Rusiei).
3ID e campionul de categorie mijlocie: infanterie ușoară/mecanizată, cu mobilitate rapidă, operațiuni hibride, urbane, recunoaștere, drone, cu focus pe exerciții urbane, apărare costieră (Marea Neagră), interoperabilitate cu trupe ușoare românești.

1AD e barosul care lovește puternic, ține linia, în timp ce 3ID e bisturiul rapid, intră repede, se adaptează, controlează terenul.
Ambele sunt unități de elită. Doar că una e tanc, cealaltă e cuțit.

La această oră se vehiculează că Trump va reduce trupele din România, Bulgaria, Ungaria și Slovacia, parte a unei ample operațiuni anunțate de la debutul mandatului de reducere a trupelor din Europa, cca.80.000 în total. Operațiune care era fluturată insistent în vestul Europei, mai ales în Germania, dar, iată, începe din cu totul alt punct, unul extrem de vulnerabil.

În plus, pînă acum, concret, doar pentru România știrea e oficială. La fel cum oficial e și anunțul că, în pofida unor discuții anterioare, Trump a asigurat Polonia că nu îi ia niciun soldat.

Faptul că Trump ar putea reduce trupele din jumătate de flanc estic al NATO, dar nu și din Polonia, care a ales un președinte trumpist, e cea mai bună veste pentru Rusia.
La fel ca și vestea că divizia ”tanc” pleacă de la cea mai apropiată și incomodă pentru Moscova bază militară și rămîne cea ”cuțit”.
Iar decizia președintelui SUA vine în cel mai prost moment nu atît pentru poporul român, cît pentru al său regim la putere, care nu mai are altă placă decît ”vin rușii” și ”Rusia nu știe decît de frică”.

În loc de cea mai mare bază a Europei, care ar fi trebuit să geamă în viitorul apropiat de F-35 și tancuri Abrams, Kogălniceanu deja a început să se deșire. Probabil că guvernanții vor încerca să lase impresia că pot umple locul lăsat gol cu francezi, spanioli ori alte naționalități, dar lucrurile nu vor mai fi la fel în planul imaginii.

În plus, se ridică o întrebare legitimă: retragerea a doar jumătate dintre americani e bătută în cuie, sau e doar primul val de plecări?
Ce garanții are România că în cîteva luni nu pleacă și restul, etapizat, cum s-a petrecut în Irak ori Afganistan?
Are regimul Nicușor alternative concrete și rapide pentru un asemenea scenariu devastator?

Și, finalmente: ar putea fi o nouă torpilă de la Washington trasă spre țara care și-a făcut un obicei din promovarea de politicieni anti-trumpiști?
Da, chiar ar putea fi. Trump, JD Vance, Rubio critică de luni bune guvernul român pentru anularea alegerilor, pentru eliminarea abuzivă de candidați, pentru limitarea tot mai severă a libertății de exprimare. Să ne amintim că mari publicații conservatoare americane (ex: The American Conservative) au cerut explicit și repetat anul acesta retragerea trupelor de la Kogălniceanu ca „lecție” pentru România. După eliminarea din Visa Waiver, refuzul contactelor la nivel înalt, practic, ignorarea ostentativă și altele.

Decizia SUA reduce descurajarea față de Rusia în plin război cu Ucraina, România devine mai vulnerabilă, cheltuielile militare vor trebui să fie și mai mari. Nu e o ruptură totală cu administrația americană, dar poate fi încă un semnal de peste ocean că Bucureștiul trebuie să se alinieze viziunii „America First”. Altfel, urmează alte torpile. (Bogdan Tiberiu Iacob)