Șocul prezidențialelor încă este resimțit: un partid aproape exterminat de ultimele alegeri, USR, a propulsat o candidată extrem de ”subțire” în turul doi, iar un independent fără partid în spate ori măcar o structură civilă – precum a avut Mircea Geoană – a ajuns pe cont propriu în finală. Mă rog, pe cont propriu de Tiktok. În timp ce PNL și PSD sunt grav harponate și încearcă să scoată măcar la parlamentare un scor rezonabil, iar suveraniștii simt că sunt pe val, o privire de sus a scenei politice ar putea indica o remiză: Cotrocenii au șanse mari să revină Elenei Lasconi, dar felia cea mai groasă în parlament să fie a partidelor anti-sistem.

Chiar dacă George Simion nu a rupt în alegeri, partidul AUR e de așteptat să scoată un scor decent duminică, iar SOS-ul Dianei Șoșoacă va intra aproape sigur în parlament. Foarte important, după succesul de duminică al lui Călin Georgescu, puternica gherilă digitală care a făcut totul, în cazul lui, a demarat o campanie agresivă pentru micul partid care îl sprijină oficial, Partidul Oamenilor Tineri.
E logic să credem că succesul lui Georgescu s-ar putea repeta duminică și la nivelul partidului său, chiar dacă nu cu aceeași amploare.
Dar chiar și 10% ar fi un succes imens.
Practic, un bloc suveranist ar putea deține în viitorul Parlament o pondere de 30-40%, adică foarte mult.

Un rezultat care ar mai da drumul supapei cazanului sub presiune care a devenit poporul român, exasperat de guvernările ”corecte politic”, progresiste, ale ultimilor ani, în care mesajul oficial a fost ”nu crezi ce vezi, crezi ce îți spun eu să crezi”, fie că a fost vorba de pandemie, de războiul din Ucraina ori cel din fîșia Gaza, de situația din SUA, de problemele interne ale României șamd.

Acei români care au trimis la lada de gunoi a istoriei personaje care delirau anunțînd că au băgat România în Schengen și au eliminat vizele de SUA, ori care spărgeau milioane de euro din bani public pentru un știft de carte și, mai ales, colaborau armonios cu un președinte tot mai catastrofal și mai detestat de popor.

Probleme mai mari ar putea veni peste PNL și PSD. Liberalii sunt convinși că vor lua un scor foarte mic duminică, mai ales după catastrofa Ciucă, și e de presupus că vor deveni o anexă a unui USR revigorat, care sigur va lua mult peste ce a fost la europene, devenind locomotiva dreptei. Nu e imposibilă chiar o fuziune prin absorbție a liberalilor, pentru crearea unui partid prezidențial relativ solid. Ne amintim cum PD-ul lui Băsescu, un partid în mod tradițional de 8-9%, a devenit un mare partid cît a fost acesta președinte, apoi a revenit la scorul original și a dispărut în interiorul PNL după ce a rămas fără greul de la Cotroceni.

Dar cea mai complicată situație poate apărea la PSD. Există informații că duminică foarte mulți membri din teritoriu vor vota cu suveraniștii, astfel că social-democrații sunt de pe acum resemnați că vremea marilor scoruri de odinioară s-a dus.
S-ar spune că PSD ar putea să nu stea prea rău dacă se poziționează drept lider al grupului suveranist, care ar deveni forța principală în Parlament, că oricum s-a comentat mereu că PSD=AUR și s-a tot vorbit de blatul Ciolacu-Simion.

Doar că ultimele mișcări din partid indică altceva. Anume că după alegeri, la congresul care se va convoca va fi promovată o garnitură de tineri la conducere, precum Victor Negrescu, Bogdan Ivan, Victoria Stoiciu sau Mihai Ghigiu, educați, bruxelizați, dar cu suficient de redusă experiență ca să fie manevrați din umbră de alți lideri, mai grei, precum aceiași Ciolacu, Tudose ori Grindeanu.

O asemenea conducere ar împinge PSD spre progresism – cum scrie și în statutul partidului – și ar crea o anume punte de comunicare cu Lasconi și USR.
Doar că asta aduce riscul ca nici o alianță autentică să nu poată face cu useriștii, dar nici de suveraniști să nu mai fie acceptați, ceea ce ar duce, în premieră, la un PSD și subțiat, și izolat politic. Va conta enorm mobilizarea de duminică, dar ședința de consiliu național de ieri, conform surselor noastre, nu a adus nici idei, nici soluții, nici măcar recomandări din partea leadershipului, ci numai constatări și o atitudine, în general, destul de resemnată. (Bogdan Tiberiu Iacob)