Evenimentele inimaginabile altădată din ultimele săptămîni încep să arate direcția către care se merge, voit sau nu, pe scena politică. România se îndreaptă spre o polarizare profundă, una pe care occidentul o forțează de mulți ani, sătul de mulțimea de partide și partidulețe de la noi, astfel că, din toamnă, parlamentul ar putea fi constituit după modelul sitcomului ”Two and a half men”, adică două partide mari, PSD și PNL, plus micul UDMR.

Dezertările accelerate din PDL, care păreau, inițial, parte a unui plan minuțios, nu reprezintă, de fapt, decît fuga disperată a unor politicieni de o navă care se scufundă și nimeni, nici măcar Băsescu, nu schițează vreun gest de a o salva.
PDL a ajuns la capătul misiunii încredințate acum 8-9 ani de Sistem (cu ”S” mare), aceea de a fi un purtător, vandabil electoral, al unor interese, în principal de afaceri, interne ori internaționale. O misiune în numele căreia fostul partiduleț de 7% a fost umflat cu pompa vertiginos, pînă a ajuns la dimensiunile unui mare partid, fără a fi fost cu adevărat așa ceva, vreodată. (De aici și explicația informației care l-a bulversat acum cîteva luni pe Cristian Preda, privind existența a doar 80.000 de membri oficiali ai PDL, în actele de la tribunal. Nefiind decît un vehicul temporar, conștientizînd asta, PDL nu s-a preocupat niciodată de sporirea bazei de mase, deși ar fi avut posibilitatea să o facă).
De acum, nemaiavînd ce să ofere marelui public și, implicit, creatorilor săi, PDL poate să moară precum maurul lui Schiller.

Pedeliștii din parlament, din structurile de conducere ale partidului, din primării, consilii județene șamd, care fug, o fac ca să nu fie înghițiți de vîrtej, nu pentru că ar fi chemați și primiți cu covoare roșii de către opoziție. De altfel, conform informațiilor de pe piață, majoritatea dezertorilor au avut pretenții minimale în schimbul trădării, cît să nu rămînă șomeri în anii care urmează.

Ideea înființării unui nou partid pe scheletul PDL, cu Ungureanu în frunte, Mesia politicii care va salva miraculos portocaliii de la eșec, devine tot mai clar că e doar o legendă fără acoperire. Ungureanu – ca și Geoană, de altfel – a înțeles că nu are cînd și nu are din ce să își facă un nou partid.
Iar pretenția furibundă a încă premierului că e liberal nu face decît să confirme spectaculos acest lucru.
În realitate, Ungureanu ia serios în calcul revenirea în PNL în viitorul foarte apropiat, și vor exista interese suficient de mari pentru a fi primit, chiar într-o combinație de conducere cu Antonescu. Sau cu Tăriceanu, funcție de conjunctura internă.

PDL va continua să se desfacă, după părerea noastră, în perioada care urmează, pe două mari direcții: unii vor pleca spre PNL, alții vor reveni în PSD, partidul lui Boc fiind constituit într-o mare măsură din foști dezertori pesediști. Tot în PSD se vor topi curînd și uneperiștii lui Oprea, înțelegînd, de asemenea, că aventura pe cont propriu a luat sfîrșit.
Dezertările din PDL vor continua și după moțiunea de cenzură, și după alegerile locale și, dacă va mai exista o rămășiță de partid care să candideze în toamnă, după modelul CDR 2000, ea va fi absorbită mai mult ca sigur după aceea.

De cealaltă parte, două partide se întăresc considerabil în acest moment: PNL și PSD. Ele pot deveni doi coloși care să lichideze electoral orice altă grupare din jur.
Partidul lui Diaconescu stă bine în sondaje, dar nu va lua mai nimic la locale, din lipsă de oameni și de resurse, iar la parlamentare de asemenea, pentru că, așa cum au avertizat sociologii, cei care declară în sondaje că susțin partidul OTV de fapt nici nu merg la vot.

Marea problemă e că, odată umflate la maxim, PNL și PSD nu vor avea cum să mai încapă în aceeași teacă. USL își va fi încheiat curînd existența, iar unul dintre partide va trebui să facă tușa din toamnă.

Deoamdată, marele favorit pentru preluarea puterii este PSD, mai ales dacă Ponta va obține fotoliul de premier după moțiunea de cenzură de vineri, ori după cea din iunie, deja anunțată de USL.
Partid mai mare, mai puternic, mai organizat și mai ”flămînd” politic decît PNL, după opt ani de opoziție, PSD va asigura, probabil, viitoarea guvernare, din toamnă.

Liberalilor le rămîne consolarea că, din postura de partid unic de opoziție (UDMR nu va fi decît element de culoare) va fi cel mai bine plasat pentru alegerile prezidențiale din 2014, iar un eventual președinte liberal va face jocuri importante pînă în 2019.

Polarizarea de care vorbeam va avea și menirea de a limpezi doctrinar apele încurcate, în acest moment, ale scenei politice, cînd de-o parte și de alta a baricadei se află alianțe de tip struțo-cămilă, în care stînga se pupă aiuritor cu dreapta.
În plus, existența a doi poli majori stînga/dreapta va îngreuna, probabil, și traseismul politic și va ușura comunicarea cu exteriorul, liderii occidentali fiind, de prea multă vreme, bulversați de paleta exagerat de colorată a eșichierului politic mioritic.
Una peste alta, va fi probabil un progres politic, chiar dacă, după ce praful confruntărilor electorale se va fi risipit, românii vor constata, surprinși, că noile forțe politice nu reprezintă o primenire, ci doar o rearanjare a figurilor actuale. (Bogdan Tiberiu Iacob)