Cu 4 zile înainte de alegeri bubuie un scandal ultramediatizat, lovind, aparent, în partidul lui George Simion. Se aruncă vorbe mari, parchet, procurori, cătușe, falsuri, instigări, conspirații șamd. În fapt, rețeta perfectă pentru ca AUR să țină afișul ultimelor zile de campanie și să aibă șansa unei victimizări masive pentru niște chestiuni devenite regulă în România și pentru care nimeni nu a dat vreodată socoteală, anume semnăturile false pentru candidaturi. Una peste alta, cineva, acolo sus, iubește AUR.

Aflăm azi, la prima oră, că procurorii au început o anchetă privitoare la o posibilă falsificare a semnăturilor de pe lista unui candidat independent la europarlamentare. Liderul unui partid ar fi instigat la falsificare, susțin procurorii. Candidatul e Silvestru Șoșoacă, iar liderul e George Simion, care ”i-a instigat, atît direct, cît și prin interpuși, pe mai mulți membri ai unei formațiunii politice și pe o serie de angajați ai Parlamentului României care desfășoară activități lucrative în cadrul formațiunii politice respective, să procedeze la falsificarea cîtorva mii de liste de susținători necesare depunerii de către un candidat independent a candidaturii pentru alegerile pentru PE”.

Bomba e că la parchet sunt aduse cu mandat mai multe persoane, în frunte cu Silvestru Șoșoacă, ca să dea cu subsemnatul. Spunem bomba, pentru că e un act fără precedent, la noi.

Imediat, George Simion reacționează dur: Statul-paralel a ieșit la atac împotriva AUR

„A început!!! Zeci de apropiați de-ai mei și membri din echipa de campanie sunt citați ca martori pentru azi și zilele următoare și puși să dea declarații despre mine!”, a scris el pe Facebook.
„Statul-paralel a ieșit la atac împotriva AUR! Cu 4 zile înainte de alegeri, imediat după ce i-am solicitat lui Marcel Ciolacu să îl retragă pe acoperitul Vasile Dîncu de pe lista pentru alegerile europarlamentare, statul-paralel și-a trimis organele de forță pentru a-i aduce la audieri pe zeci de apropiați de-ai mei și membri din echipa de campanie AUR. Motivul? Să dea declarații despre mine”.

Să o luăm metodic și să explicăm de ce credem că la mijloc e o manevră pro-AUR și nu anti.

În România nu a existat rînd de alegeri fără falsificări de liste electorale.
Presa scrie de mulți ani că strîngerea semnăturilor de sprijin e o mascaradă de proporții. Dacă ai lua de bune cifrele care apar la fiecare rînd de alegeri ar rezulta că tot poporul, inclusiv diasporenii, dă năvală să semneze. Sunt candidați prezidențiali care vin cu milioane – nu sute de mii – de semnături. Toate pe bune, desigur.

La început, legea nu permitea semnături multiple, apoi s-a mai îmblînzit și a dat dezlegare, tocmai pentru că cifrele imense băteau la ochi. Cu permiterea semnăturilor pentru mai mulți candidați s-a mai dezumflat nițel suspiciunea. Pentru europarlamentare, spre exemplu, e nevoie de minim 200.000 de semnături de susținere, ceea ce înseamnă vreo 3-4 stadioane pline ochi, și asta doar pentru un singur partid.

Nu există stat european care să ceară atît de multe semnături de sprijin, trebuie spus.
Rîsul curcilor, de foarte multe ori partidele și candidații obțin mult mai puține voturi decît semnăturile de susținere primite de la alegători, un caz emblematic fiind PNL la alegerile europene din 2014, cînd a avut peste 300.000 de voturi sub numărul de semnături.

Sistematic, Biroul Electoral Central declară nule mii, zeci de mii de semnături ale unor candidați, inclusiv unii celebri, precum Klaus Iohannis în 2019, spre exemplu.
BEC nu are prea multe posibilități legale, însă, putînd anula doar semnături vădit xeroxate sau cu alte vicii evidente. Nu are, însă, competența de a verifica validitatea semnăturilor multiple, putînd doar sesiza Parchetul.

Procurorii, la rîndul lor, trebuie să demareze ancheta, dar stabilirea indubitabilă a caracterului de fals al semnăturilor poate dura foarte mult, iar alegerile nu pot fi ținute pe loc.
”Suntem blestemați să votăm dintre cei care au avut semnături false” constata, acum cîțiva ani, fostul președinte al CCR, Augustin Zegrean, vorbind tocmai de imposibilitatea amînării alegerilor pînă după efectuarea verificărilor legale.

Poate tocmai ăsta e șpilul: cînd sunt prea multe semnături necesare legal, e practic imposibil pentru procurori să facă verificările necesare, inclusiv grafologic, în timp util.

De-a lungul timpului au fost nenumărate denunțuri penale la parchet pentru semnături false. Cătălin Predoiu, Turcescu, Firea ori Piedone au fost denunțați în 2016, bunăoară, de către un ONG. În 2016, o candidată din Predeal a recunoscut ea însăși, la parchet, că falsificase semnături, dar patru ani mai tîrziu candida din nou, relaxată.
În 2019, BEC a sesizat Parchetul General împotriva lui Viorel Cataramă, acuzat de semnături false în cantități industriale. Semnături false, cum spuneam, se regăsesc permanent în dosarele tuturor candidaților importanți. Nu s-a întîmplat nimic, niciodată.

Alegerile trec, dosarele procurorilor se umplu de praf.

Scandalul de azi se va termina la fel ca toate celelalte, fie și pentru faptul că nimeni nu are interesul creării unui precedent penal într-o țară în care, cum spuneam, toată lumea falsifică la greu listele de semnături.

În schimb, George Simon și AUR primesc o pleașcă neasemuită, mai exact ocazia de a urla din toți bojocii pînă pe 9 iunie că sunt victimele puterii, ale statului-paralel, ale tuturor adversarilor șamd. Niciodată, pînă azi, nu s-au adus cu mandat la parchet oameni suspectați de falsificări de semnături și asta cu doar 4 zile înainte de alegeri.
Showul deja a început și va merge în forță.
Cineva, acolo sus, clar iubește AUR. (Bogdan Tiberiu Iacob)