Săptămîna în curs a adus un interesant conflict între Crin Antonescu și MRU pe tema serviciilor secrete, fostul premier aruncînd pe piață ceva jumătate informație, jumătate acuzație la adresa liderului PNL, în orice caz ambiguu, replica neîntîrziind să sosească. Păcat doar că Antonescu s-a rezumat la o contradeclarație la mișto, cînd ar fi fost momentul ca MRU să fie somat politic să dea niște explicații serioase la unele enigme care persistă, deja, de niște ani buni.

Pe scurt: comentînd criticile lui Crin la adresa implicării serviciilor secrete în politică, MRU a aruncat pe piață o frază, cam alambicată, dar sigur ofensivă:
„Presupunand prin absurd ca Serviciile Speciale ale Romaniei s-ar implica in politica, tare mi-e teama ca domnia sa nu ar fi om politic”.
În replică, Crin a declarat, ”Mai răsfirați, băieți, mai răsfirați”, parafrază după un banc celebru pe seama foștilor securiști.

Cele mai multe opinii sunt că MRU ar sugera apartenența lui Crin la serviciile secrete, dar e greu de susținut asta, la o analiză fie și sumară. În fond, dacă ar fi de al lor, dimpotrivă, ar avea o și mai solidă susținere în politică. Mult mai probabil e că fostul premier lasă să se înțeleagă că președintele PNL s-ar face vinovat de anumite activități neortodoxe din cele care intră în sfera de interes a serviciilor, cum ar fi, de exemplu, trădare prin favorizarea jocurilor de interese ale unui stat străin. O aluzie fină, poate, la eticheta de rusofil despre care Antonescu se spune că ar avea-o în anumite cercuri, inclusiv de la Bruxelles ori Washington.
Chiar presupunînd că ar fi așa, însă, e îndreptățit MRU să dea cu piatra, în condițiile în care el însuși are niște chestiuni grave de explicat?

Poate că, în loc de bășcălii, Antonescu ar fi trebuit să-i ceară lui MRU să clarifice, odată pentru totdeauna, celebrul episod din noiembrie 2009, atunci cînd colonelul SRI Nicolae Ulieru, fost purtător de cuvînt al instituției, a afirmat public despre Ungureanu, pe atunci șeful SIE, că ar fi agent al unui serviciu secret străin. Dezvăluirea incendiară apărea în contextul în care numele lui MRU era vehiculat drept potențial premier după alegerile prezidențiale.

”Eu, când am auzit numirea lui Mihai Răzvan Ungureanu la SIE, am avut o tresărire. Am spus „oare preşedintele chiar nu ştie cine e omul ăsta, sau SRI nu l-a informat?” ” spunea fostul aghiotant al lui Virgil Măgureanu. ”Înainte de a fi secretar de stat, Mihai Răzvan Ungureanu a avut, ca istoric la Iaşi, o poveste, un scandal care l-a scos din anonimat. El a făcut o conferinţă de presă în care a denunţat faptul că un ofiţer de la secţia judeţeană al SRI a încercat să îl racoleze. Şi ca urmare a acestei conferinţe de presă s-a constituit o celulă de criză în careul SRI, care a hotărât să îl demită pe ofiţerul respectiv, iar purtătorul de cuvânt din vremea aia, Nicolae Ulieru, să dea un comunicat care să condamne practicile nelegale ale acelui ofiţer. Relevanţa e următoarea, că acel ofiţer nu a fost un ageamiu. El a încercat recrutarea lui Mihai Răzvan Ungureanu pe nişte motive foarte întemeiate. Iar sacrificarea acelui ofiţer a fost făcut la dorinţa expresă a unui serviciu străin şi stat străin” mai dezvăluia colonelul.
Tot el spunea că același Mihai Răzvan Ungureanu a făcut intervenții pentru ca un avocat, exponent al unui grup israelian de lobby, să aibă acces de trei ori la Omar Hayssam în celulă fără ca procurorul de caz să îi dea aprobare, lucru care, în opinia lui Ulieru, nu face decît să confirme apartenența lui Ungureanu la un serviciu străin.

Pentru a-și susține afirmațiile, Ulieru s-a arătat dispus să fie audiat oricînd de către comisiile parlamentare de control al serviciilor secrete. O propunere rămasă, în mod misterios, date fiind amploarea și implicațiile scandalului -, neonorată pînă azi. Oare de ce?

Nu e, însă, nici pe departe singurul eveniment de acest tip.

Pe la începutul acestui an, un alt personaj cunoscut în mediile politice drept portavocea SRI, deputatul PSD Ion Stan, fost șef al Comisiei SRI și membru, și acum, în comisie, făcea o serie de afirmații spectaculoase în declarații politice oficiale, susținute în parlament. Semn că gluma se îngroșa, în privința lui MRU.

Mai exact, premierul de atunci era acuzat că fusese adus la cîrma guvernului de către Băsescu, la cererea unui consorțiu de companii de peste ocean, Lockheed Martin, Chevron, Gold Corporation, Roman Cooper etc care au puternice interese economice la noi, inclusiv celebrele gaze de șist.

Cine era MRU, în viciunea lui Stan?
”Un Pinocchio, cu apucături de domnişoară sadomasochistă, deprins la SIE cu tertipurile ieftine ale celor rataţi în ale spionajului, care l-au umflat cu alune şi îmbălsămat în whisky”.

Interesant de remarcat, descrierea apărea mult înaintea izbucnirii celebrului scandal al whiskyului, caviarului și al cremelor ”de protocol” cu care se răsfăța premierul Ungureanu.

Mai mult, Stan afirma că, pe lîngă promovarea intereselor proprii, americanii l-au și recompensat, totodată, pe Ungureanu, pentru rolul avut în mușamalizarea scandalului Teo Peter, ucis, oficial, de un soldat american atașat ambasadei SUA la București.
”Autorul uciderii din culpă nu a fost soldatul american, ci fiul, minor şi beat la volanul bolidului, al primului demnitar al Ambasadei SUA la Bucureşti. Soldatul, protagonistul unei relaţii sexuale cu o minoră, fiica unui membru al Consulatului SUA, a fost determinat să preia fapta asupra sa. Dar, pentru asta, martorul cheie trebuia “să nu mai fie găsit”. Mihai Răzvan Ungureanu, de la cârma MAE şi a SIE, a făcut tot ce trebuia ca martorul să nu fie identificat şi prezent la proces, iar urmarea a fost nedovedirea, nu atât a acuzaţiilor, cât mai ales a persoanei care s-a aflat la volan în momentul producerii accidentului”.
Cu toată gravitatea acuzațiilor, formulate – subliniem, nu de vreo gazetă de scandal, ci de un ditamai lider al comisiei SRI – nici pînă azi nu a apărut vreo reacție a lui Ungureanu.

S-a întîmplat, în schimb, altceva, deloc lipsit de interes. La cîteva luni după atacurile la adresa lui MRU și a americanilor din spatele său, după venirea USL la guvernare, deputatul Ion Stan a anunțat oficial, cu surle și trîmbițe, că a rămas fără sprijinul politic al PSD și că urmează să fie exclus din partid.

Straniu, însă, scandalul s-a oprit aici, iar în pragul alegerilor, constatăm, că Stan e bine mersi la locul lui pe listele PSD, exact în același colegiu în care a candidat și pînă acum.
Semn clar că așa-zisa sa excludere a fost doar un mod prin care PSD a încercat să dea satisfacție americanilor, iar susținerea SRI pentru Stan s-a dovedit, finalmente, suficient de solidă.

O ”șansă” pe care nu a avut-o, bunăoară, liberalul Dan Mihalache, debarcat de Ponta din cea mai importantă funcție deținută vreodată doar pentru fraza înțepată care ar fi putut leza parteneriatul româno-american. (Bogdan Tiberiu Iacob)